Cartea care m-a făcut invidios

Lumea presei economice din ultimele două decenii este mică și, într-un fel sau altul, toată lumea a lucrat cu sau a cunoscut pe toată lumea. Așa că, înainte de orice laudă, trebuie să spun că Mona a condus Business Magazin o perioadă bună de vreme, iar pe Andreea Roșca o cunosc și i-am respectat și îi respect munca de jurnalist.

Înapoi la carte, care, pentru cine nu știe, prezintă șpte istorii antreprenoriale: este vorba de Dragoș Petrescu (City Grill, Carul cu Bere); Mihai Marcu (MedLife); Vasile Armenean (Betty Ice); Dragoș și Adrian Pavăl (Dedeman); Adrian Mihai, Felix Pătrășcanu și Neculai Mihai (Fan Courier); Dan Șucu (Mobexpert); Florin și Măriuca Talpeș (Bitdefender și Softwin). Spuneam că m-a facut invidios pentru că: unu, cartea este scrisă bine. într-un stil alert, modern, direct, lipsit de inhibiții și de șabloane, o să vă prindă negreșit. Ba, la un moment dat, s-ar putea să vă întrebați, așa, ca mine, cum de nu ați aflat, atâta amar de vreme, de unele amănunte care dau culoare cărții – de ședințele de familie ale lui Dragoș Petrescu, de exemplu.

Doi la mână, cred că antreprenoriatul românesc avea nevoie de o astfel de carte, pentru că doar cu Marius Ghenea nu se face primăvară. Ba chiar vine la momentul potrivit, când antreprenoriatul local este atacat atât din exterior, pe căi fiscal-birocratice, cât și din interior, dat fiind numărul de figuri de carton care s-au prăbușit sau se prăbușesc. Așa că ajungem la punctul trei, cel mai important: “Cei care schimbă jocul” demonstrează că se poate. Că se pot construi și impune modele reale, care să inspire și să formeze.

Titus Leber, un regizor austriac care face filme bazate pe opere muzicale clasice, vorbea la un moment dat, într-un text despre Berlioz și Marcel Duchamp, despre magia posterului. “Femeia de hârtie se născuse: ieftină, obiect de plăcere inofensivă, domină astăzi lumea noastră vizuală și mass-medială. Nu visăm noi oare la posesia acestor frumoase, la nuditatea lor fără probleme, care devine, tocmai datorită intangibilității sale, sursa fantasmelor autodestructive, a atâtor frustrații și agresivități?”.

Veți regăsi frustrațiile și agresivitățile lui Leber în modul în care partea activă a vulgului reacționează la orice tentativă de a impune un exemplu antreprenorial, într-o nație care preferă de cele mai multe ori să se lase măcinată de neputințe și fatalism. Ce lipsește majorității clasei avute din România sunt posterele, reprezentări care să pară reale, tangibile, să excite, să impună, să iște aspirații. Asta dacă vrem capitalism adevărat. “Cei care schimbă jocul” este o astfel de întreprindere. Sunt invidios!

Mona Dîrțu, Andreea Roșca – “Cei care schimbă jocul”, Editura Publica, București, 2014