Care este strategia lui Eric Stab pentru România

„Trebuie să mărturisesc că înainte de numirea mea nu pusesem piciorul în România”, povestește degajat și zâmbitor Eric Stab, care conduce din 2008 operațiunile locale ale ENGIE. „Când mă uit în urmă, trebuie să spun că multe lucruri s-au schimbat în bine, de atunci. Dacă te uiți la București, chiar dacă ne plângem că lucrurile nu se mișcă destul de repede, sunt multe dezvoltări importante. Îmi aduc aminte de anul 2008, când am venit prima oară, că petreceam ore întregi în traficul din fața aeroportului Băneasa. Cred că ne amintim cu toții de momentele alea, când nu existau tuneluri sau pasaje; acum lucrurile stau mult mai bine. Sigur, e doar un exemplu, dar sunt multe altele. Probabil că schimbarea este cel mai bine ilustrată de creșterea economică înregistrată de România, în ciuda dificultăților de după criză.”

În loc să facă armata în cadrul unei unități militare, sistemul de învățământ din Franța permite absolvenților să plece în străinătate în ideea de a dezvolta companii franceze, explică Eric Stab, iar acest lucru i-a permis să își formeze o viziune asupra modului în care și-ar fi putut construi cariera. „E posibil și azi, chiar dacă armata nu mai e obligatorie în Franța. E un mod mult mai deștept de a-ți face datoria față de armată decât să înveți să tragi cu arma.” A avut așadar ocazia de a merge la Berlin, imediat după căderea zidului, atunci când totul era în plină dezvoltare. „Am ajuns cumva din întâmplare acolo. Dacă mi s-ar fi propus, spre exemplu, să merg în Statele Unite, aș fi acceptat. Dacă te uiți la cariera mea, ai impresia că mă tot mut înspre est”, spune ușor amuzat Stab. „Unii ar putea crede că următoarea oprire e în Rusia.”

După ce a lucrat timp de nouă ani în Germania și patru ani în Franța, Eric Stab a fost rugat să treacă la divizia din Marea Britanie a companiei, acolo unde ENGIE avea o serie de investiții. „Aveam o companie în domeniul gazelor, localizată în Midlands, și una de electricitate în Yorkshire”, povestește Stab. „Am încercat să le unim, dar din păcate nu a funcționat, iar asta a devenit repede o problemă. Erau practic două echipe de management una împotriva celeilalte, iar eu am fost trimis acolo să calmez cumva lucrurile. A fost o experiență foarte interesantă, am lucrat acolo cam patru ani și jumătate.” Ulterior, în 2008, Gaz de France a fuzionat cu grupul Suez, iar lui Eric Stab i s-a propus să conducă activitățile companiei în sectorul energetic pe zona Europei Centrale și de Est. „Cred că a fost o promovare, a fost o provocare interesantă într-o perioadă interesantă să coordonez acea regiune.”

La trei săptămâni după numirea sa, banca Lehman Brothers a intrat în colaps, iar lumea s-a schimbat practic peste noapte.

„Toate companiile mari se întrebau ce e de făcut, pentru că în toate sectoarele au fost necesare schimbări. De fapt, când am venit în funcție eram concentrați pe achiziții, pe noi investiții, dar prima reacție în cazul unei astfel de crize este să liniștești lucrurile, să consolidezi businessul existent și să protejezi activitățile existente.”

Ca urmare a crizei, compania a început să se reorienteze către statele unde există potențial de dezvoltare; după doi ani petrecuți la Viena, managementul i-a cerut să se îndrepte către est. „Segmentul nostru încă resimte o presiune mare și trebuie să ne reorganizăm în mod constant, cred că e un lucru care se întâmplă și la alte multinaționale, mai ales în sectorul energetic.”

Astfel, Eric Stab a ajuns în România în 2010, deși ocupa încă din 2008 funcția de președinte nonexecutiv al ENGIE România; a devenit președinte executiv în 2010 și, pentru mai multă eficiență, în 2012 compania a decis să unească funcțiile de președinte și CEO. „Nu a fost vorba de a avea mai multă putere, a fost mai curând o decizie legată de eficiență. Atunci când ești pus în fața unor situații dificile, puterea nu mai este atât de importantă.”

Managerul francez coordonează astăzi și activitățile ENGIE în Polonia, unde numărul angajaților se ridică la 900. El este și președintele CIS – Consiliul Investitorilor Străini – funcție pe care o numește „un privilegiu”. CEO-ul ENGIE a devenit în 2015 președinte al Consiliului, una dintre cele mai importante organizații care reprezintă interesele mediului de afaceri în dialog cu autoritățile locale, din care fac parte peste 120 de companii-cheie din România. Cifra de afaceri totală a companiilor membre ale CIS este egală cu 26% din PIB-ul României, iar numărul cumulat de angajați depășește 182.000.

UN BUSINESS PENTRU MILIOANE DE CLIENȚI

ENGIE România, fostul GDF Suez Energy România, cel mai mare distribuitor de gaze local, care „încălzește“ și Bucureștiul, a înregistrat în 2016 venituri de 4,4 miliarde lei, potrivit datelor consolidate, figurând astfel cu un business în jurul pragului de un miliard de euro. Tot potrivit datelor consolidate, ENGIE România a încheiat anul trecut cu un profit net de 364 de milioane de lei față de cele 378 de milioane de lei înregistrate în 2015.

Compania deservește circa 1,6 milioane de clienți, operează o rețea de conducte de gaze formată din 19.000 de kilometri și deține o capacitate de producție de energie de 100 MW prin intermediul a două proiecte eoliene. Alături de creșterea prezenței din zonele core, compania analizează și alte segmente pentru creșterea încasărilor. În cadrul unui interviu acordat ZF, Eric Stab, chairman & CEO al ENGIE România, spunea că firma este interesată de zona de green mobility (transport bazat pe combustibili verzi – n. red.), așa că pe termen mediu nu este exclus să apară primele „benzinării“ ENGIE în care flote de vehicule, așa cum sunt autobuzele, să se alimenteze cu gaz comprimat, soluție absentă în acest moment în România. Dincolo de stațiile cu gaz comprimat (GNC), pe lista de posibile servicii cu care ENGIE România ar putea ieși în piață ar fi mici unități de producție situate chiar lângă punctul de consum.

Arsenalul de servicii noi cu care ENGIE vine în piață este rezultatul schimbărilor prin care trec marile companii de utilități, forțate să vină la pachet și cu altceva în afară de energie și gaze în contextul în care puterea consumatorului a crescut semnificativ odată cu liberalizarea piețelor și cu scăderea prețurilor la energie.

Gazul natural comprimat este un combustibil alternativ care poate contribui semnificativ la îmbunătățirea calității aerului, mai ales în mediul urban, dar și la o mai bună utilizare a gazelor românești ca resurse locale. Transportul urban reprezintă 40% din emisiile de CO2 responsabile pentru schimbările climatice și un factor de poluare cu impact asupra sănătății locuitorilor din marile orașe, de aceea orice nouă tehnologie care ar putea să îmbunătățească calitatea aerului în orașe merită luată în calcul. Gazul natural comprimat este relativ nou pe piața din România, dar este cel mai matur combustibil alternativ, deja foarte dezvoltat în lume. De exemplu, la nivelul ENGIE, operațiunile cu GNC au început în 1996 și astăzi, prin intermediul GNVert (filiala ENGIE responsabilă de activitățile GNC din Franța), grupul exploatează în Franța 140 de stații de alimentare pentru toate tipurile de vehicule. GNVert a investit în stații de GNC pentru companii ca operatorii de transport public din Paris, Nisa, Strasbourg, Montpellier și Lille, dar și pentru Sodexo, Veolia, Carrefour, Aéroports de Paris etc. De asemenea, grupul a deschis stații de GNC și în alte țări din Europa (Belgia, Olanda, Germania, Ungaria).