Care sunt principalele investiții necesare în sectorul agricol: reabilitarea infrastructurii de irigații, resuscitarea sectorului de creștere a porcilor și calificarea forței de muncă

Deși România a pierdut cele 4 miliarde de euro pentru investiții în infrastructura de irigații prin Planul Național de Redresare și Reziliență, reabilitarea canalelor principale, mai întâi, dar și secundare, este una dintre cele mai „arzătoare“ investiții  ale sectorului în acest moment, consideră reprezentanții companiilor de profil. Afirmațiile vin și în contextul în care în anul agricol 2020 seceta a afectat peste un milion de hectare cultivate cu cereale, din cele peste cinci milioane de hectare cultivate, iar în total s-au irigat circa 500.000 de hectare.

Totuși, reabilitarea întregii suprafețe amenajate pentru irigații, de 3 milioane de hectare, presupune investiții de 10-15 miliarde de euro, o sumă imensă, pe care, fermieri o cer de la bugetul de stat. Însă, alte voci din agrobusiness spun: „Ce facem cu restul suprafeței până la 9 milioane de hectare – suprafața arabilă a României pe care nu sunt amenajate canale de irigații? Cum sprijinim ceilalți fermieri și cum îi stimulăm să facă investiții?“.

În plus, pentru a se face investiții în producția materiilor prime la care România are deficit sau în procesarea altor materii prime la care stă bine și ar putea aduce valoare adăugată, antreprenorii spun că au nevoie de măsuri clare și de o strategie din partea statului. De exemplu, pentru a reduce deficitul de carne de porc, este nevoie mai întâi de eradicarea pestei porcine afircane și ulterior de investiții în circa 190.000 de scroafe matcă, lucru care ar dura aproximativ un deceniu, însă este foarte important, deoarece în prezent România își satisface numai 25-30% din consum din producția internă.

Lipsa forței de muncă este o altă provocare pentru sectorul agricol, dar, mai ales, lipsa forței de muncă calificate. Numărul liceelor agricole din România este de numai 57, dar și așa tinerii nu sunt prea dornici să le calce pragul. În plus, la sate sau în orașele mici tinerii preferă să plece în străinătate și poate chiar să lucreze în agricultură, fără studii, pentru că salariile sunt mai mari de două sau trei ori decât în România. Emil Ancuța, acționar al producătorului de croissante Derpan din Galați, spunea că îi este foarte greu să găsească angajați în zona sa, pentru că foarte mulți au plecat în Germania.

În ceea ce privește calificarea, anumite companii au ales să investească în educația propriilor angajați. Spre exemplu, reprezentanții companiei Syngenta Agro, unul dintre cei mai mari distribuitori de semințe, spun că anul acesta vor să investească și în dezvoltarea echipei prin specializare profesională și întărirea capabilităților pentru a răspunde nevoilor și provocărilor din agricultură.