Care sunt provocările din noua eră a bankingului european

Wim Mijs, CEO al Federației Bancare Europene, atenționează că una dintre provocările sistemului bancar european este legată de aplicarea noilor reguli suplimentare Basel IV, care ar putea determina creșterea cerințelor de capital cu circa 20% în cazul băncilor europene, ceea ce poate duce la o reducere semnificativă a finanțărilor disponibile pentru economiile europene.
În condițiile în care Europa a decis să implementeze aceste standarde pentru toate băncile din toate țările, unul dintre subiectele discutate este ca ultima versiune a noilor reguli să nu aibă un impact semnificativ asupra băncilor, ceea ce este adevărat în cazul SUA, în timp ce în Europa se estimează o creștere a cerințelor de capital cu până la 20% pentru băncile europene, a explicat șeful Federației Bancare Europene.
Wim Mijs a fost prezent la București în luna mai, cu ocazia derulării în capitala României a ședințelor consiliului director și comitetului executiv ale Federației Bancare Europene, organizate de Asociația Română a Băncilor (ARB), în contextul deținerii de către România a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene.
El a amintit că una dintre marile diferențe dintre SUA și Europa este că în Europa economiile sunt finanțate în proporție majoritară de bănci, în timp ce în SUA piețele de capital sunt principalul finanțator.

„Orice efect semnificativ al cerințelor de capital are un impact direct asupra economiilor și, de asemenea, asupra nivelului de trai al cetățenilor europeni”, a spus Wim Mijs, susținând că se analizează variante tehnice pentru a minimiza impactul regulilor Basel IV asupra economiei europene, păstrând în același timp un sistem bancar stabil.
De o resetare ar avea nevoie și Uniunea Piețelor de Capital, care ar trebui să integreze piețele de capital din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Referindu-se la piața de capital europeană, șeful Federației Bancare Europene a arătat că este încă fragmentată, iar până acum uniunea piețelor de capital nu a adus ceea ce era de așteptat, Europa având nevoie de piețe de capital mai integrate și mai lichide.
„Încă vedem o piață de capital fragmentată. Suntem o federație europeană a băncilor, deci suntem un susținător al integrării europene, dar vedem că, de exemplu, uniunea piețelor de capital nu ne-a adus încă ceea ce trebuia. În Europa avem nevoie de piețe de capital mai integrate și mai lichide. Acest lucru nu este numai în beneficiul companiilor, ci și pentru bănci – pentru a avea lichiditatea potrivită și capitalul adecvat pentru a îndeplini obligațiile pe care băncile le au, trebuie accesate și piețele de capital.”
Tot legat de fragmentare la nivelul Uniunii Europene, Wim Mijs a adus în discuție tendința unor guverne europene de a taxa suplimentar sistemele bancare, tendință îngrijorătoare, având în vedere că proiectarea unor taxe specifice asupra sectorului financiar duce la distorsiuni între țările europene și reprezintă o soluție pe termen scurt care duce la fragmentare și la scăderea competitivității sectorului bancar în România și în Europa.
„Un lucru care ne îngrijorează este tendința unor guverne naționale de a proiecta taxe care vizează sistemele bancare și, în principiu, propriile economii. Acest lucru este foarte îngrijorător în special pentru că duce la distorsiuni între țările europene. Cred că băncile ar trebui să plătească taxe obișnuite, ca toate companiile. Dar, a proiecta taxe specifice care vizează sectorul financiar în sine este o soluție pe termen scurt. Aceasta duce la fragmentare și la scăderea competitivității sectorului bancar în România, în Europa. În calitate de Federație Bancară Europeană am scris Guvernului României exact pentru aceste motive. Am înțeles că au existat modificări ale legii pentru a limita efectele acesteia. Dar, în principiu, suntem interesați de problema fragmentării și de oprirea folosirii capitalului.“
Federația Bancară Europeană a avertizat într-o scrisoare transmisă guvernului asupra riscurilor majore pe care le implică Ordonanța 114/2018 pentru sistemul bancar din România.
Taxa bancară, puternic contestată de bancheri, a fost modificată în România la trei luni după apariția proiectului inițial, iar conform noii OUG 19/2019 care modifică OUG 114/2018, băncile mari, cu o cotă de piață de peste 1%, urmează să plătească o taxă pe active anuală de 0,4%, nivel de trei ori mai scăzut față de procentul inițial, estimat la 1,2%/an. Iar în cazul băncilor mai mici cota de taxare a fost ajustată la 0,2%. Taxa bancară a fost decuplată de indicele pieței interbancare ROBOR. Impactul anual al noii taxe bancare coboară la circa 870 mil. lei, față de estimarea pe varianta inițială, de peste 5 mld. lei.

Uniunea bancară, încotro?
Dacă în privința uniunii piețelor de capital la nivel european evoluția nu este conform așteptărilor, în ceea ce privește uniunea bancară șeful Federației Bancare Europene se declară optimist și spune că el crede în acest proiect. „Sunt optimist și cred foarte mult în uniunea bancară. De la bun început, Federația Bancară Europeană a sprijinit toți pilonii uniunii bancare. Dacă vă uitați la supraveghere, există o uniune monetară în zona euro. Dacă există o uniune monetară, trebuie să existe și un supraveghetor. Trebuie să spun că sunt un puternic susținător al Mecanismului Unic de Supraveghere și al modului în care a fost creat. Nu cred că în altă parte a lumii sunt capabili să creeze un supervizor credibil în patru ani și jumătate. Așa cum este normal,  între bănci și supraveghetori, uneori avem dezacorduri, dar există respect reciproc și cred că ceea ce s-a realizat la Frankfurt este un supraveghetor serios. Pe de altă parte, există Mecanismul Unic de Rezoluție – o parte importantă care trebuie susținută, de asemenea, și de guvernele locale. Și apoi, cel de-al treilea pilon este schema de garantare colectivă europeană, pentru care mai este nevoie de timp. Există dezbateri între țări – când este reducerea riscurilor suficientă pentru a împărți povara și când este suficientă împărțirea poverii pentru a ajuta la reducerea riscurilor. Este un proces politic.”
Șeful Federației Bancare Europene a arătat că încă mai există politicieni locali care spun că băncile sunt în cele din urmă salvate de guvernele locale, dar a explicat că acest lucru nu este adevărat deoarece Mecanismul Unic de Rezoluție, împreună cu adecvarea capitalului, ar trebui să fie una dintre garanții.
În ceea ce privește cetățenii europeni, aceștia au garanția de siguranță, pentru că este vorba despre modul în care este organizată finanțarea. „Ceea ce trebuie să știe un cetățean este cât de mare este garanția mea și cât timp ar dura dacă s-ar întâmpla ceva până să-mi recuperez banii depozitați la bancă. Și limita de sumă este de 100.000 de euro, cu o limită de timp de 30 de zile. Cred că uniunea bancară este foarte importantă și cred că trebuie să se dezvolte în continuare și o susțin foarte mult.”
Referindu-se la implicațiile uniunii bancare asupra unei țări ca România, care nu este în zona euro, șeful Federației Bancare Europene a arătat că deciziile luate la nivelul zonei euro au efecte și asupra politicii de supraveghere în România.
„Ei bine, dacă sunteți în afara zonei euro, și mă întrebați ca pe un bancher cu experiență, atunci în condițiile în care sunteți în Uniunea Europeană și aveți un supraveghetor mare aproape, atunci există, desigur, un efect. Nu există nicio îndoială că deciziile luate în zona euro au un efect și asupra politicii de supraveghere din țara dumneavoastră.”
Wim Mijs apreciază că ar fi bine ca autoritățile bancare locale să învețe din bunele practici aplicate la nivelul zonei euro, dar să nu transpună și cerințele de raportare aduse de uniunea bancară, care sunt exagerat de mari.
„Despre ceea ce îmi fac griji – și cred că pentru o țară ca România este important – este că volumul de cerințe de raportare pe care le aduce noua uniune bancară este exagerat de mare. Și Mecanismul Unic de Supraveghere recunoaște acest lucru și se încearcă soluționarea. Vă pot spune că pentru un sector bancar mai mic, cerințele de raportare sunt prea multe. Deci, este bine să învățați din bunele practici, dar să nu copiați cerințele de raportare, pentru că veți avea nevoie de proporționalitate, deoarece una dintre problemele cu care ne confruntăm este că sistemul a fost conceput pentru băncile mai mari, iar băncile mai mici nu se pot ocupa de toate cerințele de raportare. Din nou, acest lucru este recunoscut de Mecanismul Unic de Supraveghere și încercăm să rezolvăm. Dar, aș spune că dacă vă întrebați ce ar trebui să facă România și care ar fi efectul asupra României, aș spune să copiați bunele practici, însă să lăsați cerințele de raportare acolo unde sunt până când va fi soluționată problema.”
Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS) se referă la sistemul de supraveghere bancară din Europa și este format din Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale de supraveghere din țările participante. MUS este unul dintre cei doi piloni ai uniunii bancare din cadrul UE, alături de Mecanismul Unic de Rezoluție.
În ceea ce privește consolidarea sistemului bancar european, Wim Mijs a amintit că supraveghetorii europeni cer o consolidare a bankingului, însă uneori chiar ei sunt obstacolele în calea acestui proces, existând trei motive.
Un prim motiv este reducerea costului capitalului, deci motivul de a fuziona transfrontalier ar fi costul capitalului. Însă, după criză, dar și în contextul apariției uniunii bancare există reguli care imobilizează capitalul, astfel că fuziunea nu devine o operațiune atractivă.
În al doilea rând, industria bancară trece printr-o transformare uriașă, mutându-se dinspre modelul orientat spre sucursale către o bancă mai digitală, după dorința clienților, pentru că nimeni nu mai vrea să meargă la bancă, ci clienții vor să aibă banca pe telefonul lor”.
„Astfel, în acest cadru uriaș de schimbări, în care trebuie să implementeze noi reguli de capital pe de o parte și să-și schimbe complet modelul de afaceri, într-un mediu de dobânzi scăzute, nu doriți să fuzionați deoarece orice fuziune a două mari bănci europene înseamnă că te concentrezi pe proces mulți ani. Acest lucru este inevitabil. Este ca o căsătorie și tu ești complet concentrat. Și nimeni nu își poate permite timpul să analizeze în interior timp de trei ani.”
În al treilea rând, procesul de consolidare a bankingului european revine tot la supraveghetori și la autoritățile de reglementare, susține șeful Federației Bancare Europene. Astfel, dacă există două bănci europene mari care fuzionează, dintr-odată intră într-o altă ligă, putând deveni o instituție bancară de importanță sistemică, ceea ce duce imediat la schimbarea cerinței de capital, în concordanță cu noua ligă în care joacă. În aceste condiții, Wim Mijs revine la primul argument, susținând că va crește costul capitalului, astfel că motivația pentru fuziune dispare.
În aceste condiții, concluzia șefului Federației Bancare Europene este că procesul de consolidare în banking (respectiv fuziunile și preluările) se va produce, dar la nivel local, în piețele fragmentate, înaintea fuziunilor transfrontaliere, la nivel european.

Fintech-urile – competitori sau stimulent pentru inovare în banking?
În ultimii ani, băncile au început să fie concurate și de entități nonbancare, respectiv fintech-uri.
Șeful Federației Bancare Europene se declară „relaxat” în privința fintech-urilor, susținând că nu le vede ca pe un pericol pentru bănci, ci ca pe un stimulent pentru inovare.
„Sunt atât de relaxat în privința fintech-urilor. Există aceste start-up-uri tinere. Ele sunt geniale, analizează lanțul valoric al unei bănci și selectează  o parte și o optimizează, vin cu o soluție genială la care o bancă probabil că nu se va putea gândi. Deci, aceste start-up-uri fintech sunt fantastice și au ajutat foarte mult industria bancară. Provocarea lor a creat pentru sistemul bancar un nou impuls pentru inovare, chiar dacă băncile sunt întotdeauna ancorate în inovație, nu în ultimul rând pentru că așa cer clienții. Clienții sunt obișnuiți să obțină totul, ori de câte ori doresc, ceea ce înseamnă că totul trebuie să le fie oferit ACUM. Nu numai în industria noastră, ci în fiecare industrie. Același lucru este valabil și pentru plăți. Deci, aceste start-up-uri fintech nu sunt niciun pericol, deoarece ele au nevoie de ceva ce băncile au: în primul rând bani de investiții și în al doilea rând scala, dimensiunea – angajați, clienți. Deci, ceea ce am văzut în ultimii doi ani, după provocările inițiale, este că în prezent toate băncile cooperează cu fintech-uri. Ele au succes destul de mare în această cooperare, așa că trebuie să spun că iubesc foarte mult aceste fintech-uri. Îmi place stilul lor și ceea ce au făcut.”
Însă, Wim Mijs amintește că nu există doar start-up-uri fintech, ci și corporații mari gen Google sau Facebook care au mulți bani și au multe date ale clienților, au ca afacere “date despre clienți” și s-ar impune să respecte și ele anumite reguli de supraveghere, să opereze în condiții de concurență echitabile cu băncile. Au atât de mulți bani, sunt incredibil de bogate, încât, dacă vor, ar putea să cumpere mâine o bancă cu banii lor.”
Marile platforme online gen Google și Facebook sau în România operatorii de telefonie mobilă au intrat în zona serviciilor bancare, a serviciilor de plăți.
Modelul de afaceri al unor companii gen Google sau Facebook se bazează pe date, nu urmărește doar să faciliteze simple operațiuni de plăți; astfel de corporații vor să știe aspecte legate de preferințele clientului, de comportamentul lui, a explicat Wim Mijs. „Legat de acești competitori, solicităm condiții de concurență echitabile, solicităm aceleași reguli, aceeași supraveghere. Cu GDPR. Solicităm să fie clar ceea ce fac astfel de companii cu datele despre clienți. Deci fintech-urile sunt corporații fantastice, care au ca model de afaceri «data mining», dar dacă clientul știe ce semnează. Când ați citit ultima oară condițiile generale ale Apple când ați actualizat iPhone-ul? Același lucru se întâmplă și cu Google Play – atunci când spui da în Google Play, oferi multe date. Eu fac același lucru. Dar, dacă folosiți o aplicație prietenoasă de plată, atunci trebuie să citiți condițiile.”

Ce este Federația Bancară Europeană

• Federația Bancară Europeană reprezintă interesele sectorului bancar european, reunind asociații bancare naționale din 32 de țări din Europa, inclusiv România, care reprezintă împreună circa 3.500 de bănci, inclusiv cele mai mari bănci comerciale.
• În luna mai din acest an s-au derulat la București ședințele consiliului director și ale comitetului executiv ale Federației Bancare Europene, organizate de Asociația Română a Băncilor (ARB), în contextul deținerii de către România a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene.
• Boardul Federației Bancare Europene l-a ales pe Jean-Pierre Mustier, CEO al grupului UniCredit, ca președinte, el urmând să-și preia mandatul de la 1 iulie, pentru o perioadă de doi ani. Mustier îl înlocuiește la conducerea organizației pe Frédéric Oudéa, CEO al Société Générale, al cărui mandat expiră la sfârșitul lunii iunie.
• Federația Bancară Europeană susține finalizarea uniunii bancare și resetarea proiectului uniunii piețelor de capital, continuarea transformării digitale în sectorul bancar, precum și un cadru legislativ mai eficient și coerent în lupta împotriva spălării banilor și criminalității financiare.
• Boardul Federației Bancare Europene a atras atenția asupra potențialelor efecte negative ale noilor reguli Basel IV care vor determina creșterea semnificativă a cerințelor de capital pentru băncile europene, ceea ce poate duce la reducerea drastică a fondurilor disponibile pentru creditarea economiei.