Home Special Cât de aproape suntem de visul produceri...
Special

Cât de aproape suntem de visul producerii infinite de energie și fără poluare și ce are de-a face cu asta o vedetă TV din Marea Britanie

De mai multe decenii, oamenii de știință urmăresc un obiectiv ambițios: construcția unui reactor de fuziune nucleară care să genereze energie în același mod în care o fac stelele. Încorporată în centrale energetice, această tehnologie are capacitatea de a asigura, pentru totdeauna, energie infinită obținută fără niciun fel de poluare.

Cât de aproape suntem de visul producerii infinite de energie și fără poluare și ce are de-a face cu asta o vedetă TV din Marea Britanie
Cât de aproape suntem de visul producerii infinite de energie și fără poluare și ce are de-a face cu asta o vedetă TV din Marea Britanie · Foto: Business Magazin

Un obiect de fier întunecat stă pe biroul lui Richard Dinan din centrul Londrei. El insistă că nu este doar un element de design. Obiectul, forjat în inima unei stele în urmă cu miliarde de ani, este un meteorit și i-a dat cea mai recentă idee de afacere lui Dinan, scrie Richard Gray pentru BBC. 

 

Richard Dinan este cunoscut în Marea Britanie ca fiind milionarul care a devenit faimos datorită reality show-ului Made in Chelsea. Acum el conduce o companie de printare de cărți de vizită și o companie de printare 3D. Totuși are un scop mai ambițios: fuziunea nucleară.

 

De zeci de ani, fuziunea nucleară a fost visul oricărui om de știință care spera să rezolve problema energiei. Energia produsă de fuziunea nucleară ar putea avea utilizări numeroase și ar reprezenta o sursă de energie curată și sigură. Totuși, acest vis încă a rămas îndepărtat. Oamenii de știință încearcă să transforme fuziunea nucleară într-o sursă de energie viabilă încă din anii ’50. Există chiar o glumă în comunitatea oamenilor de știință: lumea e la o distanță de doar 30 de ani de beneficiile fuziunii nucleare… tot timpul a fost și tot timpul va fi la o asemenea distanță. Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacționează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele inițiale. Ca urmare a fuziunii se produc și alte particule subatomice, ca de exemplu neutroni sau raze alfa (nuclee de heliu) sau beta (electroni sau pozitroni). Fuziunea nucleară se poate clasifica după condițiile de desfășurare în fuziune termonucleară și fuziune la rece.

 

Fuziunea termonucleară ar putea deveni o sursă de energie practic nelimitată (și ecologică) atunci când reactoarele de fuziune (care în prezent se află în fază experimentală și nu produc încă un surplus net de energie) vor deveni viabile din punct de vedere tehnologic și economic.

 

De-a lungul timpului, oamenii de știință s-au întrecut în a construi sisteme de fuziune nucleară care să poată furniza energie verde într-un mod cât mai sigur cu putință și pe termen nelimitat. Realizarea fuziunii n-a fost niciodată o problemă, oamenii fiind capabili să realizeze fuziune termonucleară încă de la realizarea primei bombe cu hidrogen, în 1952, dar provocarea a fost cum să recupereze și să utilizeze energia extraordinară pe care o eliberează fuziunea. 

 

STADIUL ACTUAL AL PROIECTELOR DE FUZIUNE NUCLEARĂ.

 

Țări din întreaga lume au aruncat miliarde de euro în dezvoltarea diverselor proiecte de fuziune, construind mașini uriașe care încălzesc la temperaturi mai mari decât e capabil chiar Soarele. S-au înregistrat câteva progrese. Joint European Torus a demonstrat în 1991 că este posibil să elibereze energia din fuziunea nucleară într-un mediu controlat. A eliberat 16 megawați de energie, destul pentru a fierbe 6.400 de cazane cu apă. Însă, în același timp, a fost nevoie de 25 megawați pentru a declanșa fuziunea nucleară. 

 

35 de țări s-au angajat să construiască un nou reactor mai mare bazat pe același design, cunoscut ca International Thermonuclear Experimental Reactor (Iter). Scopul reactorului este acela de a genera un surplus de energie. Proiectul s-a lovit de nenumărate amânări și cheltuielile au depășit bugetul previzionat. Inițial costul acestuia era estimat la 5 miliarde de euro, dar între timp cheltuielile s-au triplat, ajungând la 14 miliarde de euro.

 

În prezent, investitori precum Dinan cred că pot mișca lucrurile în direcția bună. ”Tehnologia a avansat foarte mult de când Iter a fost proiectat“, spune Dinan, care adaugă că ”nu pot schimba fizica, dar pot construi tehnologia rapid și ieftin“.

Planul lui Richard Dinan este să construiască reactoare mai mici și mai compacte, care vor costa doar o fracțiune din investiția necesară pentru Iter. El spune că deoarece compania sa este mai mică și mai agilă, aceasta poate rezolva problema mai repede decât marile și costisitoarele proiecte interguvernamentale. Mai mult, este încredințat că avansul în domeniul supercomputerelor și imprimării 3D îi va permite să construiască reactoare mult mai rapid. Speră să construiască două reactoare în următorii șapte ani cu 200 de milioane de lire sterline pe care se așteaptă să-i obțină de la investitori. 

Cele mai importante inițiative în domeniul producerii reactoarelor care folosesc fuziunea nucleară sunt cele ale germanilor din Griefswald, care au fabricat stelaratorul Wendelstein 7-X, și cele ale chinezilor de la EAST (Experimental Advanced Superconducting Tokamak). Niciuna dintre echipele de cercetători nu a reușit însă să dovedească că poate produce energie nucleară sustenabilă prin intermediul fuziunii nucleare. Reactorul german de fuziune nucleară Wendelstein 7-X (W7-X) funcționează și promite energie infinită și verde pentru totdeauna.

 

Deși ar fi ușor să-l disconsideri pe Dinan, start-up-ul său, Applied Fusion Systems, este doar una dintre companiile care investesc în dezvoltarea fuziunii nucleare. Doar în Marea Britanie mai există cel puțin alte două companii care încearcă să producă energie creată prin fuziune nucleară, iar în SUA mai multe astfel de proiecte sunt susținute de miliardari precum Jeff Bezos, Paul Allen sau Peter Thiel. 

 

La urma urmei, în contextul în care schimbările climatice fac ca utilizarea combustibililor fosili să fie nesustenabilă, există o foame pentru alte surse de energie. Cu toate acestea, sursele de energie regenerabilă cum ar fi soarele sau vântul nu sunt încă pe deplin fiabile, iar fuziunea nucleară rămâne o alegere nepopulară din cauza deșeurilor pe care le produce. ”Nu mă surprinde faptul că există un număr din ce în ce mai mare de investitori interesați de fuziune nucleară. Această sursă de energie are un randament incredibil, fără deșeuri radioactive, necesită spațiu redus și are o sursă de alimentare inepuizabilă“, spune Ian Chapman, șeful Autorității pentru Energie Atomică din Marea Britanie și șeful centrului științific Culham. 

 

O MULȚIME DE BANI AR PUTEA FI FĂCUȚI ÎN ACEST DOMENIU. 

 

Când Iter va porni (programat deocamdată pentru 2025), este de așteptat să aibă o capacitate de producere de 500 MW, adică de 10 ori mai mult decât ar fi necesar pentru pornirea unei reacții de fuziune nucleară. Rămâne de văzut dacă așa se va și întâmpla. ”Încă ne aflăm în stadiul în care încercăm să demonstrăm că putem produce mai multă energie decât consumăm și că poate fi folosită în mod comercial“, spune Chapman. 

 

Succesul lui Iter va însemna începutul unei schimbări fundamentale în peisajul energetic al lumii. Dinan, precum multe ale companii din industrie, speră ca aceia care știu deja să construiască reactoare să aibă parte de cele mai mari recompense când acest lucru se va întâmpla. 

 

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună