CARTE

Pe la 1960, in plin Ev mediuDescins la Paris in anii ’20 ai secolului trecut ca sa-si desavarseasca studiile de filosofie, Raymond Queneau intra in grupul rebelilor suprarealisti si se dedica integral literaturii. El insusi lunatec, debuteaza cu un studiu asupra “nebunilor” din literatura, intitulat “Enciclopedie a stiintelor inexacte”. Revolutionar in materie de limbaj artistic, iconoclast si inventiv fara limite, Queneau reabiliteaza argoul si il face sa intre pe usa din fata a literaturii, odata cu “Zazie dans le metro”, romanul care ii va aduce faima universala si care, sub bagheta lui Louis Malle, va deveni film in anul 1960. “Florile albastre”, roman aparut in 1965 si editat recent de Humanitas in colectia “Raftul Denisei”, are, chiar si pentru Queneau, o structura perfect insolita: povestea oscileaza intre aventurile lui Cidrolin, un individ care traieste pe o mica ambarcatiune in anii ’60, si cele ale ducelui de Auge, un personaj medieval care pare sa calatoreasca prin istorie, pana in epoca lui Cidrolin.Un urmas al lui Omar KhayamSadegh Hedayat, unul dintre cei mai ciudati, mai atipici, mai ravasitori (prin pesimismul sau) scriitori iranieni ai tuturor timpurilor, s-a nascut la Teheran in 1903 si a murit la Paris in 1951. Daca data nasterii i-a harazit-o Cel de Sus, pe cea a mortii si a ales-o singur, pentru ca s-a sinucis. Nu inainte de a-si arde totalitatea manuscriselor nepublicate. Inainte de asta, Sadegh a considerat ca marele sau roman “Bufnita oarba”, o fantezie sumbra, dar plina de lirism miraculos, delirant, este o opera prea curajoasa pentru publicul iranian, asa ca o tipareste initial in orasul care l-a adoptat, Parisul. De-abia in 1941 indrazneste sa o publice in tara sa de bastina, iar atunci starneste un imens (si previzibil) scandal. Considerata o metafora a degradarii spiritului, cartea istoriseste tribulatiile unui fumator de opiu, urmarit in viata prezenta de interferentele unei existente anterioare.Big Apple, inceputurileChiar daca subiectul acestui roman (una dintre cele mai importante capodopere literare ale veacului trecut) pare sa fie alocat crearii New York-ului, metropola prin excelenta, spatiul urban tipic pentru secolul vitezei, John Dos Passos nu ne livreaza nicio descriere plastica a orasului, cu exceptia unui marunt “incipit” de la capitolul doi, intitulat chiar “Metropola”: “Au existat Babilonul si Ninive; erau construite din caramida. Atena era numai coloane de marmura aurita. Roma se inalta pe arcuri largi de piatra. (…) Otelul, sticla, gresia, cimentul vor fi materialele zgarie-norilor. Cladirile cu un milion de ferestre vor tasni stralucitoare, piramida peste piramida…” In ciuda faptului ca, in roman, se intretes zeci de ite narative si apar nenumarate personaje si cu toate ca fresca sociala este absolut monumentala (de la mizerie la euforia socializanta si apoi la prohibitie, la criza economica etc.), in cele din urma se naste un punct de convergenta care limpezeste intrucatva intentiile autorului: biografia lui Helen Thatcher, cea care reflecta toate metamorfozele orasului.