Cataloagele Business Magazin: manualele reușitei în afaceri

“După afirmația (justificată) că, fie și cu 100 de nume, lista tot rămâne deschisă, o altă întrebare logică ar putea fi: «Ei bine, atunci cum i-ați ales?»“ se întrebau redactorii Business Magazin în editorialul care deschidea primul catalog „100 tineri manageri de top“ și primul demers editorial de tip catalog al publicației. Inițiativa de a face un catalog a venit în contextul în care la Business Magazin apăruse ideea de a face „ceva“ despre tinerii manageri. Redactorii revistei nu știau dacă va fi un cover story sau o analiză de tendințe, poate un top al celor mai bine plătiți sau al celor mai școliți tineri din afaceri.

Observaseră de-a lungul zecilor de interviuri că la conducerea companiilor sau în primele linii de conducere a acestora dominau trei categorii de manageri: expați – categoria cu cea mai mare greutate în 2006 -, șefi cu ștate vechi – oameni cu vârsta de peste 50 de ani și mai bine, care avuseseră responsabilități manageriale și înainte de 1990 – și tineri cu vârste în jurul a 30 de ani, care lucrau deja cu milioane sau miliarde de euro și păreau, în ochii tuturor, veriga sănătoasă a economiei. Au luat în mod natural decizia de a face un catalog despre cei mai importanți 100 de tineri manageri de pe piață, portretul lor robot fiind: maximum 40 de ani, român și cu o poziție în boardul companiei.

Au fost luate în calcul, cel puțin la început, doar companiile din top 100 după cifra de afaceri, acesta fiind unul dintre criterii, însă nu și singurul. Cele mai mari companii din România proveneau dintr-un număr limitat de domenii: industrie, telefonie mobilă sau bunuri de larg consum. O serie de alte sectoare mai mult decât dinamice – precum IT, consultanță, avocatură, turism – nu generau vânzări de miliarde, însă aveau potențial managerial, așa că au fost incluse și cele mai mari firme din fiecare domeniu. Lista cu primii 100 de manageri s-a conturat astfel repede în 2006 și a cuprins cei mai mulți directori generali, față de următoarele ediții, când managerii nu s-au repetat și nominalizările au cuprins și ceilalți membri ai boardului, parteneri, directori financiari și de marketing, de dezvoltare sau orice altă funcție de management care presupune luarea unor decizii strategice pentru companie. Treptat, au fost luați în calcul și antreprenori, consultanți și avocați, pentru a aduce în față și tinerii valoroși din mediul de business care nu au luat contact cu multinaționalele.

Dacă în 2006 managerii prezentați în catalog au fost împărțiți în 15 domenii (publicitate, turism, auto, imobiliare și construcții, petrol și industrie, retail, FMCG, farmaceutice, piața de capital, consultanță, fonduri de investiție, asigurări, bănci, comunicații, tehnologia informației), anul acesta numărul de domenii a fost restrâns la patru: servicii financiare, IT&C,  industrie, consum și alte servicii. Diversitatea industriilor asupra cărora redactorii Business Magazin s-au oprit la început a făcut imposibilă și, după cum spuneau redactorii de atunci, inutilă realizarea unei ierarhii. Astfel că, în cei opt ani care au urmat, am păstrat tradiția criteriilor de la început și am observat că, dincolo de diferențele existente între tinerii manageri, mai importante erau o serie de asemănări ce îi legau.

Mobilitatea, depășirea graniței dintre „meserie de viitor sau la modă“ și „ceea ce mi se potrivește“ a devenit evidentă prin poveștile unor medici deveniți bancheri, bancheri deveniți metalurgi, chimiști deveniți brokeri sau constructori de avioane deveniți și specialiști în marketing. Al doilea punct în comun al tinerilor manageri este importanța pe care o acordă echipei, fapt care pare să scape unei părți din zona conducătorilor mai în vârstă, care preferă să acționeze singuri. Tinerii în cauză fie și-au construit echipe de colaboratori de la zero, fie au schimbat ceea ce au găsit, dar și într-un caz, și în celălalt colaborarea este socotită esențială. A treia asemănare este elasticitatea de care dau dovadă, în momentul în care se dovedesc mult mai conștienți de valoarea lor și în care nu se feresc să recunoască că sunt tentați de joburi mai provocatoare, mai bine plătite sau care aduc ceva nou. Este un abandon al principiului „câștiguri mai mici, dar sigure“, specific zonei mai mature.

Pentru mulți dintre cei 100 de tineri manageri ale căror povești de succes sunt prezentate în acest catalog, apariția într-o publicație economică este o premieră, tocmai de aici rezultând, credem noi, importanța demersului jurnalistic. Printre tinerii scoși în față în cataloagele noastre cu tineri s-au aflat Dan Ostahie, fondatorul Altex, Iulian Dascălu, primul român care a avut puterea să se lupte cu marile grupuri străine în domeniul construcției de malluri, sau Dragoș Dinu, care în 2006, odată cu lansarea catalogului, devenea CEO-ul A&D Pharma. În paginile anuarului și-au găsit locul însă și personalități mai discrete, precum Radu Merică, cel care a condus cinci ani afacerile din România ale lui Ion Țiriac, sau Ghiță Nistor, care, de la un simplu maistru în fabrică ce nu credea că va ajunge să dea mâna cu cei mai puternici oameni din industria auto mondială, a devenit director de producție și asamblare al Star Transmission, principala ancoră a grupului german Daimler în România.