CARTE

Marilyn, glorie si decadere
Marilyn, icoana anilor ’60, Marilyn, zeita platourilor de filmare, Marilyn, simbolul Americii si al descatusarii sexuale… Din numeroasele imagini-cult si fatete ale divei, Michel Schneider nu retine decat una, poate cea mai intunecata si mai necunoscuta: Marilyn, pacienta dependenta de Freud si de psihanaliza, dar si de barbituricele care au ucis-o lent. Iar Marylin, sustine Schneider (avocat, psihanalist si scriitor), si-a ales singura moartea, precum si pe cel care avea s-o calauzeasca pe taramul de dincolo: Ralph Greeson, psihiatrul ei personal. Din ianuarie 1960 pana in 4 august 1962, cei doi au format un cuplu imposibil. Ea il insarcinase sa o ajute sa-si joace cum se cuvine rolurile pe platourile de filmare, el isi promisese sa o inconjoare cu tandrete, sa-i restituie intelesul cuvantului “familie” si normalitatea simturilor. Cei doi au fost de nedespartit, au amestecat cinematograful si divanul, nevrozele si sampania, pana la o desavarsita si distructiva fuziune intelectuala si pasionala. El a dorit sa ii redea definitiv viata, dar a fost primul care vazut-o moarta.

Marilyn pe divan, Michel Schneider, Editura Trei, Bucuresti, 2007

Elogiul libertatii
Tom Hodgkinson se ataseaza de cate o idee tonica si o despica in patru si apoi in patruzeci si patru, reusind performanta sa nu isi plictiseasca peste masura cititorii. Iata ca, dupa Ghidul lenesului – un manual aproape complet de farniente, elogiu al tihnei si al taierii frunzei la caini, autorul revine in colectia Bonton a editurii Nemira cu un mic tratat despre o viata fara griji, care elogiaza la fiecare pagina miracolul libertatii. Nu o face intotdeauna cu argumente, ci mai degraba cu strigate din rarunchi: “Cum sa fim liberi? Ei bine, de vreti ori nu, sunteti liberi! Adevarata intrebare este daca doriti sa va slujiti de aceasta libertate. (…) Si atunci: Moarte supermarketurilor! Coaceti-va singuri painea! Cantati la ukulele! Incetati cu vaicareala! Bucurati-va! Eliberati-va spiritul”. Desigur, exista si fragmente demonstrative, dar forta lor de seductie nu sta in caracterul impecabil al logicii, ci in veselia tonului si in convingerea ca viata merita traita clipa de clipa, cu cea mai inalta disponibilitate pentru fericire.

Tom Hodgkinson, Cum am ales libertatea, Editura Nemira, Bucuresti, 2007

Rhyme, in sfarsit in arena
“Colectionarul de oase”, “o carte care iti da fiori” (Wall Street Journal), “o lectura obligatorie pentru fanii genului thriller” (The Times), “un roman care poseda un efect mai puternic decat al amfetaminei” (Kirkus Reviews), reprezinta primul episod din seria investigatiilor lui Lincoln Rhyme. Acesta este cel mai celebru criminolog din Statele Unite, un om capabil sa alcatuiasca portretul complet al unui ucigas pornind de la doar cateva indicii culese de pe scena crimei. Fost sef al departamentului de medicina legala al politiei din New York, Rhyme nu mai este, in momentul in care demareaza aceasta carte, decat un civil paralizat, ca urmare a unei rani capatate intr-o ancheta. Infirm trupeste, dar cu un spirit de o sclipitoare inteligenta, Lincoln este solicitat sa revina “la lucru” si sa desluseasca itele unei crime oribile. In curand, cinicul detectiv porneste cu rabdare si metoda pe urmele unui criminal in serie, numit “colectionarul de oase”, care lasa, dupa fiecare isprava, niste probe menite sa incurce pistele urmaritorilor sai.

Jeffrey Deaver, Colectionarul de oase, Editura Polirom, Iasi, 2007