Cât va mai dura până când anunțarea unei secete globale va produce la fel de multă teamă ca o criză financiară mondială? Poate că de acum încolo băncile centrale va trebui să ia în calcul și prognozele meteo

Cu seceta prelungită n-a fost niciodată de glumit. În trecut, a adus foamete, boală, război și chiar căderea unor civilizații. În era globalizării, când seceta afectează țări precum SUA, China sau Germania, înseamnă blocaje în industrie și tensiuni în comerțul cu alimente.

Însă când toate aceste țări, și altele, sunt lovite în același timp înseamnă că seceta însăși se globalizează și că devine o forță negativă de temut, așa cum cum sunt, spre exemplu, crizele financiare.

Dar, spre deosebire de un colaps al creditului, penuriile acute de apă pot duce la conflicte nu doar economice, ci și militare între țări mari cum sunt China și India. China controlează o parte din cursurile superioare din Himalaya ale râurilor mari din Asia și s-a lăsat pradă unei frenezii a construcției de baraje. India, cea mai mare democrație din lume în funcție de populație, se teme că ră­mâne fără controlul surselor de apă.

Actualul val de caniculă și secetă a afectat cultura de porumb a SUA, aproape că a blocat circulația barjelor cu minereuri și cărbune de pe secțiunea germană a Rinului și a secat lacuri de acumulare din China, unde hidrocentralele nu mai pot produce energie.

De la Toyota la Foxconn, nume grele ale industriei globale și-au închis fabrici și-au redus producția din China din cauza rațio­nalizării energiei. Cotele apelor fluviului Yangtze sunt la minime record. În Vietnam, civilizația apelor, Delta Mekongului suferă schimbări nemaivăzute din cauza încălzirii globale și lipsei de precipitații. În multe zone, culturile de orez, care au nevoie de multă apă, s-au uscat. Mâlul se strică deoarece nivelul scăzut al râului per­mite intarea apelor sărate din mare adânc în zona con­tinentală.

În Delta Mekongului tră­iesc 20 de milioane de oameni. În Maroc, țară din Africa, seceta a pârjolit terenuri altfel fertile și i-a forțat pe mulți fermieri să renunțe la activitate și afaceri. Agricultura reprezenta în vremurile bune 14% din PIB-ul țării. Nici celor care s-au mutat la orașe nu le este ușor deoarece și aprovizionarea cu apă de băut a devenit o problemă.

Iar Marocul nu este cea mai săracă economie din regiune. Foametea și războiul fac deja de mulți ani ravagii în Yemen. Lipsa de apă a avut și ea un rol în haosul de acolo. În Europa, seceta a scos la lumină splendori istorice, dar și înspăimântă.

În Spania, lacul de acumulare Valdecanas este plin doar în proporție de 28% din capa­citate, ceea ce înseamnă că porțiuni întinse ale rezervorului sunt secate. Pe un mal a răsărit din apă ceea ce este cunoscut ca Stonehenge al Spaniei, un monument străvechi care a mai fost văzut de doar 4 ori din 1963, când a fost inundat la ordinul dictatorului Franco.

Dunărea s-a retras și ea și a lăsat să se vadă pe malul sârbesc o moștenire din al Doilea Război Mondial, peste 20 de nave de război germane scufundate. Unele sunt încă încărcate cu obuze. În cel mai mare râu din Italia, Po, a fost descoperită o bombă de sute de kilograme. Mii de per­soane au fost forțate să-și părăsească locuințele până când aceasta a fost extrasă din mâlul râului secat și dusă departe.

Rinul a expus „pie­trele foamei“, roci pe care sunt marcate nive­lurile minime istorice an­te­rioare. În Franța, râul Tille nu mai curge. Auto­ritățile iau în considerare săparea de canale pentru a ajuta peștii să ajungă în alte râuri. Dar nici acelea nu mai au apă suficientă.

În Polonia, Oderul încă mai are apă, însă din cauza nivelului redus are o concentrație mai mare de substanțe toxice și mortale pentru pești.

Dunărea, Rinul, Po, Oder sunt arterele fluviale ale Europei. Dacă ele se blochează, se poate produce un stop cardiac economic. Circa 30% din cărbunele, petrolul și gazele Germaniei sunt transportate cu barja pe râuri. Pentru că este penurie de apă, agricultorii nu mai au cu ce-și uda sau iriga culturile.

Recoltele de porumb și de floarea-soa­relui, plante furajere, din Europa se anunță a fi semnificativ mai mici. Fermierii se pregă­tesc deja să cumpere furaje pentru animalele lor din alte părți, dacă găsesc, la prețuri mai mari.

În caz de secetă globalizată sau alte calamități, pe piețe apar adevărate războaie comerciale pentru achiziții de cereale și plante furajere pentru animale, așa cum este cel de acum pentru gaze naturale. Când cere­rea e mare și oferta e mică, prețurile explo­dează, impactul afectând, prin inflație, inclu­siv politicile monetare ale băncilor centrale și cursul monedelor.

BCE s-a plâns că nu a putut să prevadă că actualul val de inflație durează atât de mult din cauza unor factori imprevizibili precum războiul gazelor. Poate că de acum încolo băncile centrale va trebui să ia în calcul și prognozele meteo.

Sincopele de pe lanțurile de aprovizionare apărute în timpul pandemiei, când fabricile au fost închise pentru a proteja angajații de coronavirus, stau la baza actualului val de inflație deoarece reluarea activității a fost lentă.

În China, fabricile sunt din nou închise sau își reduc activitatea pentru că guvernul a raționalizat electricitatea, prioritatea fiind populația. Se vor produce noi blocaje. În provincia Sichuan, 80% din energia consumată este produsă de hidrocentrale. Acolo, nici șoferii de mașini electrice nu mai au acces la electricitate. În Mexic, primăria orașului de graniță Tijuana cumpără apă de râu din SUA mai multă ca niciodată în ultimii cinci ani. Ce se întâmplă acum cu râurile și apa de ploaie ar putea fi parte a unei tendințe de durată. World Economic Forum avertizează că secetele se înrăutățesc.