Din cauza exploziei ROBOR-ului - creștere de peste 350% într-un an – companiile se uită după credite în euro, unde dobânzile sunt de 5 ori mai mici: băncile ar vrea să dea credite în euro pentru că la lei situația este tensionată – Banca Românească a ajuns să plătească o dobândă de 7,45% ca să ia lei de la Nuclearelectrica

Luni, 9 mai, acum o săptămână, la conferința ZF Investiți în România de la Sibiu, proiect realizat cu CEC Bank, Mircea Ursache, directorul general de la Moara Cibin, parte din grupul de panificație Boromir, a declarat că această creștere a ROBOR-ului începe să se simtă din ce în ce mai mult în rata de plată la credite și, în acest context, l-a întrebat pe Bogdan Neacșu, CEO CEC Bank, dacă dă credite în euro, având în vedere că dobânzile sunt mai mici, mult mai mici.

Această întrebare este pusă de tot mai multe companii în ultima vreme, având în vedere tensiunile de pe piața financiară.

Bogdan Neacșu a spus că, pe termen scurt, un credit în euro ar putea fi o opțiune, mai ales în contextul în care băncile au resurse în euro disponibile.

Vineri, ROBOR-ul la 3 luni, indicatorul de referință pentru împrumuturile către companii și către o parte din persoanele fizice, a ajuns la 5,5%, cu 80% mai mult de la începutul anului, și cu peste 350% față de acum 1 an. Iar această tendință de creștere se menține, atâta timp cât inflația nu dă semne că și-ar reduce creșterea.

La euro, EURIBOR la 3 luni, indicatorul folosit pentru împrumuturile în moneda europeană, a fost cotat la minus 0,43%.

Deci, față de ROBOR, ar fi o diferență de aproape 6 puncte procentuale, o diferență care nu este deloc de neglijat.

Am luat în considerare că băncile ar practica aceeași marjă, atât la lei, cât și la euro, care se adaugă peste indicatorul de referință.

După ce ani de zile a ținut dobânda de referință la minus 0,5%, Banca Centrală Europeană se pregătește și ea să înceapă procesul de creștere a dobânzilor, din cauza creșterii inflației, iar analiștii se așteaptă ca dobânda de referință să ajungă, acum, în vară, la 0, iar spre finalul anului la 0,5-1%.

La București, BNR a majorat marți dobânda de referință de la 3 la 3,75%, iar economiștii băncii americane Goldman Sachs cred că Banca Națională va ajunge cu dobânda de referință chiar la 6,5%, mai ales dacă, în regiune, celelalte bănci centrale vor continua procesul de creștere a dobânzilor de referință, care, și așa sunt mai mari decât cele de la BNR.

Dacă în Europa inflația este de 7-8%, în România inflața a fost în aprilie de 13,7, iar noile date indică faptul că în lunile următoare inflația va ajunge la 15%, dacă nu chiar mai mult.

Problema este că BNR crede, într-o variantă optimistă, că inflația va reveni la un nivel de o singură cifră, abia în T2/2023, adică peste 1 an, asta dacă tensiunile geopolitice se mai reduc, mai ales în contextul războiului din Ucraina, care a determinat explozia prețurilor la energie, materii prime și, acum, a prețurilor tuturor celorlalte bunuri și servicii.

Chiar Isărescu spune că este surprins de cât de repede se transmite în prețurile finale războiul din Ucraina.

Pentru a nu scăpa inflația chiar de tot de sub control, BNR folosește/ține cursul valutar leu/euro stabil, la 4,94 lei/euro pentru a nu mai aduce în plus o presiune într-o economie care importă inflație.

Mugur Isărescu a reafirmat faptul că vrea un curs stabil, ceea ce înseamnă că excesele de creștere vor fi imediat înăbușite.

România importă mai mult decât exportă, diferența fiind de 23 de miliarde de euro în 2021, și cel puțin 20 de miliarde de euro în acest an, așa că orice creștere a cursului se vede în prețurile produselor importate, de la mașini până la usturoi și mere din China și Polonia.

Pe lângă acest lucru avem și situația în care foarte multe prețuri din România, începând de la utilități, telefonie mobilă, școli private până la prețurile apartamentelor, sunt exprimate în euro și apoi plătite în lei, iar orice creștere a cursului se vede imediat în prețurile de vânzare finale.

În aceste condiții, dacă acest curs valutar leu/euro rămâne în continuare stabil – chiar și o creștere de 1-2%/an este acceptată de BNR – diferența dintre ROBOR 5,5% și EUROBOR – minus 0,46%, este mare, iar creditul în euro este mult mai avantajos.

Când ROBOR-ul era la 1,5%, acum 1 an, iar EURIBOR la minus 0,4%, plus creșterea cursului valutar leu/euro de 1,6%, rezulta o diferență de numai 0,5pp.

Pentru creditele de retail – ipotecare, imobiliare, de consum, opțiunea de credite în eruo a dispărut aproape de tot. Nu știu câte bănci mai au în ofertă împrumuturi în euro pentru retail, dar cine știe, poate acum, în noul context de piață, vor reveni ofertele.

Companiile pot lua mai ușor credite în euro, cel puțin teoretic.

În ultimul deceniu, raportul dintre creditele în lei și cele în valută s-a schimbat dramatic.

Dacă în criza anterioară am fost prinși cu un raport de 70% credite în valută și numai 30% dintre credite în lei – în perioada de boom băncile au dat cu șapte mâini credite în euro pentru că aveau resurse în valută nelimitate de la băncile mamă, iar diferența de dobândă era ca acum – ceea ce a contribuit în final la criză, acum raportul este exact invers: creditele în lei au pondere de 72% în total finanțare economie, iar creditele în valută, în special în euro, au ajuns la 28%, ceea ce face să nu mai existe riscul valutar dacă ar crește cursul, dar din păcate, există riscul de dobândă care se manifestă acum prin creșterea excesivă a ROBOR-ului într-o perioadă extrem de scurtă.

În luna martie, situația statistică arăta că depozitele în lei pe sistem bancar au ajuns la 298 de miliarde de lei, dintre care populația avea 156 de miliarde de lei (plus numai 1% într-un an), iar companiile aveau depozite de 141 de miliarde de lei (în creștere cu 13,6%).

Depozitele în valută au ajuns la echivalentul în valută a 180 de miliarde de lei, din care populația avea depozite de 125 de miliarde de lei (14,4% creștere într-un an), iar companiile aveau 55 miliarde lei (creștere de 32% într-un an).

Creditele acordate în lei au ajuns la 244 de miliarde de lei, din care populația avea credite luate de 140 de miliarde de lei (plus 15% într-un an), iar companiile aveau 104 miliarde de lei (plus 27% într-un an).

Creditele în valută acordate populației au scăzut până la echivalentul în lei a 26 de miliarde de lei (minus 12,7% într-un an) iar creditele acordate companiilor în valută reprezentau echivalentul în lei a 65 de miliarde de lei (plus 15% într-un an).

Deci, populația are economii în valută de 125 de miliarde de lei și credite luate de numai 26 de miliarde de lei în valută, rezultând o diferență disponibilă de 100 de miliarde de lei în valută, adică 20 de miliarde de euro.

Acești bani presează foarte mult bilanțul băncilor pentru că nu au cui să dea credite în valută, sau cel puțin nu aveau până acum.

Din motive de risc și de reglementare, băncile nu prea pot jongla între resursele în lei și cele în valută. Dacă au resurse în valuta, pot să dea credite în valută. Dacă au resurse în lei, trebuie să dea numai credite în lei, sau să plaseze banii în titluri de stat în lei.

De aceea Bogdan Neacșu, CEO CEC, spunea că băncile ar vrea să dea credite în euro.

Mai ales că, pe lei, situația a devenit extrem de tensionată pe piața interbancară ca urmare a politicii BNR de control strict al lichidității, existând un deficit important pe piață, mai ales în contextul în care băncile au banii blocați în titlurile de stat, iar o vânzare a acestor titlturi, ar însemna marcarea unor pierderi cu impact direct în capitalul băncilor, având în vedere că prețurile titlurilor de stat românești au scăzut puternic în ultimele luni, din cauza creșterii dobânzilor.

Ca să nu marcheze pierderi directe, pentru că oricum marchează pierderi scriptice prin reevaluarea zilnică a portofoliilor, băncile trebuie să facă rost de lichiditate în lei, și încă repede.

Pe piața de retail băncile au început să crescă dobânzile – Banca Transilvania oferă 4% pe an, în timp ce TBI, o bancă mai mică, oferă 6% pe an.

Isărescu se așteaptă ca băncile să ofere dobânzi mai mari la depozite.

Pentru a vedea cât de tensionată este piața în lei cu un deficit de resurse, Banca Românească, care prin preluarea de către Eximbank va forma un grup care intră în Top 10, a ajuns să plătească o dobândă de 7,49% pentru a lua bani de la Nuclearelectrica, una dintre cele mai lichide companii din piață.

În urmă cu un an, în septembrie, Banca Românească plătea o dobândă de 2,55% pentru a lua bani de la Nuclearelectrica.

Dacă o bancă oferă 7,45% dobândă ca să ia bani, cu cât ar trebui să dea creditul mai departe, la ce dobândă?

Pe piața titlurilor de stat, acolo unde zi de zi crește temperatura, dobânzile la care se împrumută Ministerul Finanțelor au ajuns la 7%, iar pe piața secundară, acolo unde se tranzacționează zilnic titluri de stat, randamentul la 10 ani a sărit la 8,35% pe an, un nivel la care nu se gândea nimeni la începutul anului.

Pentru Ministerul Finanțelor mai important este acum să facă rost de bani pentru finanțarea deficitului decât dobânda pe care o plătește.

În acest context extrem de tensionat pe piața de lei, băncile ar da credite în euro pentru că au resurse, dar și companiile trebuie să ceară și să-și asume un risc valutar în cazul în care cursul crește cu mai mult de 4-5%.

Dar Isărescu spune că ține la stabilitatea cursului, fără însă a preciza în ce marjă.

Oricum, statistic, dobânzile la euro sunt de 5 ori mai mici decât dobânzile la lei, cel puțin acum.

Ca diferența de 5 puncte procentuale să se mai reducă, ar trebui ca ROBOR-ul să scadă iar EURIBOR-ul să crească.