CASSANDRA ZICE SAU CUM GÂNDESC FEMEILE

Doamnelor și domnilor, în sfârșit avem și în România o producție teatrală care vă va lămuri exact cum gândesc femeile. Dar exact. Nu mai trebuie să apelați la artefacte hollywoodiene, cărți de Tarot sau ghicit în palmă.

Tot ce trebuie să faceți, este să vedeți CASSANDRA, spectacol ce se joacă la Apollo111 (demisolul Palatului Universul de pe str. Ion Brezoianu 23-25), loc cunoscut atât pentru petrecerile până dimineața la răsărit, cât și pentru faptul că găzduiește producții teatrale independente foarte deștepte și jucate cu dichis actoricesc. Un loc cu și pentru oameni faini.

Veți înțelege de la Cassandra foarte precis cum le joacă lor gândurile prin căpșor, cum se izbesc de pereții cranieni, cum gem de durere sub presiunea neputinței uneori, cum se ascund în spatele lobului frontal când e vorba să fie rostite, cum se tăvălesc printre regrete și amintiri, cum se flamboaiază când devin conștiente de sine și încep să gândească gânduri care se gândesc pe sine. Da. Cam așa de complicat și complex poate arăta capul blond, brun sau roșcat al unei femei, indiferent de clasa socială, educație, vârstă sau preferințe sexuale. Căci e și despre asta.

Curajul de a pune textul autoarelor canadiene Amy Nostbaken și Norah Sadava (cu titlul original Mouthpiece) în scenă îi revine Asociației Vanner Collective și în special, Denisei Nicolae, actriță și fondatoare a ei, cu care am vorbit puțin după spectacol. De fapt, ca să înțelegeți imperativul din debutul materialului, am văzut spectacolul duminică seară și am decis pe loc să scriu despre el, să se ducă vorba, ca să se ducă și oamenii în sală, pentru că merită, merită, merită! Și în 36 de ore le-am hăituit și bântuit pe ambele actrițe: Mihaela Velicu și Denisa Nicolae, dar și pe regizoare, Leta Popescu, și s-a scris singură și cronica. M-a interesat să știu detalii din pregătirea spectacolului, despre anumite scene, despre anumite simboluri folosite, cum s-au armonizat ca echipă, despre finanțarea spectacolului, despre scenografie.

„Asociația Vanner Collective este un hub cultural. De la înființare, am strâns în jurul nostru echipe creative care să vorbească puternic și actual prin spectacolele create, pe textele propuse de noi. (n.r. – Denisa Nicolae și soțul ei, Liviu Romanescu) Eu sunt tocilară, îmi place mult să citesc, să descopăr texte cu care rezonez visceral sau texte cu structură interesantă, care mă provoacă încă de la lectură. Ăsta a fost flow-ul până acum. Nu e în niciun caz ceva definitiv. Dar așa s-a întâmplat și în cazul Cassandrei. Am citit textul și dincolo de tema pierderii mamei, a legăturii puternice mamă-fiică și a ceea ce moștenim de la mamele noastre, m-a atras foarte tare forma performativă, felul performant în care intuiam că cele două actrițe vor deveni jumătăți ale aceleași femei, modul creativ în care personajul unic putea fi manifestat.”  spune Denisa, abia respirând, din alergătura nebună de scriere a unor noi proiecte și de obținere de finanțare pentru ele.

Pentru că trebuie să precizez că tema pare simplistă: o fiică află că și-a pierdut mama și urmează să pregătească cele cuvenite, inclusiv scrierea cuvântului de bun-rămas. Ei, bine… de aici începe toată distracția în spectacol. Pentru că vă veți distra enorm. Vă veți tăvăli de râs, cu lacrimi în colțurile ochilor, veți chiui și veți tropăi. Iar domnii s-ar putea să aibă ceva emoții, dar cu un pic de stimă de sine, tandrețe și tărie, vor trece peste orice necaz al păsării flamingo. Nu dau explicații de semantică și simbolistică, pentru că imperativul de a vedea spectacolul rămâne valabil. Iar dualitatea personajului și lupta sa cu sine vă va pune pe gănduri la final. Pentru că tema este una veșnic prezentă în capul nostru: cum e mama, cum sunt eu, ce am moștenit de la mama (genetic și prin educație) și cum vreau să fiu eu, cât curaj am să fiu așa cum vreau să fiu, să schimb ce pot schimba și să accept ce nu pot schimba și vorba aia, cu pretenție maximă, să mai am și înțelepciunea de a face diferența între ele. Valabil și în cazul bărbaților, că subiectul suportă universalitate și nu face discriminare de gen. Dar cele două Cassandre care joacă un personaj unic cu dublă reprezentare nu este bicefal, bipolar sau antagonic. Se completează, se armonizează. Și pentru asta am iubit spectacolul. Cele două actrițe se aseamănă foarte mult, de la jocul actoricesc unde există o continuă emulație, până la aspectul fizic și vărstă (amândouă au în jur de 33 de ani).

Cât a durat pregătirea spectacolului și cum au decurs pregătirile? le-am întrebat pe ambele actrițe, pentru că e mult sincron în actul performativ.

„În total vreo 3 luni. Am tradus textul, l-am verificat de câteva ori în lecturi cu fetele. Am avut multe întâlniri lungi cu Leta și Mihaela, în care să ne cunoaștem, să ne apropiem, să ne lansăm în discuții. În spațiu, la Apollo111, am repetat în jur de o lună jumătate. Destul de intens, vreo 7 ore pe zi petrecute împreună, cu antrenament fizic, coregrafii, pregătire muzicală, improvizații. A fost cea mai bogată și plină perioadă de repetiții pe care eu și Miki am avut-o până acum”,  își amintește Denisa de începuturile anului trecut, când s-au apucat de treabă.

„Cred că a fost cea mai fericită perioadă din viața mea. Cât am repetat la Cassandra, cum s-au aliniat astrele, atmosfera, totul; tot era pentru a descoperi, a cunoaște. Eram ca niște copii cu lopețile-n nisip. Pe Denisa o știam, îmi doream pe ascuns să lucrez cu ea și… Doamne! ce mă bucur c-am apucat. O iubesc, respect, e genul ăla de partener talentat și generos, pe care te poți baza la orice bazaconie, orice gafă ai face pe scenă. Și avem și același gen de umor.  Întâlnirea cu Vanner Collective și felul lor de go with the flow, dar puși pe treabă serioasă, cred ca mi-au deschis mie ulterior niște uși, niste roluri. O să țin minte toată viața aceste repetiții. Leta a creat și orchestrat  un spațiu incredibil de creativ. E rar. Leta Popescu a făcut un plan de repetiții foarte structurat. Canto, o oră cu Oana Pușcatu, pe care o ador – pe lângă faptul că e o actriță foarte bună, să mergeți s-o vedeți in „Cele 7 morti ale Mihaelei Runceanu” la Apollo111 – e foarte bună și pe predat chestia asta cu cântatul, unde eu nu-s vreo lumină, mișcare scenică două ore cu Ștefan Lupu și trei ore lucrate cu Leta pe text. Înainte să începem lucrul concret la scenă, am avut cateva intalniri noi trei, eu, Denisa și Leta și am vorbit foarte mult despre relațiile noastre cu mamele, unde ne asemănăm, ce moștenim și de ce moșteniri vrem să scăpam”  turuie rapid Mihaela, amintindu-și de martie 2021.

Veți descoperi niște arhetipuri ale femeii din societatea românească predecembristă și postdecembristă, care survolează textul canadiencelor și fac heliport direct în cada intimității absolute, presărând făină peste toate predicțiile necrezute ale zeiței Cassandra. Mergeți cu mintea deschisă la spectacol. Eu atât vă zic: doamnelor și domnilor, atenție la ouă! Nu le numărați, că sunt doar două. Scena aia e epică!

Pe Denisa Nicolae o puteți vedea în acest moment în spectacolele: „Lungs” la Teatrul Act, Tot ce-i minunat in lume la unteatru, Monster la Centrul de Teatru Educațional Replika, „Lemons, Lemons, Lemons, Lemons, Lemos” la unteatru. Are în lucru un spectacol care va avea premiera în toamnă.

Pe Mihaela Velicu o puteți vedea în „Universuri Paralele”  la Teatrul din Constanta, în regia lui Radu Iacoban, „Extraordinara Viață” în regia Teodorei Petre, la Teatrul Național București, „Doua Liniuțe” la Teatrul Metropolis, text și regie Lia Bugnar, „Brooklyn Boy” la Teatrul Evreiesc de Stat, regia Cristi Juncu și „Dual” la Teatrelli din iulie. Un performance despre prietenie in regia Letei Popescu, cu George Albert Costea si Vlad Udrescu. Dar o puteți ajuta și în preocuparea ei antreprenorială, care completează actoria independentă, cumpărând sau comandând lumânările parfumate KM5, manufacturate de ea, non-toxice, naturale, fără parafină, aditivi sau coloranți. Le găsiți la Molecule F sau la Muzeul de Artă Recentă, din Dorobanți.

Despre Leta Popescu și stilul foarte personal de a regiza spectacole puteți afla mai multe pe pagina ei personală www.letapopescu.ro, unde veți găsi multe explicații despre modul în care alege, înțelege și amprentează spectacolele pe care le regizează.

Distribuție: Denisa Nicolae ȘI Mihaela Velicu

Regie: Leta Popescu

Scenografie: Tudor Prodan

Muzică: Mihai Dobre

Mișcare scenică: Ștefan Lupu

Pregătire muzicală: Oana Pușcatu

Sunet: Daniel Octavian Nae

Lumini: Marius Nițu

Preț bilet: 65 lei

Spectacolul va avea o nouă reprezentație pe 30 aprilie.