Cash-ul a murit. Trăiască cash-ul (din sertar)

Un sondaj recent realizat de BUSINESS Magazin pe LinkedIn arată o Românie împărțită între două reflexe financiare: peste 800 de respondenți spun că nu mai au deloc cash la ei, în timp ce sute recunosc că păstrează o rezervă în casă sau au bani fizici permanent în portofel. Cash-ul nu mai circulă prin portmonee, dar n-a părăsit casele și, mai ales, gândurile noastre. Scriam acum doi ani – și pare că nu s-a schimbat mare lucru – că în timp ce vorbim despre plăți cu fața în Japonia sau cu ceasul în Franța, în anumite zone din România încă ești privit straniu când întrebi dacă poți plăti cu cardul. Într-o parte a țării, POS-ul a devenit opțional; în alta, e încă o prezență exotică. Două Românii, două viteze de plată, dar și două tipuri de încredere: una în tehnologie, alta în „ce ții în mână”. Este cash-ul o problemă sau o soluție? Depinde de unde privești. La suprafață, pare o dovadă că digitalizarea financiară merge bine. Dar privit în profunzime, cash-ul rămas în circulație spune o poveste mai largă despre frica de instabilitate, lipsa de încredere în sistem, teama de blocaje tehnice sau legislative. În perioade de criză – economică, pandemică, geopolitică – oamenii acumulează cash, așa cum își fac rezerve de conserve, nu pentru consumul imediat, ci pentru siguranță psihologică. Și, dincolo de România, fenomenul are ecouri și în alte țări. În Suedia, lider global al plăților digitale, autoritățile au cerut recent cetățenilor să păstreze cash în casă pentru situații de urgență, după ce și-au dat seama că o societate complet digitalizată poate deveni vulnerabilă în fața unor atacuri cibernetice sau căderi de sistem. Mai mult, cash-ul revine sub forme neașteptate. În SUA, Generația Z a reinventat numerarul printr-un trend numit „cash stuffing”: o metodă de bugetare fizică, în care banii sunt împărțiți în plicuri pentru diferite cheltuieli (transport, mâncare, economii). A apărut pe TikTok și a devenit o formă de protest tăcut împotriva consumerismului digital – un mod de a recâștiga controlul asupra banilor, când swipe-ul pe ecran pare prea ușor și prea abstract (sursă: Investopedia, 2023). În România, „cash stuffingul” are o variantă locală, mai puțin instagramabilă și se referă mai ales la părinții care ascund bani „pentru zile negre”, antreprenorii care încă plătesc salarii parțial în numerar sau comercianții care „preferă cash-ul”. Nu e doar o chestiune de obicei. E o strategie de adaptare la impredictibil, fie acesta de natură fiscală, bancară, tehnologică. Așadar, e bine sau e rău că românii încă țin cash? E, mai degrabă, un simptom decât o alegere. Este reacția unui sistem care nu e încă 100% de încredere – iar oamenii, intuitiv, simt asta. Până când rețelele bancare nu vor mai cădea, până când POS-ul va funcționa și în magazinele din sate, până când administrația va accepta plăți electronice fără să suspine, cash-ul va rămâne. Dar nu pentru cumpărături, ci mai ales pentru confort mental. Concluzia? Cash-ul nu e înapoiere. E ce păstrezi în buzunar când nu crezi că sistemul te va prinde la timp. Iar până când toți vom avea încredere să-l lăsăm acasă, bancnota de 50 de lei va continua să fie acolo. Nu ca metodă de plată, ci ca ultimă soluție, într-o economie care promite că e pregătită digital, dar încă nu convinge pe toată lumea.    

Cum „se mișcă” banii lichizi în lume:

•  Utilizarea numerarului a înregistrat un declin important la nivel global. Un raport din 2024 arată că volumul tranzacțiilor în numerar în 63 de țări a scăzut cu 20% între 2013 și 2023, iar ponderea numerarului în totalul tranzacțiilor a scăzut de la 73% în 2013 la 37% în 2023, cu o proiecție de 23% până în 2028 . Această tendință este alimentată de adoptarea pe scară largă a plăților digitale și a portofelelor mobile, în special în economii emergente precum India și Brazilia, scriu publicațiile globenewswire.com, paymentsdive.com;

• În ciuda progreselor tehnologice, există îngrijorări privind excluziunea financiară a anumitor segmente ale populației. În Regatul Unit, un comitet parlamentar a sugerat ca magazinele să fie obligate să accepte numerar, pentru a proteja persoanele în vârstă și cele din medii defavorizate care depind de plățile în numerar . De asemenea, în Irlanda, guvernul a propus o lege pentru a asigura accesul continuu la numerar, subliniind importanța acestuia pentru întreprinderile mici și pentru persoanele care preferă sau depind de numerar. (thetimes.co.uk, thesun.ie) (thetimes.co.uk, thesun.ie);

• Suedia, considerată un pionier al societății fără numerar, a început să reevalueze această direcție din motive de securitate națională. În 2025, autoritățile suedeze au încurajat cetățenii să păstreze numerar pentru situații de criză, recunoscând că o dependență totală de plățile digitale poate fi riscantă în caz de atacuri cibernetice sau întreruperi ale rețelelor (theguardian.com);

• În ciuda digitalizării, unele grupuri, inclusiv Generația Z, adoptă practici precum „cash stuffing” – o metodă de bugetare care implică alocarea fizică a numerarului în plicuri pentru diferite categorii de cheltuieli. Această tendință reflectă o dorință de control tangibil asupra finanțelor personale și o reacție la natura abstractă a plăților digitale.

Ioana Matei este editor-șef,Business Magazin