Catastrofă la granița cu România: Moartea și degradarea sunt omniprezente. Orașe întregi părăsite, obloanele trase, lacăte la uși. Țara vecină care moare și dispare

Niciunde în Balcani n-am simțit mai apăsător sentimentul inevitabilității morții și al descompunerii de după ca în Bulgaria. Nici măcar în Bosnia cea ologită de război. Acolo oamenii gustă cu poftă din noua lor viață. În Bulgaria nu mai sunt oameni.

În Bulgaria rurală moartea și degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar și în cele din apropierea marilor orașe, șiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uși, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuințe în paragină, gata să se prăbușească, camere devastate, grădini năpădite de bălării și copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până și bisericile.

Mor și cimitirele – nu mai există morți care să fie îngropați. Satele au fost pline de viață odată, mărturie stau piețele lor mari și deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale și impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te țintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afișele comemorative lipite pe panouri, pe uși, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin stațiile de autobuz.

Cei câțiva săteni rămași își fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcțională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ține loc de inima satului.

Devin prietenoși când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afișele cu fețele morților. Noaptea se aud din toate părțile șacalii, făpturi ale singurătății, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniștea din sate și livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.

Așa le-am văzut și eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, șoselele naționale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru bicicliști, iar de pe bicicletă poți înțelege cel mai bine o națiune: îi respiri aerul, îi simți mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluți oamenii. Poți opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.

Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puțin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puțin la nivel de prețul berii, satele românești și cele bulgărești se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internațională constând din gesturi, cuvinte în bulgărește învățate din programele de desenele animate bulgărești interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole și în cel mai rău caz rusești.

CITITI ARTICOLUL INTEGRAL AICI