Cărțile anului: de la o scânteie la cei care schimbă jocul

Locul 5
KRISTINE BARNETT, „SCÂNTEIA. POVESTEA UNEI MAME CARE A CRESCUT UN GENIU“, EDITURA PUBLICA.

Geniul din titlu este Jacob Barnett, acum un adolescent în vârstă de 16 ani cu un IQ mai mare decât al lui Einstein, văzut deja drept un candidat serios la un premiu Nobel. Dar în fragedă copilărie Jake Barnett a fost diagnosticat cu autism. Copilul s-a retras într-o lume a lui, compusă din tăceri, cartonașe cu litere colorate, cutii cu cereale răsturnate, rafturi de dulap și fire de lână colorate așezate laborios în motive geometrice, prin casă. A intrat într-un program pentru copii cu nevoi speciale, dar nu a înregistrat progrese. Drept urmare, mama a decis să aplice propriul său sistem de lucru cu copilul, sistem care i-a scos la iveală acestuia realele aptitudini; la trei ani conversa cu un astronom, la observator, asupra sateliților lui Marte. Ceva mai târziu Jake a dovedit că putea memora 200 de zecimale ale lui ”pi“, pe care le spunea și într-un sens, și în celălalt, iar la nouă ani lucra la propria teorie în astrofizică. Și este vorba de un copil despre care ”sistemul“ a afirmat că nu va putea să citească vreodată. Cum a depășit familia Barnett toate aceste obstacole, determinarea și dârzenia lor sunt lucruri de mirare, iar povestea merită citită până la capăt.

Locul 4
MIKE DASH, ”MANIA LALELELOR“, EDITURA HUMANITAS.

Subiectul este inedit: povestea uneia dintre primele, dacă nu chiar prima bulă speculativă din istoria omenirii. Mike Dash povestește minunat, documentat și cu lux de amănunt despre nebunia lalelelor, ce a avut loc între 1633 și 1637, cu un punct culminant în toamna și iarna anilor 1636 și 1637, perioadă în care prețurile bulbilor de lalea au atins valori de neimaginat, și o cădere abruptă a valorii florilor în februarie 1637. De ce spun valori de neimaginat? Într-o perioadă în care 150 de litri de coniac franțuzesc costau 60 de guldeni, iar un meseriaș calificat, de genul unui dulgher, câștiga pe an 150 de guldeni, cel mai mare preț plătit pentru un bulb de lalea, atestat și verificat, a fost de 5.200 de guldeni. Alte comparații de prețuri: Rembrandt a primit pentru ”Rondul de noapte“ 1.600 de guldeni, în 1642, iar venitul anual mediu al unui mare negustor era, în 1630, de circa 3.000 de guldeni. Olanda a traversat atunci o așa-zisă ”perioadă de aur“, de înflorire economică și culturală, care a alimentat gustul oamenilor pentru frumos, pentru excentric și pentru lucruri speciale. Mike Dash nu se mulțumește să relateze date și momente, ci creează figuri, umanizează povestea, îi dă dimensiuni geografice, economice, culturale și artistice.

Locul 3
DAVID BROOKS, ”ANIMALUL SOCIAL“, EDITURA PUBLICA.

O carte ciudată și unică, care îmbină o narațiune elementară – viața unei familii – cu cercetarea științifică de top, cu idei moderne despre creșterea copilului și formarea individului, despre școală, despre cultură, morală, maturitate sau moarte. Și nu are nimic de-a face, în ciuda titlului, cu Facebook. Umanizându-și discursul, integrând în istoria vieții lui Harold și a Ericăi pasaje de tom științific, descriind în amănunțime, de exemplu, complexele procese chimice, biologice și cognitive care înseamnă dragostea părinților eroului principal și conceperea acestuia, Brooks oferă un soi de nouă dimensiune literaturii de popularizare a științelor. Într-un discurs la TED, David Brooks vorbește despre devenirea insului modern: ”Timp de secole am moștenit o perspectivă asupra naturii umane bazată pe noțiunea că sinele nostru este divizat, că rațiunea este separată de emoții și că societatea progresează în măsura în care rațiunea poate suprima pasiunile. Se poate vedea în felul în care ne creștem copiii. Mergi la o școală elementară la trei după-amiaza și îi privești pe copii ieșind, iar ei poartă aceste ghiozdane de 35 de kilograme… Vezi mașinile care se apropie – de obicei sunt Saab-uri, Audi-uri și Volvo-uri… Sunt luați de către aceste creaturi pe care le-am numit supermame, care sunt femei de carieră de mare succes, care și-au luat timp liber să se asigure că toți copiii lor intră la Harvard. Și de obicei îți poți da seama care sunt supermamele, pentru că de fapt cântăresc mai puțin decât copiii lor… Copiii sunt deci crescuți într-un anumit fel, sărind prin cercuri ale realizării de lucruri pe care le putem măsura – pregătiri pentru SAT, oboi, antrenament de fotbal. Intră la facultăți competitive, obțin slujbe bune și uneori obțin succesul într-un mod superficial și fac o grămadă de bani. Uneori îi poți vedea în locuri de vacanță precum Jackson Hole sau Aspen. Iar ei au devenit eleganți și supli – nu au cu adevărat coapse; au doar o pulpă elegantă deasupra altei pulpe… Au propriii lor copii și au atins un miracol genetic prin căsătoria cu oameni frumoși, în așa fel încât bunicile lor arată ca Gertrude Stein, fiicele lor arată ca Halle Berry — nu știu cum au reușit asta“.