Câteva povești incredibile despre tineri și muncă în China

Ascensiunea rapidă a economiei chineze și dezvoltarea clasei de mijloc au dus la creșterea numărului de cetățeni cu studii superioare și la schimbarea preferințelor privind condițiile de lucru. Iar blocajul din prezent creează o concurență acerbă pentru locuri de muncă, mai ales în rândul tinerilor. Și presiunile sociale sunt mari, iar unele afaceri profită de ele.

Milioane de tineri plătesc pentru a crea iluzia că au un loc de muncă. Închiriază, de exemplu, un job într-o funcție de birou falsă, cu un șef care le dă sarcini de lucru și îndrumări false. Unii fac asta pentru a ascunde de prieteni și familie că nu sunt angajați, scrie EL PAÍS. De aproape un an, Zonghua se trezește devreme, merge la birou și se întoarce acasă noaptea târziu. Se pare că repetă aceeași rutină pe care milioane de oameni din China o urmează zilnic. Dar ziua ei de lucru are o particularitate: nimeni nu o plătește pentru ce face și nimeni nu cere rezultate. Ceea ce cineva trebuie să facă – și, mai presus de toate, ce trebuie să spună – în timp ce își caută un loc de muncă a devenit o bătaie de cap pentru tot mai mulți chinezi, care nu vor să ofere explicații sau să se expună la întrebări incomode din partea celor din jur. De aceea, în orașele mari ale țării au început să apară spații care oferă soluția: firme care permit oamenilor să se prefacă că lucrează.

Milioane de tineri plătesc pentru a crea iluzia că au un loc de muncă. Închiriază, de exemplu, un job într-o funcție de birou falsă, cu un șef care le dă sarcini de lucru și îndrumări false. Unii fac asta pentru a ascunde de prieteni și familie că nu sunt angajați, scrie EL PAÍS.

Pentru un tarif zilnic cuprins între 30 și 50 de yuani (4–7 dolari), aceste companii oferă birouri, Wi-Fi, cafea, masă de prânz și o atmosferă care imită orice mediu de lucru obișnuit. Potrivit unui articol din Beijing Youth Daily, deși nu există contracte sau șefi, unele firme le simulează: angajaților falși li se atribuie sarcini fictive și pentru ei sunt organizate chiar și sesiuni de supraveghere. Contra cost, teatralitatea poate atinge niveluri de neimaginat, de la un rol fictiv de manager cu propriul birou până la punerea în scenă de episoade de rebeliune împotriva unui superior. Zonghua preferă să nu-și dea numele real. Sătulă de drumuri și de presiunile lumii financiare, a demisionat în primăvara anului 2024, povestește ea prin intermediul unei platforme locale de socializare. „Căutam o viață mai stabilă.” Dar nu îndrăznește să spună adevărul familiei sale. La început, stătea prin biblioteci, dar în ultimele luni plătește un tarif lunar de 400 de yuani (55 dolari) pentru un spațiu confortabil în care să-și petreacă ziua; este mult mai ieftin decât să piardă ore întregi într-o cafenea. Zonghua nu știe cât va mai dura această situație, deoarece, deocamdată, nu are niciun „succes” cu căutările sale pentru un nou loc de muncă.

Pentru un tarif zilnic cuprins între 30 și 50 de yuani (4–7 dolari), aceste companii oferă birouri, Wi-Fi, cafea, masă de prânz și o atmosferă care imită orice mediu de lucru obișnuit. Potrivit unui articol din Beijing Youth Daily, deși nu există contracte sau șefi, unele firme le simulează: angajaților falși li se atribuie sarcini fictive și pentru ei sunt organizate chiar și sesiuni de supraveghere.

În primul trimestru al acestui an, rata șomajului urban a fost de 5,3%, potrivit Biroului Național de Statistică. Însă șomajul în rândul tinerilor este mult mai mare: în martie, a ajuns la 16,5% în grupul cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani (excluzând studenții) și la 7,2% în rândul celor cu vârste între 25 și 29 de ani. De la începutul anului, această strategie de a păstra aparențele a câștigat teren. Xiaohongshu (Instagramul chinezesc) este plin de reclame pentru „companii unde te poți preface că lucrezi”, acumulând milioane de vizualizări. Reclamele provoacă, de asemenea, dezbateri. Pentru unii, este o modalitate de a ameliora presiunea psihologică; pentru alții, este o cale de a evita munca și de a întârzia intrarea în câmpul muncii. Cu toate acestea, verificarea amplorii fenomenului nu este ușoară: locurile de muncă false nu sunt cuprinse în înregistrările oficiale și multe afaceri operează informal, adesea coordonate prin intermediul aplicației de mesagerie WeChat. EL PAÍS a vizitat o locație din cartierul Shuangjing din Beijing care folosește această platformă publicitară. O reclamă pentru firma de avocatură care deține spațiul este atârnată în zona recepției. Există mai multe săli de ședințe și un lounge cu o capacitate de 36 de locuri. Într-o dimineață de miercuri, nu prea există activitate. Trei persoane par concentrate pe computerele lor, dar un bărbat stă întins pe un scaun și se uită pe telefon, iar un copil se joacă tot cu un telefon mobil. Persoana însărcinată cu prezentarea facilităților recunoaște că a copiat conceptul pentru că este la modă în online. Ea a explicat că avocații folosesc rar birourile și au decis să le închirieze. În practică, funcționează ca un mic spațiu de coworking.

Pe piața muncii hipercompetitivă din China, un număr tot mai mare de tineri cu profesii renunță la cultura muncii fără pauză, „996” – program de lucru de la 9:00 la 21:00, șase zile pe săptămână –, care cândva întruchipa ambiția și succesul, scrie MarketWatch. În schimb, aceștia adoptă un stil de viață care prioritizează bunăstarea personală în detrimentul așteptărilor corporative.

Fondatoarea unei alte companii, tot din capitală, menține un grup de WeChat activ de aproximativ 300 de utilizatori, unde distribuie fotografii cu mobilierul și detalii ale spațiului. Printre membri se numără Xu Lin, creator de conținut. „Deși unii membri au nevoie de un loc unde să se prefacă că lucrează, majoritatea dintre noi suntem acolo doar pentru că este interesant”, explică ea. Între timp, Da Neng Mao, muncitor calificat în construcții, s-a alăturat grupului deoarece consideră că această inițiativă „ar putea crea o nouă oportunitate de angajare”. Tian Tian, instructor de pilates cu jumătate de normă, crede că ideea „este practică, astfel încât noi, freelancerii, să avem unde să mergem”. Locurile de muncă false pot fi puse în context cu o altă tendință, mai largă. Pe piața muncii hipercompetitivă din China, un număr tot mai mare de tineri cu profesii renunță la cultura muncii fără pauză, „996” – program de lucru de la 9:00 la 21:00, șase zile pe săptămână –, care cândva întruchipa ambiția și succesul, scrie MarketWatch. În schimb, aceștia adoptă un stil de viață care prioritizează bunăstarea personală în detrimentul așteptărilor corporative, semnalând o schimbare semnificativă în etosul muncii în China. Această mișcare, cunoscută sub sintagmele tang ping (a sta întins) și bai lan (lasă-l să putrezească), reflectă o deziluzie colectivă în rândul tinerilor chinezi.

O manifestare mai recentă a acestei dezangajări este apariția subculturii „oamenilor șobolani”. Acești indivizi, adesea șomeri sau angajați într-un post sub nivelul lor de pregătire, aleg să trăiască modest, petrecându-și zilele în apartamente mici, implicându-se într-o activitate economică minimă. Acest stil de viață nu se naște din lene, ci mai degrabă dintr-o decizie conștientă de a respinge definiția tradițională a succesului.

Acești termeni încapsulează o rezistență pasivă la presiunile din societate și o recunoaștere a randamentelor din ce în ce mai mici ale suprasolicitării pe o piață a muncii saturată. Fenomenul a câștigat teren, deoarece mulți tineri s-au trezit suprasolicitați, subplătiți și confruntați cu o mobilitate ascendentă limitată. „Obișnuiam să cred că a lucra până târziu înseamnă că sunt valoroasă”, spune Liu Wen, în vârstă de 25 de ani, care și-a părăsit locul de muncă de la un startup fintech din Hangzhou anul trecut. „Dar după doi ani de presiune continuă și nicio promovare, mi-am dat seama că pur și simplu mă consumam pentru viziunea altcuiva.” Schimbarea nu este doar culturală – este legată de presiuni economice reale. Prețurile în creștere ale locuințelor, concurența academică intensă și stagnarea salariilor i-au făcut pe mulți tineri chinezi să fie sceptici față de promisiunea tradițională că munca grea va aduce avansare pe scara socială. O manifestare mai recentă a acestei dezangajări este apariția subculturii „oamenilor șobolani”. Acești indivizi, adesea șomeri sau angajați într-un post sub nivelul lor de pregătire, aleg să trăiască modest, petrecându-și zilele în apartamente mici, implicându-se într-o activitate economică minimă. Acest stil de viață nu se naște din lene, ci mai degrabă dintr-o decizie conștientă de a respinge definiția tradițională a succesului. Astfel de tendințe subliniază o rebeliune liniștită: una marcată nu de protest, ci de retragerea din participarea la un sistem pe care mulți tineri chinezi îl consideră ca montat împotriva lor. „Părinții mei au muncit din greu toată viața pentru a-mi oferi un viitor mai bun”, spune Zhao Ming, absolvent recent în vârstă de 23 de ani din Chengdu. „Dar acum ei își fac griji pentru că nu mai urmăresc același tip de succes. Vreau doar să trăiesc o viață echilibrată – nu una care să mă înregimenteze.”   

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru