Care este țara despre care se spune că a intrat în falimentul apei? Aici se estimează că 70% dintre sate riscă să fie părăsite din cauza lipsei de apă

Decenii de secetă, managementul defectuos și degradarea infrastructurii au secat marile lacuri de acumulare care aprovizionează cu apă Teheranul. Deși conduce o țară bogată în petrol și gaze, guvernul aproape că a epuizat hidroenergia Iranului pentru a hrăni cu electricitate marile orașe și industria.

Se estimează că 70% dintre satele iraniene riscă să fie părăsite din cauza penuriei de apă. Se zice că Iranul este într-un faliment al apei. Unii spun că țării nu-i trebuie un război pentru a se prăbuși socio-economic. Este suficientă criza de apă fără precedent către care se îndreaptă. Unii spun că declinul regimului al-Assad care a domnit în Siria jumătate de deceniu a început  odată cu seceta prelungită care stăpânește țara din 1998. Este o secetă cum regiunea n-a mai văzut de secole. Poate chiar de nouă secole. Pentru o economie săracă și fragmentată cum este cea siriană, devastată și de război, seceta înseamnă colaps agricol și alimentar.

În Irak, pământurile fertile dintre Tigru și Eufrat au lăsat locul uscăciunii și nisipului. Rezervele de apă sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii 80 de ani. Iar țara are o dispută nerezolvată cu Turcia în privința alimentării cu apă. În Israel, autoritățile apreciază că țara a trecut prin cea mai secetoasă iarnă din ultimul secol. Primăvara nu a rezolvat problema. Între timp, Israel și Iran s-au bombardat reciproc, avioanele de război și rachetele trecând prin spațiul aerian al Irakului și Siriei. În Irak, Turcia și-a construit pe tăcute o prezență militară care trezește temeri că urmează o ocupație. Guvernul lui Bashar al-Assad din Siria a căzut în 2024 după 13 ani de război civil. Dar regiunea Golfului Persic este notorie pentru instabilitate.

În prezent, aceasta se suprapune cu seceta. Cu secetă extremă și penurii de apă se confruntă din ce în ce mai mult și alte regiuni ale globului, mai pașnice, unde sunt puse în pericol culturile agricole, economiile și modul de a trăi al oamenilor. Impactul nu este la fel peste tot. Unele state reușesc să combată criza de apă, după cum scrie Deutsche Welle. După o primăvară secetoasă în Europa, fermierii din unele părți ale continentului sunt îngrijorați de recoltele din acest an. Și îngrijorările nu sunt specifice Europei. Pe măsură ce temperaturile globale sunt împinse în sus de arderea cărbunelui, petrolului și gazelor, și alte părți ale lumii se confruntă cu perioade mai lungi de secetă. Dar nu toate secetele sunt la fel, iar fiecare tip vine cu propriile consecințe.

Cu secetă extremă și penurii de apă se confruntă din ce în ce mai mult și alte regiuni ale globului, mai pașnice, unde sunt puse în pericol culturile agricole, economiile și modul de a trăi al oamenilor. Impactul nu este la fel peste tot. Unele state reușesc să combată criza de apă, după cum scrie Deutsche Welle. După o primăvară secetoasă în Europa, fermierii din unele părți ale continentului sunt îngrijorați de recoltele din acest an. Și îngrijorările nu sunt specifice Europei. Pe măsură ce temperaturile globale sunt împinse în sus de arderea cărbunelui, petrolului și gazelor, și alte părți ale lumii se confruntă cu perioade mai lungi de secetă. Dar nu toate secetele sunt la fel, iar fiecare tip vine cu propriile consecințe.

Există secete meteorologice și agricole. Un studiu publicat anul acesta de Institutul Federal Elvețian pentru Cercetarea Pădurilor, Zăpezii și Peisajului (WSL) arată că perioadele de secetă extremă au crescut la nivel global în ultimii 40 de ani. Media globală a terenurilor afectate de secetă s-a majorat cu aproximativ 50.000 de kilometri pătrați în fiecare an, o suprafață cam de mărimea Slovaciei. Oamenii din nordul Chilelui trăiesc cu seceta de 14 ani, în timp ce în sud-vestul SUA – state precum Arizona, New Mexico și părți din California, de exemplu – ultimii trei ani au fost extrem de secetoși. Seceta meteorologică este definită prin compararea condițiilor curente cu cantitatea medie de precipitații dintr-o anumită zonă într-o interval de timp. Serviciul Meteorologic German, de exemplu, numește secetă meteorologică o perioadă de una sau două luni de vreme neobișnuit de uscată, cu precipitații puține. Dacă solul este arid, fermierii au probleme în a-și asigura apa, plantele nu cresc corespunzător și culturile sunt reduse sau nu se dezvoltă deloc – aceasta este cunoscută sub numele de secetă agricolă. Apoi, există secetă hidrologică. Apare atunci când nivelurile apei din râuri, lacuri și rezervoare naturale subterane scad sub un anumit minim, iar aprovizionarea cu apă dulce este problematică. Seceta hidrologică apare adesea după o secetă meteorologică mai lungă. Pentru Serviciul Meteorologic German, aceasta înseamnă o perioadă de cel puțin patru luni de condiții neobișnuit de uscate. Din ce în ce mai multe regiuni din întreaga lume se confruntă cu o secetă peste medie. Banca Mondială a prezis că până în 2050 o bună parte din oamenii care locuiesc în Africa, Asia de Sud-Est, părți din SUA și America de Sud vor avea probleme și mai mari. În Cipru, râurile și lacurile sunt secate. Insula mediteraneană se confruntă în prezent atât cu secetă agricolă, cât și cu secetă hidrologică. Ploile au fost rare timp de mai multe săptămâni – lacurile sunt goale, albiile râurilor sunt uscate și prăfuite, iar fermierii nu au suficientă apă pentru a-și ține culturile agricole în viață. În reportajele recente din mass-media se spune că recolta din acest an este ca și compromisă. „Anul trecut a fost rău, iar acesta este al doilea an foarte secetos”, povestește Adriana Bruggeman, profesor asociat la Centrul de Cercetare a Energiei, Mediului și Apei din Institutul Ciprului. Bruggeman a explicat că lunile de iarnă sunt de obicei o perioadă cu mai multe precipitații, oferind lacurilor și râurilor șansa de a se reumple. Dar când ploaia nu cade, rezervoarele din Cipru rămân goale. „Nu este deloc bine”, a spus ea. Există, de asemenea, secetă socio-economică.  Nu este întotdeauna ușor de diferențiat strict diferitele tipuri de secetă, deoarece mai multe fenomene pot să apară în paralel.

Majoritatea secetelor pe care oamenii le observă sunt de tip socio-economic,  spune Dirk Karger de la WSL din Elveția. Acestea apar atunci când condițiile extrem de uscate au un efect direct asupra societății și economiei – când lipsa apei face ca anumite bunuri sau electricitatea să fie mai scumpe sau chiar rare. În timpul unei perioade de secetă extremă din Spania și Italia, în 2024, au existat momente în care aprovizionarea cu apă a fost raționalizată. În aceeași perioadă, în Franța vecină, mai multe centrale nucleare au fost închise temporar din cauza lipsei de apă pentru răcirea reactoarelor. Iar în Zimbabwe, o centrală hidroelectrică nu a putut furniza electricitate din cauza lipsei de apă, ceea ce a dus la pene de curent. Secetele pot avea consecințe sociale și economice dramatice. În multe regiuni, inclusiv Sudan, Sudanul de Sud și Mali, secetele persistente au exacerbat foametea. „Dacă ne uităm spre Occident, în SUA, unde a existat penurie de apă în ultimul deceniu, au existat și urmări asupra aprovizionării cu apă”, a spus Karger. „Același lucru se întâmplă și în Chile, unde s-au înregistrat pagube reale.” Seceta ecologică. Efectele secetei severe, potrivit Centrului Helmholtz pentru Cercetarea Mediului din Germania, sunt adesea subestimate – chiar dacă acestea provoacă de multe ori pagube economice mult mai mari decât furtunile, inundațiile sau ploile abundente. Spre deosebire de aceste evenimente meteorologice extreme, secetele nu vin din timp cu un semn de avertizare. Iar cât de gravă va fi o secetă se cunoaște numai la mult timp după ce a început.

Un exemplu deja cunoscut este Siria. Unii spun că declinul regimului al-Assad care a domnit în Siria jumătate de deceniu a început odată cu seceta prelungită care stăpânește țara din 1998. Este o secetă cum regiunea n-a mai văzut de secole. Poate chiar de nouă secole. Pentru o economie săracă și fragmentată cum este cea siriană, devastată și de război, seceta înseamnă colaps agricol și alimentar. În Irak, pământurile fertile dintre Tigru și Eufrat au lăsat locul uscăciunii și nisipului. Rezervele de apă sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii 80 de ani. Iar țara are o dispută nerezolvată cu Turcia în privința alimentării cu apă.

Doar în SUA secetele sunt responsabile pentru pagube de 6-9 miliarde de dolari în fiecare an. Drept urmare, cercetătorii evidențiază din ce în ce mai mult un al cincilea tip de eveniment: seceta ecologică. Aceasta descrie modul în care perioadele de secetă extremă pot destabiliza viața animalelor, plantele și ecosisteme întregi. O scădere severă a nivelului apelor subterane și a umidității solului poate duce la efecte ireversibile pentru ecosisteme – și pentru oameni. Acestea includ pierderea pe scară largă a culturilor, creșterea mortalității copacilor, productivitatea redusă a ecosistemului și o amenințare la adresa rezervelor de apă, au subliniat cercetătorii WSL în studiul lor. Seceta nu cruță nici peisajele.

O secetă severă este aproape imediat observabilă pe pajiști, dar acestea își revin mai ușor după ce ploile se întorc. Pădurile, pe de altă parte, nu se pot reface la fel de ușor și pot suferi daune de durată din cauza acelorași condiții meteorologice. Seceta crește, în plus, riscurile de producere a altor dezastre. O ploaie abundentă după o perioadă lungă de secetă, de exemplu, poate copleși solurile uscate. Solul nu poate absorbi volumele brusc uriașe de apă, ceea ce duce la inundații, alunecări de teren și torente de noroi violente.  Ce se poate face pentru a economisi apă și a supraviețui secetei? Pentru a preveni ca secetele să devină și mai severe în viitor, experții spun că trebuie făcut tot posibilul, cât mai repede, pentru a limita efectele schimbările climatice. În același timp, oamenii va trebui să se adapteze la perioade din ce în ce mai lungi fără ploaie. Găsirea unor modalități de a utiliza apa disponibilă mai eficient, atât în gospodării, cât și în industrie, este esențială. Locuri precum Singapore sunt fruntașe când vine vorba de conservarea apei. Orașul-stat din Asia de Sud-Est este un lider mondial în ceea ce privește colectarea apei de ploaie. Rezervoare de apă au fost amenajate în tot orașul, gata să colecteze orice picătură de ploaie care cade din cer. Aceste rezervoare furnizează apă potabilă în perioadele de vreme secetoasă și ajută la răcirea orașului în timpul valurilor de căldură. Stațiile de epurare a apei recuperează apele uzate, transformându-le înapoi în apă potabilă. În prezent, Singapore este una dintre puținele țări care fac orice pentru a conserva apa. Strategia sa este un exemplu excelent pentru alte orașe și regiuni și le-ar putea ajuta să se pregătească pentru penuriile de apă care vor veni. Eficiența este o altă modalitate posibilă de a economisi apă. În întreaga lume, orașele pierd volume uriașe din această resursă prețioasă din cauza conductelor cu scurgeri sau sparte. În Italia, aproximativ 40% din apa proaspătă din rețea se pierde în drum spre consumator; în Europa, aproximativ un sfert din apa potabilă este irosită din cauza practicilor de gestionare inadecvate. Repararea și întreținerea regulată a conductelor, inclusiv verificarea des a acestora pentru scurgeri, ar contribui la protejarea rezervelor de apă la nivel mondial. 

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru