Care este singura țară care și-a făcut un viitor in zona euro. Celelalte state est-europene încă nu, iar unele dintre ele poate că nu și-l vor face niciodată acolo

Pentru a arăta importanța păstrării unei monede proprii, Marek Dietl, CEO al Bursei de Acțiuni de la Varșovia, cea mai mare din Europa de Est, spune că nu există dovezi empirice că în zona euro este mai sigur. O monedă proprie este necesară pentru dezvoltare și independență economică.

În Ungaria, dezbaterile pe tema înlocuirii fo­rin­tului cu euro s-au întețit când inflația a ex­plo­dat din cauza instabilității puternice a mo­ne­dei maghiare. Dar poziția oficială a gu­vernului de la Budapesta față de intrarea în zona euro este una ostilă. Guvernatorul băncii centrale, un cri­tic al gu­vernului, a intervenit în discuții spunând că Ungaria este obligată prin tratate să adopte euro și va fi pregătită pentru aceasta când va ajunge la aproape 90% din nive­lul mediu de dezvoltare al Uniunii Europene, adică prin 2030. Bulgaria a părut până acum câteva luni hotărâtă să intre în zona euro și chiar a fost dată ca exemplu de ofi­cialități europene de rang înalt pentru determinarea ei. Însă o criză gu­vernamentală de durată a făcut ca aceste pla­nuri să fie aban­do­nate sau amânate. În Cehia este simplu: nici nu se pune problema adoptării euro pentru că țara nu este pregătită, a declarat recent premierul. Aceasta cu toate că Cehia este considerată cea mai matură economie din regiune.

Dar cu Croația este o cu totul altă poveste. Această țară se așteaptă la un sezon turistic record, ceva extraordinar pentru o economie din care turismul reprezintă 20%. Experții pun ex­plo­zia de vizitatori pe seama  intrării țării în spațiul de liberă trecere Schengen și într-o mai mică măsură pe seama adoptării monedei euro. Încurajarea turismului a fost unul din motivele men­ționate de guvernul croat când a inițiat pro­ce­sul de trecere la moneda unică europeană, fi­na­lizat pe 1 ianuarie. Croația nu este străină de in­va­ziile turistice, dar nici de euro, aceasta fiind de mult timp o monedă națională neoficială da­to­rită, în parte, turismului. Prin urmare, înlo­cuirea kunei cu euro a venit natural, dar nu fără pro­bleme.

Cea mai mare teamă a fost că în recalcularea prețurilor din kune în euro comercianții vor face rotunjiri în sus, exacerbând o inflație deja ridicată. Dar până la urmă Croația a ajuns să aibă una dintre cele mai slabe inflații din regiune – de 8,3% în mai, față de 9,6% în cazul României, de 12,5% în Polonia, de 22% în Ungaria sau de 12,5% în Cehia, potrivit datelor Eurostat. Bulgaria stă mai bine, cu o inflație de 8,6%.

În punctul de vârf, în decembrie 2022, inflația croată nu a trecut de 13%. Spre comparație, în ianuarie anul acesta în Ungaria indicatorul a trecut de 26%, stabilind astfel recordul pentru UE. Una din cauzele principale ale inflației puternice din Ungaria este deprecierea forintului, care face importurile mai scumpe. Croația a fost ferită pentru că a trecut la euro. Bulgaria la fel, pentru că leva este ancorată de euro. Dar Croația este o economie simplă, bazată pe veniturile din turism.

Polonia este una mai complexă, diversificată. Potrivit lui Marek Dietl, CEO al Bursei de Valori din Varșovia, nu există dovezi empirice care să arate că în zona euro este mai multă siguranță din punct de vedere economic.

El a făcut aceste comentarii la un forum denumit „Importanța păstrării monedei proprii pentru dezvoltarea și independența economiei“. Dietl a menționat SUA și procesul de după unificarea Germaniei în 1871 ca exemple de uniuni monetare istorice de succes, explicând că dezechilibrele dintre regiunile incluse în SUA au fost rezolvate prin suprataxarea statelor bogate pentru suplimentarea veniturilor statelor mai sărace. „Această caracteristică lipsește în toate uniunile monetare care s-au încheiat cu eșec“, a subliniat el. În ceea ce privește efectele înlocuirii zlotului cu euro, printre argumentele „pentru“ se numără „confortul creat de apartenența la un bloc“ de țări care folosesc moneda europeană și că „este mai sigur pentru finanțele publice“. „Dacă împărțiți statele în diferite clase de rating suveran, cele din afara zonei euro nu se împrumută deloc mult mai scump și chiar există cazuri în unele clase de rating în care statele non euro se împrumută mai ieftin decât țările din zona euro“, a menționat Dietl. El a adăugat că, în ceea ce privește securitatea financiară și costul serviciului datoriei publice în raport cu PIB, țările din afara zonei euro au o pondere mai mică a costurilor serviciului datoriei externe în PIB decât țările din zona euro. „Nu există dovezi empirice că este mai sigur în zona euro și asta din mai multe motive. Primul este că țările din afara zonei euro cresc mai rapid din punct de vedere economic. Al doilea este că poți vedea că țările din zona euro se împrumută mai ieftin, dar și mai mult și mai rapid. Există un astfel de hazard moral și, prin urmare, mecanismul de piață care urmărește capacitatea de îndatorare este foarte bun pentru securitatea finanțelor noastre, astfel că nefiind în zona euro crește securitatea“, a argumentat CEO-ul bursei poloneze.