Cât de greu e să fii manager și mamă: carieră vs. copil

Să stabilim încă din primele rânduri o convenție cu rol de premisă: Femeia Fantastică nu există decât în filme. Doar acolo cele 24 de ore ale unei zile sunt suficiente pentru a-și desăvârși la cote maxime toate dimensiunile existenței sale. Acolo este mama perfectă, soția iubitoare, managerul inspirațional și sinele care își găsește timp pentru momente de răsfăț personal. În viața reală, lucrurile arată puțin diferit. Sau chiar mai mult – ziua nu are niciodată suficiente ore, iar echilibrul perfect pur și simplu nu există. Pentru o femeie care vrea să aibă totul, compromisul ajunge să devină o parte din viață. Celelalte fac o alegere asumată – renunță la carieră în favoarea unei vieți dedicate exclusiv familiei sau invers și învață să fie fericite cu o viață care gravitează în jurul unei singure coordonate dominante.

O problemă de mentalitate

O astfel de decizie poate însemna o renunțare mult prea împovă-rătoare într-o societate în care pentru femei sunt vizate așteptări uriașe, la fel de mari ca și pentru bărbați. Venirea multinaționalelor în România, a expaților, chiar și vacanțele petrecute în străinătate au înlesnit transferul mentalității occidentale, iar acum femeile însele sunt cele care nu se mai mulțumesc cu un singur rol. Adaugă unde este de adăugat și taie unde e prea mult pentru ca, în cele din urmă, să știe că au bifat toată lista de “împliniri”. Și, cel mai adesea, lista începe cu cariera.

Calculul este simplu, iar multe dintre femeile aflate în această situație au grijă ca nicio necunoscută să nu-și facă loc în ecuație – imediat după terminarea studiilor, acordă în jur de 10 ani exclusiv dezvoltării profesionale. În principiu, este un orizont de timp suficient de generos pentru a le permite să se formeze ca profesioniști și să avanseze în ierarhia companiei. Cu puțin noroc și foarte multă determinare, în jurul vârstei de 30 de ani ajung să dețină o poziție de middle manager sau chiar mai mult. Atunci intervine prima mare dilemă morală care impune o decizie cu efect definitiv: a venit oare momentul pentru primul copil sau trebuie să mai aștepte până când la birou lucrurile se liniștesc, până la următoarea promovare sau până când ritmul vieții va fi mai puțin agitat?

Aventura vieții

Pentru cele care aleg să ia o pauză de la carieră începe, de cele mai multe ori, aventura vieții. “Multe femei amână acest moment până când cariera lor se află pe culme. Simt că perioada când trebuia să se dedice total a fost depășită și pot lua o pauză mai ușor”, spune Dorina Stamate, psiholog specializat în psihologia copilului, de la Clinica Oana Nicolau. Pauza este însă mai mereu doar relativă, doamnele în cauză ajungând să lucreze până în zilele de dinaintea nașterii, iar la birou se întorc la câteva săptămâni după naștere sau, în cel mai bun caz, după șase luni.

Insuficient, spune Dorina Stamate, dar nu totalmente dăunător pentru copiii dependenți, după cum este și firesc, de prezența mamei. “Chiar dacă legătura dintre mamă și copil începe încă din viața intrauterină, până la șase-opt luni copiii nu pot recunoaște figurile celor din familie, iar nevoile lor sunt legate în primul rând de îngrijirea fizică imediată. Apoi încep să recunoască mama și să aibă tot mai mare nevoie de ea și din alte puncte de vedere”, explică Stamate. Pentru multe dintre mamele cu carieră tocmai atunci se petrece reîntoarcerea la serviciu, iar îngrijirea copilului este externalizată către o bonă sau bunici. Dacă acela este momentul când a încetat și implicarea în viața copilului, mai devreme sau mai târziu mamele ajung să fie măcinate de regrete dureroase. “Am avut multe paciente care se plângeau că au aflat de la bonă cum a fost primul pas făcut de copil sau care a fost primul cuvânt rostit”, spune psihologul.