Cât de mult inovează companiile din România? Trăim azi cu un pas în ziua de mâine

Din 2014, când BUSINESS Magazin a dat startul conferinței despre inovație în businessul românesc, pare că situația inovației locale nu s-a schimbat prea mult. Cu toate acestea, noi – dar și invitații noștri – rămânem optimiști și ne propunem să săpăm dincolo de cifrele reci pentru a găsi cine sunt cei care dau culoare noilor idei de afaceri în România. De fiecare dată, am reușit să îi identificăm, așa cum s-a întâmplat recent la a zecea ediție a conferinței dedicate companiilor inovatoare.

Pro și contra modelelor de inovație tehnologică

Panel I
(de la stânga la dreapta)

Dragoș Brudiu,
Partenerships Manager and Sales Lead @Bento, Intellectually Curious

Ionel Crăciun,
Business Development Manager CEE, Vantage Towers

Alexandra Cernian,
Profesor Asociat, Universitatea Politehnica București, Expert, Comisia Europeana, Expert Digital

Cristian Munteanu,
fondator și Managing Partner, Early Game Ventures

Alexandra Popescu-Zorica,
Change & Innovation Consultant for large enterprises, ICG

Antonio Éram,
founder & managing partner, Netopia

Foto eveniment: Eduard Vînătoru

Catalogul cele mai inovatoare companii din România 2023

BUSINESS Magazin va lansa în curând a zecea ediție a catalogului „Cele mai inovatoare companii din România”, ce cuprinde proiecte inovatoare, concepute sau aplicate de companiile din România în varii domenii. În ediția din acest an le-am așezat aleatoriu în capitolele – inovații tehnice, de marketing, de produs, de management. Proiectul a fost lansat pornind de la premisele că inovația este, într-o lume tot mai mică, cheia dezvoltării viitoare.

Dragoș Brudiu, partenerships manager and sales lead, Bento, Intellectually Curious

Mă bucur să am astăzi ocazia să vă prezint un proiect de inovație în integrare software, un proiect care a fost cofinanțat din fonduri europene prin platforma de dezvoltare regională, programul operațional de competitivitate 2014-2020, un proiect care se numește „Platforma pentru transformare digitală modulară în mediul enterprise și sectorul public”. În cadrul acestei platforme, compania Bento a dezvoltat nouă module software care ajută companiile cu mulți muncitori de teren ce fac servicii, instalări și alte activități să fie digitalizați, să primească informații în timp real de la sediul central, dar și să transmită informații înapoi către sediul central. În cadrul acestei platforme am dezvoltat și module de contabilitate și management financiar, management-ul resurselor umane, gestiunea relațiilor cu clienții, administrarea fluxurilor de achiziții, gestiunea depozitelor și managementul activităților de transport. Zona de inovație adusă de Bento în acest proiect se bazează pe trei piloni: expertiza operațională, mecanismul de integrare și coroborare de informații.

În ADN-ul Bento există această descriere: curiozitate. Noi credem despre noi că suntem curioși și avem această caracteristică, faptul că în toate proiectele pe care le desfășurăm, împreună cu natura proiectelor noastre care încă de la începuturi a fost de automatizare și optimizare a operațiunilor, vrem să înțelegem modul de lucru al clienților și, înțelegând din ce în ce mai bine modul de lucru al clienților, felul în care putem să digitalizăm, să optimizăm fluxurile lor de lucru, am dezvoltat această expertiză operațională care ne-a pus în poziția să înțelegem care sunt funcționalitățile cele mai potrivite prin care clienții noștri își pot optimiza și digitaliza activitatea –  acesta ar fi primul pilon de inovație.

Al doilea pilon de inovație se bazează pe un mecanism de integrare practic, soluția tehnică aleasă de noi, un concept inventat de noi care presupune ca aplicația dezvoltată are mai multe module care pot să lucreze independent, dar să se și integreze între ele sau cu alte soluții terțe printr-o metodă foarte simplu de implementat. Fiecare funcționalitate a platformei este de fapt o microaplicație în sine, care poate să comunice și să facă schimb de date într-un mod foarte eficient cu celelalte module.

BM: De ce sunt românii inovatori modești?

Deși noi, românii, avem o părere despre noi că suntem foarte isteți – și probabil că suntem în realitate – în comparație, cred, cu alte țări sau cu alte zone unde există mai multe resurse investite în zona asta de business, există mai mulți bani alocați cercetării, mai mulți bani alocați să zicem lucrurilor care generează inovația – cred că avem încă de învățat. Se întâmplă rar ca noi să inventăm lucruri noi, suntem foarte buni la a găsi metode noi de a folosi lucrurile inventate de alții. Inventăm și noi uneori lucruri noi, dar asta se întâmplă mai rar. Deși avem o industrie foarte bună de IT, în mare parte parte în servicii, sunt puțin antreprenori sau companii care creează soluții noi în România. Și atunci de aici cred că vine zona aceasta de modestie.

BM: Cum poate fi schimbat acest lucru?

Inovația poate să apară și acolo unde ai resurse și ai bunăstare, poate să apară și acolo unde ceva te presează, în situații în care ți-e greu, ești forțat să găsești soluții noi ca să te descurci. Poate că România e un mediu propice pentru inovare, pentru că noi totuși trebuie să depășim definitiv obstacole și asta înseamnă că avem motivația sau obligația să inovăm. În realitate însă, mai degrabă acolo unde e prosperitate, unde să zicem că mediul privat sau companiile o duc suficient de bine încât au timp să aloce bani și efort pentru inovație, inovația apare mai repede.

Ionel Crăciun, Business Development Manager CEE, Vantage Towers

BM: Ce a adus nouă anul 2023, atât în Vantage Towers, cât și la nivel de industrie, în industria infrastructurii de telecomunicații?

În ultimii doi ani am militat foarte mult pentru rolul infrastructurii în comunicații și implicit în inovație, pentru că infrastructura devine o punte relevantă către inovație, fiind importantă în zona de comunicații și telecomunicații. Intrând în piață acum doi ani ca prima companie privată de infrastructură din România, evaluând traseul nostru, uitându-ne la ce s-a schimbat, care au fost investițiile, am făcut progrese relevante. În Europa avem peste 80.000 de puncte de prezență, iar în România, 2.300 de puncte de prezență, sit-uri de telecomunicații pentru operatorii mobili și nu numai. Planul nostru a fost să deschidem porțile către un orizont de infrastructură relevant, cu atribute relevante, cum ar fi conectivitatea, energia.

Suntem implicați în proiecte prin care vrem să adăugăm  atribute relevante și noi infrastructurii – vorbim despre smart metering, e un hot topic, cum a fost de altfel și în ultimii doi ani. Energia reprezintă o provocare pentru clienții noștri și un mecanism de măsurare a energiei bun, care te ajută să folosești niște date, să le interpretezi, oferă perspectiva eficientizării businessurilor clienților noștri. În curând vom lansa și o hartă a punctelor de prezență – până acum, infrastructura și punctele de prezență au fost ca un secret. Fiecare operator le ținea pentru el, cumva informația era secretă. Noi credem dimpotrivă – din punctul nostru de vedere nu este o informație secretă, este un beneficiu pe care industria îl merită.

Cred că inovație fără conectivitate și conectivitate fără infrastructură nu se poate. România s-a poziționat bine și foarte bine de-a lungul timpului din punctul acesta de vedere, atât din punctul de vedere al calității, cât și din punctul de vedere al acoperirii în țară. Semnalul în România, comparativ cu alte piețe relevante din vest, este la modul superlativ. România are o acoperire bună, o conectivitate foarte bună, are o rețea de fibră optică foarte bună și în același timp, dincolo de amprenta foarte bine definită, dincolo de calitatea foarte bună, aduce și prețuri foarte competitive. Cumva, din perspectiva consumatorului de rând, pare un lucru ideal. Dar multă lume nu înțelege că, de fapt, acest context care e bun pentru consumator de fapt pune o presiune fantastică pe industrie în sine, pentru că atunci când vinzi mai ieftin și trebuie să livrezi servicii foarte bune, la un moment dat nu mai e sustenabil. Și în punctul ăsta, modelul Vantage Towers vine ca o soluție în zona de eficientizare pentru dezvoltatorii de rețele, pentru că rețeaua noastră e sharable, oricine poate să vină și atunci avem o singură singură infrastructură, o singură investiție, un singur cost operațional, care se traduce ulterior într-un preț mai bun pentru clienții noștri, care caută soluții în zona de eficientizare, că vorbim de energie, de infrastructură și alte lucruri asociate.

Alexandra Cernian, Profesor Asociat, Universitatea Politehnica București, Expert, Comisia Europeană, Expert Digital

BM: Cum stă România în rândul țărilor din Uniunea Europeană la capitolul inovație?

Din păcate, nu stă bine. Ne-am obișnuit deja ca în clasamentele europene să fim în general acolo, la coadă și în statisticile legate de inovație. Din păcate, suntem în aceeași notă aici, iar explicațiile stau și în slaba finanțare a inovației și a cercetării. E greu să avem un ecosistem cu adevărat inovator fără să avem un sistem performant de cercetare. Și, cât timp cât îl finanțăm cum este finanțat acum, nu prea ne putem aștepta să ducă la o performanță notabilă. În al doilea rând, nu avem o cultură educațională în ceea ce privește inovarea în general. Sistemul nostru de educație s-a bazat mult pe a învăța și a reproduce, nu a încurajat, așa cum ar fi trebuit să o facă, o gândire liberă și o gândire critică în adevăratul sens al cuvântului, care să ducă la idei revoluționare. Până la urmă, sperăm că se mai schimbă lucrurile în următorii ani. Generațiile care vin acum din urmă sunt de multe ori mai deschise pentru că văd ce se întâmplă în ecosistemul global de inovație, în special în tehnologie, și unii dintre ei sunt interesați sau sunt tentați de lumea asta antreprenorială, a start-up-urilor din tehnologie, care să rezolve probleme ale societății, ale omenirii în general. Dar deocamdată facem pași mici. Chiar dacă ecosistemul, inclusiv cel de investiții în zona de start-up-uri în tehnologie, a crescut semnificativ în ultimii ani, suntem încă în urmă față de ce se întâmplă și la nivel european și la nivel global, în general.

BM: Vorbeați de educație și de studenți. Cum privesc ei inovația?

Amestecați? Ca în orice și ca întotdeauna. Categoric o parte dintre ei sunt deschiși și sunt curioși în privința asta. O parte dintre ei nu prea știu cu ce se mănâncă povestea asta de inovație pentru că nu li se spune suficient, nu li se arată suficient, în așa fel încât să li se deschidă un apetit mai mare în privința asta. În al doilea rând, ei cumva privesc cercetarea ca pe o zonă foarte prost plătită și încă rigidă. Nu au neapărat acea deschidere că cercetarea înseamnă de fapt să cauți soluții la niște probleme reale și să privești lucrurile din multe unghiuri și multe perspective până când găsești o idee care schimbă ceva. Și cred că, din păcate, în universitățile din România sau în mediul de cercetare din țară încă lucrurile se mișcă relativ încet față de cum ar trebui, pentru ca ei să fie mai atrași și mai curioși în privința domeniului de cercetare. Poate sunt prea puține proiecte care se finanțează sau sunt prea puține proiecte în care ei să fie atrași și implicați. Și cel puțin legat de zona de tehnologie, cred că în continuare este o problemă în partea de finanțare, inclusiv în privința proiectelor de cercetare, pentru că dacă noi, de exemplu, în facultate, am vrea să atragem studenți în proiecte de cercetare, la ei întotdeauna s-ar pune problema legată de ce salariu ar avea în cercetare versus ce salariu ar avea într-o multinațională. Și atunci, cel puțin la momentul acela, la vârsta aceea, pentru ei este simplu să aleagă multinațională.

BM: Cum credeți că își găsesc start-up-urile curajul și inspirația de a inova?

Din entuziasm personal, mai mult decât din încurajări pe care să le primească dintr-un sistem. În România cred că cele mai multe pornesc la drum cu o motivație personală sau motivație de echipă. În general, motivația este mai mult legată de o dorință de a rezolva probleme pe care fiecare start-up le vede în lumea înconjurătoare. Și cred că aici lucrurile vor evolua, pentru că văd că inclusiv în România apar, cel puțin în zona de tehnologie, din ce în ce mai multe start-up-uri, apar fonduri de investiții care sunt preocupate de acest subiect.

Nu știu, ca statistică, câte dintre startup-urile care apar în România supraviețuiesc sau reușesc să ajungă efectiv pe piață. Cred că este o problemă și, din păcate, revenim și la partea de finanțare, mai aproape de zona de cercetare, unde mai poți găsi finanțare de tip grant, din diverse forme. Dar este și etapa aceasta una intermediară, în care trebuie să faci transferul dintre ei, partea de cercetare, de laborator, și să te îndrepți către piață. Și bucata aceea este extrem de greu de finanțat. În România, proiecte naționale sunt foarte puține, se mai anunță că vor mai apărea, dar tot întârzie apariția lor și e o întreagă discuție legată de rata de finanțare în proiectele naționale. Iar investitorii nu cred încă la momentul acela. Pentru ei este în general prea devreme ca să investească. Și cred că aceea este o etapă în care multe startup-uri sau multe idei cu potențial dispar.

BM: Ce face mediul academic, ce fac profesorii pentru a se educa în sfera aceasta și pentru a educa la rândul lor noile generații?

Cred că nu suficient. Nu există o educație a sistemului de educație care să împingă lucrurile în direcția aceasta. Din păcate, este mai mult cât înțelege fiecare și cât își dorește să schimbe lucrurile. Nu aș putea să spun că există o strategie. Cred că aș putea să spun că, de exemplu, la noi în Universitatea Politehnica București se simte un vânticel de schimbare, s-au întinerit lucrurile, există o dorință de a moderniza și de a actualiza ce se întâmplă acolo, să fie mai încurajați studenții, să fie proactivi, să identifice probleme, să caute soluții, dar este doar un mic pas înainte. Ca să recuperăm handicapul pe care îl avem la modul general e nevoie de pași mai semnificativi.

Cristian Munteanu, fondator și Managing Partner, Early Game Ventures

BM: Cum a evoluat zona aceasta de investiții, atât în ceea ce privește numărul de start-upuri finanțate, cât și valoarea investițiilor acordate?

S-a pronunțat de multe ori că finanțarea este deficitară. Știți câte fonduri de investiții sunt în Bulgaria, o țară cu 7 milioane de locuitori? Sunt
25 de fonduri de venture capital. În Polonia sunt peste 80 de fonduri de venture capital. În România suntem două sau trei – așadar, da, există o diferență uriașă la nivelul banilor disponibili. Venture capitalul s-a inventat în România acum 5 ani, în Bulgaria, acum 12 ani. Deja fondurile bulgare sunt la a treia generație. România recuperează însă repede. Suntem a doua cea mai mare țară din Europa Centrală și de Est – avem talent tehnic, bani sunt, dar alte lucruri nu sunt.

Cred că inovația este astăzi cel mai abuzat cuvânt din România. Nu suntem buni la inovație și fiindcă nu știm ce este. Senzația că dacă înlocuim niște calculatoare vechi cu unele noi sau un tractor vechi de 20 de ani cu un tractor de ultimă generație, este inovație – este greșit. Să-ți updatezi instrumentele este ceva ce ține de igiena de business – noi numim inovație absolut tot ce se întâmplă – e ca și când astăzi facem un web site și ne lăudăm că e în HTML.

BM: Unde ar trebui să facem delimitarea între noutate și inovație?

Imaginați-vă două axe: o axă este axa pieței, iar cealaltă este axa tehnologiei. Și pe axa pieței avem o piață existentă și care este deja servisată. O piață existentă, dar care este de-abia la început și este servisată, dar nu suficient, precum și o piață inexistentă. La fel pe axa tehnologiei, o tehnologie existentă și care e folosită de toată lumea; o tehnologie care există de abia la început și o tehnologie care încă nu există. Tragem niște linii și avem piață existentă și servisată, cu tehnologie existentă și folosită – aici se află primul orizont de inovații. Aici sunt aceste companii care vin și fac lucrurile cu 10% mai bine, cu 10% mai ieftin, cu 10% mai ușor – fac niște îmbunătățiri.

Al doilea orizont de inovație este cel care leagă o piață existentă, dar aflată la început, cu o tehnologie existentă, dar aflată la început, cum este AI-ul astăzi – acesta este al doilea orizont de inovație – sunt acele companii care pot să aibă un succes de piață deschizând chiar sectoare noi de piață într-un orizont de timp de undeva de până la 10 ani. Majoritatea fondurilor de investiții se axează pe acestea din cauză că acest ciclu se suprapune bine cu ciclul de viață al unui fond care există de 10 ani.

Al treilea orizont de inovație este o piață inexistentă, goală. Nu e nimeni acolo, cu o tehnologie care încă nu există. Acestea sunt start-up-urile – cei care într-un orizont de timp de 15 ani reușesc să creeze ceva ce nu există. Probabil unii dintre ei se află în această sală, eu îi am, probabil, pe unii dintre ei în agenda mea de telefon, dar nimeni nu-i bagă în seamă. E Daniel Dines de acum 15 ani, până să devină cunoscutul UiPath. El era acolo, unicornul la compania aia, start-up-ul ăla era acolo, dar nu-i dădea nimeni banii. Avem tendința aceasta, să nu luăm în seamă lucrurile și, în schimb, să ne concentrăm pe ceva care nu valorează absolut nimic și pe care noi îl numim inovație. O inovație reală are legătură cu piața. O inovație reală niciodată nu se va finanța din granturi europene. Știți ce face un grant? Îi taie start-up-ului legătura cu piața. Știți câte echipe bune trăiesc doar din granturi și niciodată nu ies în piață să dea nas în nas cu clientul? Granturile omoară inovația în România; sunt două lucruri majore care omoară inovația în România – granturile și creditul imobiliar.

BM: Dar cum se pot avânta în zona aceea necunoscută start-up-urile? Cum pot găsi acele idei care să-i diferențieze atât de mult?

Realitatea este că problema este mult mai importantă decât soluția. Și, din păcate, antreprenorii întotdeauna au câte o idee și, când îi pui să-ți formuleze ideea, constați că ideea lui este un produs, un serviciu. Nu e bine, pleci prost la drum cu chestia asta. Vă dau un exemplu din viața mea. Acum peste
10 ani eram în Washington, la un concurs de la Washington University, un concurs de start-up-uri pentru studenți. Câștigătoare a fost declarată o echipă care inventase o cană care se băga în priză și între 8 și 12 ore extrăgea umiditatea din aer, se umplea cu apă. La final ne întrebam: e OK că au câștigat băieții ăștia, fiindcă costat vreo 300 dolari cana respectivă, iar cine își permitea acel produs erau oamenii care deja aveau apă la robinet? Era o soluție care își căuta o problemă – era o inovație sterilă; nimeni n-are nevoie de asta. Trebuie să pleci de la o problemă și există două axe când analizăm o problemă, avem intensitatea problemei și avem frecvența problemei.

Când un start-up se apucă să lucreze la ceva trebuie să se asigure că problema respectivă este la o extremă pe măcar una dintre axe – ideal este să ai și intensitate mare, și frecvență mare, dar sunt puține servicii sau produse care au și intensitate și frecvență mare. Email-ul e unul dintre ele. Idei există, dar, la fel ca și cu banii, cea mai mare parte dintre idei sunt idei proaste. Cea mai mare parte dintre bani sunt bani proști.

Alexandra Popescu-Zorica, change & innovation consultant for large enterprises, ICG

BM: Cum își poate dezvolta o companie o cultură a inovației?

Greu, sunt companii care s-au născut într-un mediu antreprenorial, dintr-o inițiativă antreprenorială și atunci putem spune că au un ADN mai inovator. Dar dacă ne uităm la mare parte dintre organizațiile mari de astăzi, lor le este foarte greu să-și cultive acest spirit antreprenorial.

Sunt două elemente pe care le întâlnesc în interacțiunile cu clienții: vorbim odată despre leadership, oameni cu viziune. (Da, un alt cuvânt suprautilizat: viziune, strategie.) Trebuie să știm de ce vrem să inovăm și ce vrem să obținem prin inovare și vorbim de competențe, pentru că inovarea nu înseamnă să venim cu idei bune și cu idei noi, ci înseamnă să le executăm bine și aici se separă lumea. 97% dintre liderii din marile organizații spun că inovarea este pe strategia lor și pe agenda lor și este unul din cele mai importante aspecte ce țin de business în care își doresc să investească.

BM: 41% din ei spun că principala piedică în calea inovării este cultura organizației. De ce?

Pentru că inovarea, de cele mai multe ori, vine cu schimbare și nouă ne este teamă de schimbare. Avem nevoie de un lider puternic care să seteze o direcție pentru inovare, care să o mențină pe termen lung. Avem nevoie să dezvoltăm competențe în cadrul organizației și să arătăm oamenilor de ce este importantă inovarea și care sunt beneficiile inovării.

BM: Cum putem educa acei lideri care poate au început să dezvolte businessuri într-o perioadă în care inovarea nu era pe buzele tuturor?

Dacă ne raportăm la piața din România, aici avem un handicap. România nu este considerată, cel puțin la nivelul multinaționalelor, ca o piață în care să se inoveze. Suntem o piață în care executăm de cele mai multe ori o strategie care vine de la nivelul grupului. Pentru a stimula inovarea, avem nevoie de lideri curajoși care să spună „Noi putem să facem mai mult decât să executăm ceea ce avem de executat pe agendă“. Adică să inovăm în mod intenționat, să creăm premisele în cadrul organizației pentru a stimula inovarea și, atunci când nu știm cum putem să facem lucrurile acestea, să cerem ajutorul.

BM: Dincolo de această rezistență împotriva schimbării, ce alte piedici mai apar în calea inovației?

Există și la acest capitol competențe care lipsesc. Mă bucur că avem pe cineva din mediul academic alături de noi, pentru că aceste competențe se formează din facultate – competențe antreprenoriale, aceste abilități de a inova. La fel, ele se resimt și mediul antreprenorial. Sunt idei bune, sunt soluții bune, unele dintre ele chiar încercând să rezolve o problemă – dar nu știm să le executăm. Și apoi, la nivel de organizație, nu există o guvernanță a inovării. De foarte multe ori ne dorim să inovăm. Formăm o echipă nouă din oameni mai curajoși, mai îndrăzneți etc. Și spunem ei sunt inovatorii noștri, următoarea generație de inovatori. Și le spunem să vină cu produse și servicii noi, dar îi trimitem la război fără arme.

Antonio Éram, founder & managing partner, Netopia

BM: Ce înseamnă inovația pentru domeniul în care activați și pentru dvs.?

Toate răspunsurile au fost date până acum. Practic, eu ar trebui să tac și să vă las pe dvs. să trageți concluziile, fiindcă fiecare dintre antevorbitorii mei au spus ce trebuia să spună fiecare. Și, foarte interesant, fiecare a spus câte o bucățică – a fost un lanț. Inovația este indusă de necesitate și este implementată sau dusă mai departe de adopție. Problema pe care o avem – și nu doar în România – dar în mod particular aici – este că aici vorbim despre un tradiționalism și un conservatorism exacerbate.

Vorbim despre incapacitatea noastră de a lucra și a colabora. Dacă încercăm să facem aici un panel, să ne gândim la o idee, să lucrăm toți din această cameră, peste șase ore vor fi 1.000.000 de idei, oameni supărați, probabil jumătate dintre ei plecați și cealaltă jumătate mai are un pic și se ia la bătaie. Ceea ce vine din acest tradiționalism, vine din educația care este absolut deficitară. Puteți să vă supărați pe mine, însă nu poți să creezi o cultură antreprenorială cu niște profesori care sunt prost plătiți, habar n-au ce este antreprenoriatul, n-au viziune și, mai mult decât atât, sunt integrați într-un sistem socialist, care este dependent de cineva care este deasupra și care de cele mai multe ori a fost pus acolo din anumite motive.

Totuși, din anii ’90 încoace sunt companii și oameni care au tras ca niște animale ca să ajungă unde au ajuns. Nu putem să spunem că în momentul de față contextul socio-politico-economico-financiar este greu. Este mult mai ușor decât a fost în 1990. Este mult mai ușor decât a fost în 2000, când am început eu această companie și, ca să ne înțelegem, nu m-am trezit peste noapte și am zis „Eu de mâine inovez, voi schimba lucrurile, voi schimba sistemul financiar-bancar și voi dezvolta o chestie extraordinară. Da, la un moment dat mi-a trecut prin minte”. Am fost realist, așa că nu mai abuzați de acest cuvânt – inovația – și nu vă mai plângeți legat de finanțare. Suflecați-vă mâinile și începeți să munciți și faceți lucruri, colaborați, comunicați, schimbați idei, acceptați faptul că puteți să aveți greșeli. Eu am avut sute de proiecte care nu s-au concretizat.

Inteligența artificială este o nouă unealtă, o unealtă supremă, ceva ce nu a existat până în momentul de față. Această unealtă va schimba lumea. Problema pe care o avem este că nouă ne este foarte frică de schimbare. Când se vorbește despre inteligența artificială lumea vorbește despre potențialul să devină conștientă și să se ne mănânce. Este adevărat, este o problemă și știi de ce este o problemă? Pentru că inteligența artificială a fost creată și învățată cu cunoștințele noastre, iar noi suntem cea mai agresivă specie de pe planetă. Am învăța-o să fie agresivă în momentul în care va deveni conștientă. Primul lucru a fi sigur că va nivela ce va fi denivelat, trebuie să evităm acest lucru. Și aici intervin tot felul de chestii filosofice, morale, religioase ș.a.m.d. Nu despre asta vorbim. Vorbim despre o unealtă care are capacitatea să schimbe tot în compania mea, mă rog, fosta companie – în Netopia, 40% din development se face cu ajutorul inteligenței artificiale.

În ceea ce privește partea de programare, în anumite condiții se poate ajunge și la 80% dintre joburi care să fie făcute mult mai eficient. Nu ne gândim la joburi care sunt luate, ne gândim la joburi care sunt făcute mult mai eficient, dar nu putem să nu ne gândim și la joburi care sunt luate. De ce? În momentul de față se implementează un sistem de răspuns pe customer suport care va necesita o reducere de 99% a personalului care face acest lucru? Asta înseamnă că totul este digital, electronic, online, în real-time. Câte industrii din România vorbesc despre asta?

Trebuie să învățați să folosiți Inteligența artificială. Așa cum mulți acum 20 de ani nici nu-și puneau problema să aibă un telefon inteligent. Acum nu ne putem permite să așteptăm 20 de ani să avem acest gen de adopție. De ce? Pentru că schimbările se realizează la nivel de zi, nu la nivel de lună. La nivel de zi, dacă încercați să vă abonați la niște feeduri de știri despre inteligența artificială, să vedeți că primiți 2-3 pe zi care conțin zeci de puncte noi.

Acum un an de zile nici nu știam ce este ChatGPT. În momentul de față există cel puțin 20.000 de versiuni diferite. În prezent, cu AI, poți să faci un film în 2 ore și cu un buget de 200 euro. Asta este o industrie care se schimbă. Din nefericire, industriile care se vor schimba sunt cele ce țin de angajații white collar. Știți ce ne vor rămâne? Cele mai interesante profesii? Instalatori, electricieni, mecanici ș.a.m.d.

BM: Cum am putea să „îmblânzim” inteligența artificială?

Nu trebuie să o îmblânzim.Trebuie să acceptăm, trebuie să devenim mai agresivi. Trebuie să înțelegem că putem, că trebuie să schimbăm mediul din jurul nostru și să nu ne mai uităm în sus. Nu vorbesc de competenții din guvernul României, vorbesc de incompetenți din toate guvernele din toată lumea, care ajung în moduri populiste acolo. Deci, pe ce ne bazăm? Pe câțiva puștani care își doresc să schimbe? Pentru că modelul lor este Elon Musk; ei trebuie încurajați, dar trebuie încurajați prin educație.

Educația noastră presupune să răspundem la întrebări, să învățăm, să preluăm informații. Din momentul acesta, educația trebuie să se concentreze pe a pune întrebări, pentru că răspunsurile sunt deja acolo. Informația este doar acolo, iar AI-ul ce face în momentul de față? Este capabil să se uite pe toată informația care există și să-ți dea răspunsuri. Noi trebuie să învățăm să punem întrebări. Și din nefericire, sistemul educațional, nu doar în România, peste tot în lume, nu este bazat pe a pune întrebări.

Rolul inovației în companiile din România

Panel II
(de la stânga la dreapta)

Andrei Alexandru,
secretar de stat, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării

Sorina Topceanu,
cofondatoare One Night Gallery – MINA Museum

Wargha Enayati,
fondator, Rețeaua Privată Regina Maria și Enayati Medical City

Valentina Vesler,
Head of PR & Communication, Aqua Carpatica

Răzvan Copoiu,
director general, Signify

Costin Dămășaru,
fondator, Veruvis

Wargha Enayati, fondator, Rețeaua Privată Regina Maria și Enayati Medical City

BM: Cu ce a venit nou acest concept de oraș medical pe care l-ați adus în România recent, după ce cu mulți ani în urmă ați adus tot pe plan local serviciile medicale private?

După ce am închis un capitol, mă gândeam să mă retrag undeva în Bahamas sau să mai fac ceva. Un prieten al meu mi-a spus: „De la 20 la 50 de ani ai muncit și mai poți munci de la 50 la 80 de ani. Atunci ar fi cam devreme să te retragi”. Și fiind cu această viziune a religiei Bahai (religia antreprenorului n.red.) – suntem creați pentru a aduce o civilizație în continuu progres și să fim atenți să schimbăm lumea în bine, mi-am spus că trebuie să mă arunc în această nouă antrepriză și am început un proiect care acum e în plină desfășurare, funcționează și este un oraș medical care de anul viitor deja se va extinde.

În următorii 2-3 ani, probabil că orașul medical se va mări cu încă 30% din capacitate, unde vor fi zece furnizori diferiți din domeniul medical – aceasta este, pentru mine, o inovație în care cei care sunt cei mai buni se întâlnesc să lucreze împreună, să învețe. Un lucru în domeniu medical mai rar – este s-avem cel mai mare spital de oncologie din estul Europei, să avem servicii integrate și să nu mai fie nevoie să pleci pentru orice în Istanbul sau în Viena. Avem un spital de interne – este primul spital cu 150 de paturi; avem specializări precum neurologie, recuperare, geriatrie, paliație, cardiologie ș.a.m.d. și avem și un rezidențial pentru vârstnici, nonmedical atașat acestui oraș. Așa cum avem proiectele acestea imobiliare,
unde găsești absolut totul, de la grădiniță, la farmacie, coafor ș.a.m.d., așa avem și un oraș medical în care regăsim clinici care poate nu sunt acoperite de alte zone din regiune.

BM: Din discuțiile anterioare cu dvs. rețin că multă tehnologie o aduceți din Vest. De ce nu inovează mai mult, de ce nu lansează tehnologii în domeniul medical și companiile din România, aici, pe plan local, ci aleg să le importe din străinătate?

Domeniul medical se împarte în trei domenii, de fapt, de grupuri – echipamente medicale, farmaceutic și serviciile medicale. Ce încerc eu o să fac sau de fapt toată piața de servicii medicale este să creștem nivelul de servicii medicale. Farma nu inventează aici, nu inovează în România nimic, nici echipamente medicale, vă dați seama. Vin la mine mulți cu idei, dar când studiez un pic, deși avem și un fond de investiții în grup, prin care investim în start-up-uri – pe partea de echipamente medicale suntem total depășiți în România.

Andrei Alexandru, Secretar de Stat la Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării

Rolul statului este să susțină toate demersurile mediului privat în ceea ce privește inovarea și tocmai de aceea vreau să vă precizez că avem o serie de competiții, de proiecte de cercetare, inclusiv în domeniul inovării. În zona medicală, una dintre competițiile foarte importante de proiecte de cercetare care se adresează atât organizațiilor de cercetare de drept public, cât și organizațiilor de cercetare de drept privat va fi o competiție prin care se vor constitui o serie de consorții, numite centre de excelență, iar aceste centre de excelență se operaționalizează în domenii asociate principalelor provocări societale. Practic, guvernul setează o serie de linii în care dorește obținerea unor rezultate în care considerăm că avem potențialul să obținem rezultate promițătoare, iar organizațiile de cercetare vin și oferă soluții concrete la problemele pe care noi le setăm.

Unul dintre domeniile care este stabilit în agenda strategică de cercetare este sănătatea, un domeniu mare, cu mai multe zone de impact. Și, în acest domeniu, vom operaționaliza aproximativ trei centre de excelență. Fiecare centru de excelență va avea minimum patru parteneri, care, repet, pot fi organizații de cercetare de drept public sau organizații de cercetare de drept privat. Dar nu doar în domeniul sănătății dorim să inovăm, să finanțăm inovarea și cercetarea, ci mai sunt alte cinci domenii strategice setate în agenda strategică: 1. digitalizare, industrie, spațiu; 2. energie, mediu, mobilitate; 3. hrană, resurse, biodiversitate; 4. sănătatea; 5. cultura și patrimoniul; 6. securitatea civilă și pentru societate, unde ne vom concentra pe partea de securitate cibernetică.

Prin aceste competiții urmărim să punem la aceeași masă actorii din sistemul public, universitățile, institutele de cercetare, cu antreprenorii, astfel încât să reușim să realizăm transferul rezultatelor obținute în laborator către economia reală, către societate, pentru că doar prin acest transfer tehnologic putem aduce plusvaloare, putem obține o creștere economică sustenabilă, prin cercetare și prin inovare. Puteți considera că sunt un partener, mă puteți privi ca un partener și veți găsi totdeauna un sprijin în Ministerul Cercetării.

BM: Puteți să ne dați și niște ordine de mărime, pentru că informațiile publice ne arată că bugetele alocate domenii de cercetare și dezvoltare în România sunt modeste. Ne dați un ordin de valoare despre ce înseamnă ele în prezent?

În 2023, s-au alocat Ministerului Cercetării cu aproximativ 70% mai mult decât în 2022. Este o creștere graduală, pentru că banii degeaba îi ai acum, dacă nu-i poți cheltui. O competiție durează un an din momentul lansării în momentul contractării. E vorba de evaluare cu evaluatori internaționali, oameni care sunt destul de greu de găsit și de regulă sunt ocupați. Deci, un proces corect de evaluare a unei competiții de foarte mare amploare se desfășoară pe minimum șase luni, aproximativ nouă luni, un an.

Am lansat foarte multe proiecte pe PNRR, de pildă un capitol cu un buget de 168 de milioane de euro, prin care urmărim consolidarea unor grupuri de cercetare mixte între români și străini, mai exact atragerea resursei umane înalt specializate din străinătate, iar doar pentru această competiție s-au alocat 168 de milioane de euro. De asemenea, am mai operaționalizat cinci centre de competență în domenii de cercetare asociate celor cinci misiuni ale Uniunii Europene în Orizont Europa. Fiecare centru de competență are minimum zece parteneri – cinci organizații de cercetare de drept public, cinci organizații de cercetare de drept privat. Și fiecare centru de competență a avut un buget de aproximativ 5 milioane de euro.

Am trimis toate datele către Ministerul de Finanțe și suntem optimiști că și anul viitor va exista o creștere a bugetului alocat cercetării și, cu cât această creștere mai va fi mai mare, cu atât vom putea lansa mai multe competiții față de cele pe care deja le-am anunțat și pentru care există fondurile prevăzute în credite de angajament.

Dacă vom avea mai mulți bani, sigur ne gândim să lansăm și alte competiții, pentru că planul național de cercetare, dezvoltare și inovare are aproximativ 83, 84 de instrumente care pot fi operaționalizate, în sigur, limita fondurilor disponibile și limita sumelor pe care Parlamentul României le decide pentru Ministerul Cercetării prin legea bugetului. Dar, după cum am spus, în 2023 față de 2022 a existat o majorare cu aproximativ 70% și ne rugăm ca și în 2024, față de 2023, să existe o majorare a bugetului. Sigur, nu suntem încă la acel 1% din PIB, suntem la mai puțin, dar gradual, an de an, există speranțele ca în câțiva ani să ajungem la procentul pe care ni l-am asumat cu toții prin legislația națională, de 1% pentru cercetare.

BM: Cum ar putea fi îmbunătățită comunicarea  dintre mediul public și privat și cum ar putea fi încurajați mai mult antreprenorii pentru a se uita  și la mediul public când merg să caute finanțări și resurse pentru proiectele lor, când vor să inoveze?

Eu cred că organizațiile de cercetare de drept public și cele de drept privat trebuie să colaboreze. De aceea, în planul național de cercetare-
dezvoltare-inovare 2022-2027 am setat un program specific. Unul din cele 10 este dedicat colaborării dintre sistemul public și sistemul privat, pentru că doar antreprenorii sunt cei care pot prelua rezultatele care sunt obținute de către cercetători în cadrul procesului de cercetare și să le transpună în societate și în economia reală. Practic, prin implicarea mediului privat se poate aduce plus valoare în economie, se poate obține o creștere economică sustenabilă prin transfer tehnologic. Așa cum v-am spus chiar luna aceasta și reamintesc, vor fi lansate două competiții dedicate antreprenorilor proiect experimental demonstrativ și proiect de transfer la operator economic din cadrul programului de parteneriate pentru inovare. Și, de asemenea, poate una dintre cele mai mari competiții pe care le va lansa Ministerul Cercetării, cea de centre de excelență, tocmai asta va viza, să pună împreună organizațiile de cercetare de drept public și IMM-urile sau întreprinderile mari pentru a rezolva niște probleme concrete cu care societatea se confruntă. Am definit acele probleme, ne-am setat o agendă de cercetare. Este aprobată prin hotărârea de guvern 933/2022. Acolo e prezentată agenda strategică de cercetare. În momentul de față suntem la etapa de implementare a ceea ce ne-am propus în strategie, deci prin aceste noi competiții, practic vom reuși să stimulăm inovarea și transferul tehnologic în domeniile de cercetare asociate principalelor provocări societale. Asta, repet, doar pe planul național.

Sorina Topceanu, cofondatoare, One Night Gallery – MINA Museum

BM: Cum v-ați găsit inspirația pentru a lansa proiectul MINA Museum și cum se finanțează un astfel de proiect?

În urmă cu șase ani am pornit o platformă de New Media Art – One Night Gallery – și de atunci suntem în lumea artei digitale. N-am pornit chiar dintr-un garaj, dar destul de asemănător. Am început să organizăm prima dată expozițiile într-o hală de la Verde Stop Arena, care era față în față cu un service auto și pe aceste locuri amenajam la fiecare ediție. De la expoziția la expoziție am învățat să adăugăm câte o nouă tehnologie prin care să explorăm lucrările artiștilor pe care îi expunem și astfel am ajuns în  toți acești ani să descoperim noi tehnologii, să descoperim diferite spații, artiști, să dezvoltăm concepte și proiecte. În zona de new media art, MINA este formată din noi, cei de la One Night Gallery, alături de colegii mei Mihai Cojocaru, Mădălina Ivașcu și Andrei Nistor. Fiecare ne completăm foarte bine din punct de vedere background, eu fiind dintr-o zonă de comunicare și strategie, Mădălina dintr-o zonă de BTL, Mihai este arhitect și Andrei este avocat și organizator de evenimente sociale.

În baza experiențelor tuturor am reușit să tragem diferite concluzii, să vedem care sunt preferințele publicului, să ne dăm seama de un apetit crescut al acestuia față de experiențe noi și de a dori să descopere cât mai mult în acest domeniu artistic, mai ales atunci când este vorba și de tehnologie. Apetitul acesta crescut este dovedit și de proiectele noastre pe care le-am desfășurat până în acest moment, cum ar fi One Night Gallery, pentru care o ediție ajungea să aibă 2.000 de participanți. Festivalul nostru radar, care este o radiografie a industriei de new media art, unde expunem artiști din toată țara, avem peste 10.000 de participanți timp de trei zile.

MINA este un proiect pe care îl aveam în plan de multă vreme, chiar din 2019 și chiar și de atunci eram în discuții foarte avansate cu parteneri și cu o locație; a venit pandemia și, desigur, lucrurile au luat o altă turnură. Într-un fel a fost mai bine pentru că am reușit să dobândim mai multă experiență și maturitate și, deși a urmat acea perioadă în care orice însemna eveniment părea că are un sfârșit pe termen nelimitat, noi am reușit încă din primele săptămâni să ne repliem și să dezvoltăm proiecte care să se potrivească în contextul respectiv.

Pentru investiția inițială, am reușit să strângem banii necesari printr-o investiție personală, prin două împrumuturi bancare și prin susținerea partenerilor noștri. Este o investiție inițială de 2 milioane de euro, iar noi continuăm să investim. Este un spațiu mare, de 2.500 de metri pătrați, pe care reușim să-l deschidem treptat. Avem spațiul imersiv, de 400 metri pătrați, o zonă special dedicată copiilor, cu instalații interactive și educative de 850 de metri pătrați, iar de curând am inaugurat un al treilea spațiu, în care prezentăm o piesă de teatru digitală imersivă, Micul Prinț, și o să tot continuăm așa și în viitor.

BM: Cum ajută inovația să aducem arta mai aproape de noile generații? Cum au fost reinventate expozițiile, spectacolele și alte forme de artă cu ajutorul noilor tehnologii?

Trăim într-o perioadă în care generarea de conținut pe platformele sociale reprezintă aproape o necesitate pentru marea parte a oamenilor, în special pentru tineri. Așadar, astfel de expoziții sunt un mediu extraordinar pentru această generare de conținut; stăm tot timpul cu telefonul în mână, iar noi le noi creăm un context în care prin intermediul telefonului pot descoperi și un conținut educativ. Producțiile care sunt în spațiul imersiv ce sunt create de noi cu artiștii români sunt producții multimedia de mare amploare, sunt și lungi ca timp. Fiecare spectacol are aproximativ 15 minute și sunt foarte multe lucruri care stau la baza dezvoltării acestor producții, atât din punct de vedere tehnologic, legat de echiparea spațiului, cât și de producția spectacolului în sine.

Cu siguranță este un mediu mult mai atractiv prin care pot descoperi arta, iar un alt avantaj al spațiilor imersive este că pot prezenta tinerilor și nu numai diferite subiecte. Fie că vorbim despre opere celebre din muzee din întreaga lume sau de o călătorie în spațiu sau orice alt subiect am vrea să aducem mai aproape către ei, putem să facem acest lucru prin intermediul acestor expoziții.

BM: Sunt tehnologii inovatoare pe care v-ați gândit să le folosiți și încă nu le-ați accesat?

Noi avem avem integrate cam toate tehnologiile pe care le-am studiat și am știut să le folosim ca pe un mediu de creație. Pornim de la realitatea augmentată prin care putem descoperi animațiile lucrărilor artistice, realitatea virtuală. Din nou provocăm artiștii să descopere noi medii de creație, cum ar fi și realitatea virtuală și prezentăm mai departe publicului prin video mapping. De asemenea, extindem universul artistului pe care îl expunem. Și noi avem integrat AI-ul, ghidul muzeului este un avatar AI conectat la ChatGPT, care și-a asumat rolul de a fi ghid și știe să povestească despre ce se întâmplă în muzeul nostru, dar ne documentăm în continuare și ne dorim să ne extindem și să și producem mai mult și eventual și să mergem și în afară cu producțiile noastre proprii.

Valentina Vesler, Head of PR & Communication, Aqua Carpatica

BM: Ce înseamnă inovația în marketing, pentru o marcă ce inovează mereu la acest capitol?

Pe de o parte, putem vorbi de inovații la nivel de business, care este la baza a ceea ce urmează a fi marca în sine și marca este această interfață prin care businessul comunică cu consumatorul. Și da, holdingul nostru este renumit pentru prezența relevantă pe piață, pentru felul în care comunică în care inovează și la nivel de produs, și la nivel de de comunicare. Orice vorbă este fără substanță dacă nu avem exemple atunci când vine vorba de marketing. Cele mai bune exemple sunt răspunsurile consumatorilor și felul în care ei interacționează cu produsul, felul în care percep marca și cum o adoptă.

Noi, prin natura noastră umană, trebuie să inovăm pentru a supraviețui, pentru a ne satisface nevoi, pentru a ne adapta etc. Și atunci este cumva firesc să folosim acest termen, să-l invocăm, mai ales dacă nu avem la îndemână alte sinonime. Este o reconfigurare de traseu necesară.

Aș putea să dau exemple care nu sunt neapărat la noi în bătătură, dar să ne uităm la mărcile mari din viețile noastre. Ele inovează continuu, aplicând în primul rând un principiu de bază – vocea consumatorului. Am ascultat, am făcut acea survolare a ce înseamnă piața. Asta înseamnă să fii ancorat în realitatea în care trăiești și ne-am bazat pe principiul de bază al marketing-ului,
care înseamnă unique selling proposition – ce aduci nou pe piață? Acesta poate să fie sâmburele pentru inovație în absolut orice domeniu. Iar la noi, de la inovația de produs până la cea comunicațională, cumva am reușit să acoperim toate spectrele. Ultimul exercițiu de de creativitate a fost ultima noastră campanie, referitoare la Aqua Flavers – care la bază era o altă apă, dar are un strop de agave și suc natural, chiar bio, de fruct (campania referitoare la o posibilă etichetare greșită a apei cu arome n.red.). Lucrurile au stat foarte bine și ceea ce am transmis este că nimic nu are substanță dacă nu vine cu dovezi. Acest produs a avut un succes extraordinar și în perioada de campanie creșterile au depășit orice așteptări, orice pronostic pe care orice echipă de vânzări le are la început de an, undeva la 200% pe perioada campaniei, perioada de trial e produsului. Am avut noroc, am avut viziune, am avut strategie, dar poate și în toată povestea asta, cel mai important a fost că s-a lucrat în echipă, s-a lucrat ascultând mai multe voci. Vă mărturisesc că această campanie a fost pregătită timp de nouă luni – adică tot mecanismul acesta trebuie să să funcționeze așa cum trebuie, trebuie testat, trebuie verificat și rezultatele sunt pe măsură.

Răzvan Copoiu, director general, Signify

BM: Descrie-ne activitatea Signigy și ce înseamnă inovația în domeniul acesta.

Deși compania a păstrat brand-ul Philips în portofoliu, și-a schimbat numele din Philips în Signify acum câțiva ani. Apropos de inovație, cred că noi am început preluând o inovație. Prima fabrică din lume care a multiplicat la nivel industrial becul lui Edison a fost fabrica Philips și apoi am inventat și leduri și alte lucruri de genul acesta. Cel mai probabil, când vă uitați într-un reflector în mod sigur sau 90% sunt șanse să fie un produs de la noi.

Noi considerăm că inovația este soluția pentru o problemă care trebuie rezolvată. Nu  trebuie să fie neapărat o invenție. Avem în jur de 17.000 de invenții plus brevete de invenție
de-ale noastre. E ideea ce să facem ca să rezolvăm o problemă. Pentru partea de spital, compania a inventat o sursă de lumină care, oricât de mult te-ai uita la el atunci când ești întins, să nu te orbească, să nu pățești nimic, să nu vezi o pată mai verde ș.a.m.d. Asta este o inovație care ajută în mod normal.

În rândul inovațiilor companiei se numără și un simulator de soare interior pentru clădirile de birouri, care efectiv simulează un soare care plece de la răsărit la prânz și apoi la apus în timpul unei zile.

La Universitatea din Cluj am creat un laborator care are toate luminile posibile, pentru ca studenții să vadă despre ce e vorba.

Apropo de partea de creație, trebuie să ținem oameni în țară, pentru că foarte mulți oameni cu idei pleacă. Inovația fără oameni care au pasiune și bine și fără bani, da, nu, nu e posibilă.

Costin Dămășaru, fondator, Veruvis

BM: Ce rol joacă inovația în cadrul Veruvis?

Pe 30 noiembrie am împlinit 7.000 de clienți cu care am lucrat. În martie plecăm în Statele Unite. Am inovat acum cu un patent care va ieși la World Intellectual Property Organization – este un sistem integrat de catalizare a proceselor neuroplastice. Am creat un sistem care ne permite să antrenăm adulți și copii la fel ca în burta mamei. Scoatem la iveală rețele neuronale primare noninvaziv, iar cu niște instrumente speciale analizăm modulațiile neuronale și le condiționăm operant.

Toată această pasiune a mea a veni dintr-o nevoie să nu mor. În 2014 m-am trezit cu un tinitus foarte sever. Aveam un doctorat în management și toată lumea îmi spunea că n-o să mor din cauza acestei afecțiuni, dar o să mor cu ea. Atât de înverșunat am fost și atât de mult am vrut să trăiesc. După ce a am avut un eveniment în care am zis că totul se va termina, dar am fost așa înverșunat încât am dezvoltat conceptul acesta. În 2014 am început epopeea asta absolut uluitoare de a nu muri, în care am ajuns la terapeuți, medici, vraci etc., iar ulterior am descoperit această idee.

Eu propăvăduiesc următorul lucru: eu cred că viitorul nu este al inteligenței artificiale. Viitorul este al creierelor augmentate.

Ce va fi peste 10 ani? Nimeni nu știe. Ce știu însă eu este că avem o resursă absolut uluitoare pe care nu o folosim cum trebuie: creierul uman.