Cărțile aproape distruse de către naziști
În timpul regimului nazist, literatura antinazistă a fost arsă. Era un act prin care se urmărea să se răspândească teama și intimidarea. 40 de ani mai târziu, un neamț a început ceea ce urma să devină biblioteca cărților arse.
Potrivit BBC, George Salszmann este cel care a adunat toate cărțile interzise. Tatăl lui Salszmann a fost nazist. Acesta s-a împușcat în 1945, când regimul lui Hitler a luat sfârșit. Pe atunci, colecționarul de cărți era un adolescent care s-a străduit să treacă peste acea experiență. Mai târziu, interesul pentru literatură l-a făcut să dezvolte o pasiune pentru cărțile interzise din perioada nazistă.
Pe perioada vieții sale, Salszmann a adunat circa 12.000 de cărți. În 2009 colecția a fost vândută Universității din Augsburg, Germania. Astăzi, biblioteca cărților arse e parte din biblioteca de studii germane a universității.
Literatura din colecția Salszmann constă, în principal, din cărți care au fost publicate cu mult înainte de 1993, dar apoi, din diferite motive, au devenit deranjante. Cei mai mulți dintre aceștia erau autori evrei, alții – socialiști sau comuniști, dar și autori anti-război care și-au experimentat dezaprobarea față de războiul mondial, sau pacifiști care au descris ororile războiului în romanele lor.
George P Salszmann a început căutarea cărților interzise în 1976. Prima carte pe care a găsit-o a fost “Lupta” scrisă de Ernst Weiss și publicată în 1916. Ernst Weiss a fost un medic evreu care a emigrat în Paris, Franța. În momentul în care germanii au ajuns la Paris în 1940, acesta a sărit de pe fereastră, de teama de a fi prins.
Aducerea cărților în biblioteca universității nu a fost ușoară. Colecționarul a trebuit să fie convins. Îi era teamă că știința va bloca cărțile și le va face accesibile doar pentru cercetători. Din acest motiv, reprezentanții instituției au stabilit că vor lăsa accesul deschis pentru oricine.