Catastrofă la granița cu România: Moartea și degradarea sunt omniprezente. Orașe întregi părăsite, obloanele trase, lacăte la uși. Țara vecină care moare și dispare

În Bulgaria rurală moartea și degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar și în cele din apropierea marilor orașe, șiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uși, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuințe în paragină, gata să se prăbușească, camere devastate, grădini năpădite de bălării și copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până și bisericile.

Mor și cimitirele – nu mai există morți care să fie îngropați. Satele au fost pline de viață odată, mărturie stau piețele lor mari și deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale și impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te țintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afișele comemorative lipite pe panouri, pe uși, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin stațiile de autobuz.

Cei câțiva săteni rămași își fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcțională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ține loc de inima satului.

Devin prietenoși când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afișele cu fețele morților. Noaptea se aud din toate părțile șacalii, făpturi ale singurătății, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniștea din sate și livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.

Așa le-am văzut și eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, șoselele naționale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru bicicliști, iar de pe bicicletă poți înțelege cel mai bine o națiune: îi respiri aerul, îi simți mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluți oamenii. Poți opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.

Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puțin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puțin la nivel de prețul berii, satele românești și cele bulgărești se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internațională constând din gesturi, cuvinte în bulgărește învățate din programele de desenele animate bulgărești interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole și în cel mai rău caz rusești.

Partea cu rusa este de înțeles. Bătrânul Jivkov a fost loial URSS-ului până la moartea imperiului, iar rusa a fost predată intens în școli. Tablouri cu fostul dictator încă mai pot fi văzute în cârciumile cu stil. Iar partea cu germano-spaniolo-italiano-olandeza spune totul despre prezentul și viitorul  Bulgariei.

Bulgaria a pierdut o cincime din populație din 1990 încoace. Oamenii, mai ales tinerii, au plecat din țară, alungați de sărăcie, pentru a găsi un trai mai bun în alte colțuri ale Europei. Aderarea la Uniunea Europeană, unde forța de muncă se mișcă liberă, a accelerat depopularea.

ONU estimează că populația Bulgariei se va reduce de la 7,2 milioane de persoane, cât sunt în prezent, la 5,2 milioane până în 2050, ceea ce face ca Bulgaria să fie națiunea care se micșorează cel mai rapid din lume. Catastrofa demografică este concentrată în zona rurală. Orașele mici se micșorează cam cu 2.000 de persoane în fiecare an. Sunt sate care n-au mai văzut un nou-născut de două decenii. Un mit local spune că mai mulți bulgari trăiesc în afara țării decât în Bulgaria, cel mai sărac stat din UE. 

Bulgaria a „donat” forță de muncă în valoare de 40 de miliarde de leva Uniunii Europene, a calculat profesorul Boian Durankev. Comentariile sale au fost publicate de Novinite. O leva face cam o jumătate de euro. Leva este ancorată de moneda unică europeană încă de la introducerea acesteia, în 1999, pentru evitarea colapsurilor valutare, iar Bulgaria este un exemplu de cumpătare bugetară.

Are și ratinguri bune, superioare celor ale României. Însă acest lucru nu le este de folos oamenilor. Profesorul a precizat că țările importante din Uniune sunt interesate să extragă personal din Bulgaria, dar și din România și celelalte țări est-europene. El a explicat că este necesar ca țările în cauză să solicite despăgubiri de la UE, iar cu acești bani să se creeze condițiile care să-i încurajeze pe oameni să rămână să muncească în propriile țări.

„Aceasta ar însemna investiții mult mai mari din fonduri europene în aceste economii. În al doilea rând, ar trebui un al 13-lea salariu sau o a 13-a pensie pentru toată lumea și, de asemenea, o ridicare mult mai accelerată a salariului minim și, treptat, a salariului mediu. Nu este nimic rău în a avea un salariu minim european comun“, apreciază profesorul Boian Durankev.

Însă, după cum spunea Cicero, „Ubi bene, ibi patria”, unde-i bine, acolo este patria. Lipsa banilor este doar un element al ecuației catastrofei demografice bulgare. Bulgaria este percepută ca fiind una dintre cele mai corupte țări din UE, iar corupția înrădăcinată adânc în societate și devenită un mod de viață denotă un deficit de civilizație. Suspiciunea față de străini este un simptom al acestui deficit de civilizație.

Guvernul de la Sofia nu ține o evidență strictă a celor care pleacă să muncească în străinătate, însă unii ecomomiști, printre care Țvetan Davidkov, estimează că cel puțin 60.000 de bulgari își părăsesc țara în fiecare an. Și chiar și această estimare s-ar putea să fie optimistă, având în vedere că doar Germania, cea mai mare economie europeană, a primit în 2017 circa 30.000 de noi rezidenți bulgari. Acolo, în 2006, anul de dinaintea intrării Bulgariei în UE, au venit doar 8.000 de bulgari. În anul următor, numărul a sărit la 20.000. O localitate întreagă s-a mutat în Germania.

„Prognozele privind populația nu sunt optimiste, iar acest lucru este o mare problemă pentru noi”, spune pentru BBC Davidkov, profesor la Facultatea de Științe Economice a Universității Sofia. Hemoragia de talente, continuă el, afectează toate sectoarele economiei deoarece majoritatea bulgarilor, de la doctori la muncitori în construcții, cred că afară îi așteaptă oportunități mai bune.

Și alte țări est-europene suferă de o astfel de hemoragie de capital uman, inclusiv România. Însă în Bulgaria boala este deja cronică. Periferiile orașelor mai mari sau mai mici din România se extind, apar cartiere noi, se construiește, iar acest boom alimentează o întreagă industrie. Tineri care au plecat să lucreze în străinătate se întorc și își fac familii, își cheltuiesc banii pe locuințe și mașini. În Bulgaria, odată ieșit din orașe te întâmpină deșertul uman.

Veliko Tîrnovo este un bun exemplu. Este un oraș istoric, frumos, plin de viață și de oameni, înconjurat de frumuseți naturale deosebite. Drumurile care ies din oraș sunt bune, dar nu duc nicăieri. Satele pustii te întâmpină de la nici 5 kilometri de ieșiri. Există și câteva oaze de viață rurală în regiune: canionul și satul Emen, frumosul sat tradițional Bojențite sau canionul și cascada de la Hotnița. Deși ruina este încă prezentă, muzica pulsează, miroase a mâncare, mașini și motoare urlă turate, iar copiii se aleargă și râd. Dar mulți dintre ei sunt români. Înjurăturile tradiționale ale părinților îi dau de gol. Liniștea și dezolarea Bulgariei rurale au farmecul lor.

Sunt chiar atrăgătoare pentru unii. La intarea în Gorsko Kalugerovo (sau la ieșire), un scoțian și-a instalat într-o gospodărie locală o minibrutărie, cu pâini și pâinișoare și prăjituri de tot felul făcute de el. Servește clienților mâncare caldă doar duminica, în rest stă pe terasa luată în primire de vreo 15 pisici la discuții cu clienții și trecătorii. Oamenii îl știu și-i apreciază produsele.

Vestea locului s-a dus din vorbă în vorbă. Străinii vin și opresc, cumpără și discută înconjurați de pisici, încântați că engleza lor poate fi înțeleasă de cineva. Vin și bulgari. Coșurile cu produse se golesc rapid, însă scoțianul se ține de principiul lui, de a nu găti în fiecare zi. Banii astfel obținuți îi ajung să-și plătească taxele și să-și hrănească pisicile.