CARTE

Ceea ce ni s-a ascuns mereu
“Istoria este o minciuna pe care nimeni nu o contesta.” Aceasta fraza apartinandu-i lui Napoleon Bonaparte, aleasa de catre psihoterapeutul Bernard Paquin drept motto al volumului sau, anunta tonul intregului demers si avertizeaza asupra manipularii. Manipularea exista de la inceputurile istoriei, intr-atat incat pana si marile mituri se sprijina pe un fals. Autorul ne propune aici un florilegiu al catorva gigantice manipulari istorice, alese insa doar din aria secolul XX, pentru ca prezinta avantajul de a fi mai apropiate de memoria noastra si mai capabile de a ne suscita reactii vii. Puterea i-a imbatat pe conducatori care, pentru a-si atinge scopurile, au manipulat, s-au prefacut, au inselat si au mintit deliberat, fie pentru a lansa o idee, fie pentru a-si camufla actiunile lipsite de scrupule. Paquin ne arata care au fost si care sunt inca tehnicile de propaganda si de dezinformare cele mai folosite pentru crearea unei realitati secunde. El analizeaza miscarile organizate de mase, traficul de droguri pentru controlarea populatiilor sau chiar manipularile climei.

Bernard Paquin, Marile manipulari din epoca moderna, Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2007

Egoismul ca model de viata
Intr-o societate care isi face o glorie din generozitate, din altruism, din sacrificiul personal in favoarea binelui general, ridicarea egoismului la rangul de arta socheaza, fara doar si poate. Kirschner ne aduce cu picioarele pe pamant, amintindu-ne un lucru simplu: “Cu cat oamenii se obisnuiesc si se complac in ideea ca altcineva sufera sau munceste pentru ei, cu atat mai abitir isi vor descarca propriile poveri in carca acelui altcineva. Vor fi ei oare mai recunoscatori din acest motiv? Cu siguranta nu! Mai mult, in ziua cand veti inceta sa le satisfaceti exigentele din ce in ce mai mari, se vor simti lezati si va veti pierde orice importanta in ochii lor”. Pentru ca recunostinta are memoria scurta, Kirschner ne indeamna sa pricepem ca lucrul cel mai important din lume este sa ne gandim la noi insine. “Cei care sustin contrariul vor sa se foloseasca de dumneavoastra sub niste pretexte inventate.” Prin urmare, invatati sa va ganditi in primul rand la dumneavoastra si la fericirea personala. Odata implinit acest deziderat, si fericirea celorlati va fi posibila.

Josef Kirschner, Arta de a fi egoist, Editura Trei, Bucuresti, 2007

ADN-ul societatii libere
Giovanni Sartori este unul dintre cei mai apreciati politologi italieni. Academician, editorialist la Corriere della Sera, profesor emerit la Universitatea din Florenta, el preda, de circa 20 de ani, si la Columbia University. Tonul pe care l-a abordat in acest volum este acela al eseului, iar autorul nu se da in laturi de la formulari “dure”. Sunt, astfel, pusi la zid, neomarxistii englezi influentati de Foucault, “alfabetizatii din ’68”, musulmanii, media, dar si “imbecilii care s-au apucat sa gandeasca”. Teoria sa este ca termenul de pluralism (“ADN-ul societatii libere”) este rau inteles, greseala fiind aceea de a-i gasi expresia in multi-culturalism, in cadrul unei politici care favorizeaza diferentele etnice si culturale. Societatea pluralista este astazi pusa la grea incercare de revendicarile multiculturale interne si de presiunea masiva a fluxurilor migratorii. Se naste o noua intrebare: pana in ce punct societatea pluralista poate sa adaposteasca fara sa se dezintegreze niste straini care o refuza si, invers, cum izbuteste ea sa-i integreze pe straini, pe cei imigrati dintr-o alta cultura, religie sau etnie?

Giovanni Sartori, Ce facem cu strainii, Pluralism vs. Multiculturalism, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007