Care este soluția pentru a atrage și ține oamenii în companie, în conditiile în care toate țările suferă de lipsa de angajați și urmează și o criză economică

Deficitul de candidați este un subiect dezbătut îndelung și constant pe piața muncii din România și din regiune. An de an, temele de discuție sunt aceleași: îmbătrânirea populației, natalitatea scăzută, migrația – factori importanți despre care companiile știu că le lasă fără forță de muncă. Într-un context în continuă schimbare și cu o criză economică ce pare că bate la ușă, problema deficitului de candidați rămâne prezentă. Care este soluția pentru a atrage și ține oamenii în companie? Răspunsul pare să vină de peste granițe și să se centreze pe angajat.

Industria de resurse umane trece printr-o perioadă de tranziție imensă. Am vorbit despre «noul normal» când ne-am referit la perioada de după pandemia de COVID-19, dar adevărul este că nimic nu se simte normal. Evoluăm, trecem constant prin schimbări. În ultimii cinci-zece ani am trecut prin atâtea schimbări încât acum zece ani nu ne-am fi închipuit că se poate așa ceva”, a spus Viktorija Proskurovska, intelligence manager pentru piețe de muncă în cadrul Confederației Mondiale a Ocupării Forței de Muncă, cu ocazia conferinței HR Insights Forum, organizată de Asociația Furnizorilor de Servicii de Resurse Umane (AFRSU). Ea citează un studiu care arată că, la nivel global, 77% dintre angajatori spun că se confruntă cu un deficit de talente, un nivel fără precedent. „Deficitul de forță de muncă este prezent în toate industriile, nu este specific uneia dintre ele. Cred că aici tendințele legate de îmbătrânirea populației și migrația, precum și evoluția tehnologiei au toate un rol în nivelul de angajabilitate”, continuă Viktorija Proskurovska.

Conform unui raport al Manpower, România stă mai rău decât restul țărilor din clasament în ceea ce privește ponderea angajatorilor care spun că se confruntă cu dificultăți în recrutare, cu o medie de 81%. „Acesta este un subiect la care trebuie să ne gândim. De altfel, nu este singura țară în această situație, sunt țări din toată lumea care se confruntă cu probleme similare. Acesta este un punct foarte important. (…) Cum să rezolvăm aceste aspecte? Trebuie să construim o abordare a muncii centrată pe angajat”, crede Viktorija Proskurovska.

Deși în piața muncii se aud zvonuri de o încetinire a recrutării sau chiar despre restructurări în anumite cazuri, Cătălin Ilie, recruitment & HR operations manager în cadrul Professional HR Agency, spune că depinde foarte mult de sectorul de activitate la care ne raportăm și că, în funcție de sector, există suișuri și coborâșuri. „Deocamdată nu putem spune că există o reducere a ofertei astfel încât să se mute piața muncii către angajator și mai puțin către candidat. Este încă o piață a muncii condusă de candidat, el decide dacă acceptă sau nu interviul sau oferta. Încă nu suntem într-o situație în care să primim foarte CV-uri de la candidați, nu pot să spun că se resimte la un nivel atât de puternic încât să anticipăm că va exista o criză similară cu cea din 2008 – 2009”, a spus el în cadrul aceleiași conferințe.

La rândul său, Sorina Donisa, membru în boardul AFSRU și CEO al companiei de recrutare în regim temporar Prohuman APT, a vorbit despre deficitul de personal, citând un studiu al AFSRU care arată că, în medie, un responsabil cu recrutarea trebuie să contacteze între 5 și 15 candidați pentru a ocupa o poziție de blue collar, iar pentru una de tip white collar media este de peste 15 candidați. „Dacă ne uităm la pozițiile de white collar, de specialiști, acolo efortul este și mai mare. O majoritate de 55% dintre respondenți au spus că trebuie să contacteze peste 15 candidați ca să închidă o poziție”, afirmă ea.

Soluția, peste granițe

Din ce în ce mai dificil de identificat de către companii sunt candidații pentru roluri de operatori producție, administrative, operatori depozit/ logistică, personal vânzări. „Ne gândim că nu sunt specializați, însă oamenii au plecat fie în alte țări, fie către alte zone, și sunt tot mai greu de găsit,” a subliniat Bogdan Gabor, country manager al AFSRU.

Astfel, angajatorii spun că au nevoie de oameni pentru acoperi joburi în producție, IT, HoReCa, agricultură sau construcții, poziții care ar putea fi acoperite cu forță de muncă din țări non-UE, doar că procesul prin care acești oameni sunt aduși în țară este unul anevoios din cauza piedicilor și barierelor administrative. „Când i-am întrebat (în studiul AFSRU – n. red.) care este cel mai mare obstacol, cea mai mare provocare atunci când își doresc să angajeze personal din afara Uniunii Europene, au spus că pe primul loc este cadrul legislativ birocratic și descurajant. Încă mai avem de lucrat ca țară la birocrație, mă refer chiar la perioada în care putem aduce personal non-UE. Noi, ca agent de muncă temporară, încă nu putem să aducem direct de afară, putem să-i angajăm deja pe cei care au deja un permis reședință valid în România. Sper că acest lucru se va schimba”, a mai spus Sorina Donisa. Studiul arată că din perspectiva rolurilor pe care aceste companii își doresc să le acopere, vorbim despre  producție, IT, logistică, HoReCa, agricultură, construcții, curierat, BPO/SSC și transport. Principalele piedici de care se lovesc companiile care vor să importe forță de muncă non-UE sunt administrative. „Majoritatea companiilor intenționează să recruteze personal non-UE, trendul este clar. Din studiul nostru a rezultat că 70% dintre respondenți au spus că intenționează să angajeze personal non-UE, iar companiile care spun asta intenționează să recruteze între 1 și 50 de astfel de angajați. (…) Angajatorii intenționează să aducă angajați non-UE din țări precum Nepal, Sri Lanka, India, Ucraina, Turcia, Indonezia, Pakistan. În top trei sunt Nepal, Sri Lanka și India”, detaliază reprezentanta AFSRU. Durata medie de angajare a cetățenilor non-UE este între cinci și zece luni, cu 39% dintre răspunsuri, mai arată sondajul citat.

Bogdan Gabor, președintele AFSRU, susține că integrarea muncitorilor străini în cultura românească este printre principalele probleme cu care se vor confrunta angajatorii de pe piața locală. „Cred că principala problemă va fi integrarea muncitorilor străini, pentru că avem culturi diferite, avem modul de a aborda lucrurile diferit. Cred că trebuie să lucrăm să schimbăm un pic percepția și gradul de acceptare a lor, astfel încât să fie și ei primiți în societate.”

Aisbergul din HR

Din partea reprezentanților statului, Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în Ministerul Muncii, susține că toată Europa se confruntă cu un deficit de forță de muncă. Este un fenomen care se întâmplă la nivel european și unul care intervine în contextul în care avem dezvoltare economică. „Noi avem declarate locuri de muncă vacante vreo 60.000, dar și eu sunt conștient că cererea reală este undeva la 250.000 și, dacă s-ar găsi, s-ar putea angaja și 500.000 de lucrători. Ei nu există și iată că și noi suntem nevoiți să importăm forță de muncă din afara spațiului Uniunii Europene”, a spus el în cadrul aceluiași eveniment.

Cu toate acestea, Vasilcoiu spune că încă nu a fost luată o decizie finală cu privire la cota de muncitori străini de anul viitor. „Pot să spun că cota de 100.000 de persoane nu va scădea, dar sunt discuții la nivelul guvernului pentru că această forță de muncă din zone asiatice implică și alte posibile riscuri și sunt instituții de profil care ar dori cumva să o lăsăm mai ușor cu importatul de forță de muncă din diverse zone mai sensibile ale planetei. Cred că va crește puțin contingentul, dar nu foarte mult”, susține el.

În plus, subliniază că provocările administrative care apar în procesul de angajatorilor de a aduce muncitori non-UE în țară vin și din cauza lipsei de personal în instituțiile care gestionează acest proces. „Deși am sporit și noi numărul de angajați din consulate, ambasade, IGI, MAE, numărul de angajați nu este atât de mare încât să poată procesa multiplele cereri într-un timp rezonabil, drept pentru care există nemulțumiri în piață”, a concluzionat secretarul de stat.

Totodată, Romulus Badea, vicepreședinte al Patronatului Importatorilor de forță de Muncă din România, susține că avizul de muncă, viza de muncă sunt niște bariere pentru protecția Forței de muncă locale, unele care aveau logică atunci când discutam despre criza din 2008, când era șomajul mare. „Între timp s-a schimbat situația la noi și avem o nevoie mare de forță de muncă. Aceste măsuri funcționează acum împotriva noastră. Eu le văd ca pe o strangulare, un blocaj la balonul de oxigen de care avem nevoie în economia românească. În Ungaria pot fi aduși muncitori străini în 30 – 45 de zile, iar la noi cel mai repede vin în cinci luni și jumătate. Avem cazuri în care vin și într-un an de zile”, a declarat el în cadrul evenimentului AFSRU.

În plus, el afirmă că recrutarea de muncitori străini ar putea fi mai mult decât o soluție de moment pentru problemele cu care se confruntă angajatorii locali în ceea ce privește forța de muncă. „Mi-aș dori ca angajatorii români să înțeleagă că importul, recrutarea din străinătate nu este un pansament, este soluția pe termen mediu și lung pentru că nu avem alte opțiuni pe piața locală. În continuare românii pleacă și atunci piața locală scade. Prin urmare, angajatorii trebuie să-și dezvolte politici de retenție și de motivare a angajaților, să le gândească pe termen lung, să înceapă procesul de planificare de la recrutare, apoi angajare și apoi motivare și retenție”, a concluzionat el.     ■