Care este primul lucru esențial la care renunță un angajat care vrea să devină antreprenor după program?

În cazul Alexandrei Cristea, cele două ro­luri profesionale nu pot fi separate printr-o linie clară.

Ca director de fundraising al Asociației GO-AHEAD, identifică firme care vor să investească în proiecte cu impact social și le conectează cu inițiative relevante pentru strategiile lor de responsa­bilitate socială. Ca fondatoare a Empathy Network, dezvoltă proiecte pentru copiii cu dizabilități și încearcă să construiască o organizație care să poată funcționa, în timp, dincolo de implicarea sa directă. Uneori, parteneriatele merg către GO-AHEAD și către programele dedicate elevilor din liceele tehnologice. Alteori, către Empathy Network sau către alte organizații cu care colaborează. „Pentru mine, cele două roluri nu se află în competiție, ci se completează reciproc.

Misiunea mea este să identific companii care își doresc să genereze impact social și să le conectez cu proiecte relevante pentru strategia lor de CSR. Din perspectiva mea, nu sunt două cariere separate, ci două roluri care, împreună, creează un întreg.” Empathy Network a fost fondată în mai 2024, iar în primul an complet de activitate a atras fonduri de aproximativ 100.000 de euro, fără niciun angajat. Rezultatele au venit din implicarea directă a fondatoarei, din contribuția voluntarilor și, punctual, din colaborările dezvoltate în cadrul proiectelor. Veniturile personale pe care i le aduce organizația sunt însă foarte mici sau inexistente. Salariul de la Asociația GO-AHEAD rămâne sursa de stabilitate financiară care îi permite să construiască pe termen lung. Momentul în care a înțeles că proiectul secundar trebuia condus cu disciplina unei afa­ceri a venit odată cu obligațiile mai puțin vizibile din spatele unei organizații nonprofit. „Un ONG este, în esență, tot un business.

Are contabil, avocat, taxe bancare, proceduri și responsabilități administrative, la fel ca orice companie. Am realizat că trebuie să privesc organizația cu aceeași seriozitate și disciplină cu care ai conduce o afacere.” Cea mai dificilă parte, spune ea, nu este neapărat implementarea proiectelor, ci explicarea faptului că impactul social nu apare fără costuri. Pentru a exista și a putea fi susținut în timp, are nevoie de finanțare, oameni și infrastructură.

Cum arată agenda unei zile obișnuite pentru tine, de la prima oră până seara? Când începe rolul de angajat, când începe cel de antreprenor social și câte ore ajungi, în realitate, să muncești într-o zi?

Trebuie să recunosc că nu există o graniță clară între rolul de angajat și cel de antreprenor social. Zilele mele încep devreme și se termină târziu, iar de multe ori munca continuă și în weekend. Trec firesc de la un rol la celălalt, în funcție de nevoile proiectelor și ale oamenilor cu care lucrez. Nu am un program fix și nici nu cred că aș putea împărți activitatea în intervale bine delimitate. În realitate, este un flux continuu de muncă și implicare.

Câți bani îți aduce astăzi Empathy Network comparativ cu salariul și cât de important mai este salariul pentru siguranța ta financiară?

Veniturile personale generate de Empathy Network sunt, de cele mai multe ori, foarte mici sau inexistente. Salariul de la Asociația GO-AHEAD este cel care îmi oferă stabilitatea financiară necesară pentru a putea construi organizația pe termen lung.

Care este cel mai dificil lucru atunci când ești în același timp angajată și antreprenoare socială și care este prețul pe care îl plătești pentru această dublă viață profesională?

Cel mai mare preț nu se vede în cifre și nici în bilanțuri. Se vede în timpul pe care îl sacrific din relația cu soțul meu, cu familia și cu prietenii. Timpul pentru mine este și mai rar. Cred că aceasta este adevărata provocare a unei duble vieți profesionale: să găsești echilibrul între proiectele în care crezi și oamenii pe care îi iubești. Dacă am învățat ceva din această experiență, este că antreprenoriatul social nu reprezintă o variantă mai ușoară a antreprenoriatului. Din contră, înseamnă să accepți că, de multe ori, timpul liber este primul sacrificat. Este greu, uneori obo­sitor, și nu știu sincer cât timp voi putea susține acest ritm. În același timp, satisfacția de a vedea proiecte care schimbă vieți, comunități care se mobilizează și oameni care aleg să se implice este greu de descris. Deocamdată, aceasta este motivația care mă face să merg mai departe și să cred că efortul merită.

Ai simțit vreodată că jobul împiedică Empathy Network să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea și experiența oferite de acesta îți permit să iei decizii mai bune?

Din contră, jobul mă ajută să cresc impactul proiectelor pe care le dezvolt. Faptul că reprezint mai multe organizații îmi permite să ofer companiilor opțiuni concrete de implicare socială și programe de voluntariat adaptate nevoilor lor. Această perspectivă mai largă îmi oferă acces la parteneriate și oportunități pe care probabil nu le-aș avea dacă aș lucra într-un singur context.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul social part-time să devină full-time? Există un prag concret la care ai renunța la job?

Nu îmi doresc, cel puțin acum, să renunț la niciunul dintre cele două roluri. În schimb, simt că următorul pas firesc este să angajez cel puțin o persoană full-time care să mă ajute să dezvolt proiectele existente. În această perioadă lucrez la campania „Oameni de Bine”, prin care îmi propun să atragem profesioniști dispuși să doneze cel puțin o oră pe lună din expertiza lor organizațiilor care nu își permit să plătească permanent astfel de servicii. Cererea există deja, iar interesul profesioniștilor este real. Din acest motiv, dezvoltarea echipei este mai degrabă o decizie strategică decât una emoțională. Înseamnă transformarea unei inițiative validate de comunitate într-un program sustenabil, cu impact pe termen lung.

„Pentru mine, cele două roluri nu se află în competiție, ci se completează reciproc. Misiunea mea este să identific companii care își doresc să genereze impact social și să le conectez cu proiecte relevante pentru strategia lor de CSR. Din perspectiva mea, nu sunt două cariere separate, ci două roluri care, împreună, creează un întreg.”

⇒ Empathy Network
este o organizație fondată în mai 2024, care dezvoltă proiecte pentru copiii cu dizabilități și conectează companiile interesate de implicare socială cu inițiative și comunități care au nevoie de sprijin.

⇒  În primul an complet de activitate, organizația a atras fonduri de aproximativ 100.000 de euro, fără să aibă niciun angajat.

⇒  Proiectele sunt dezvoltate prin implicarea directă a Alexandrei Cristea, cu sprijinul voluntarilor și, punctual, al unor colaboratori.

⇒  Pentru următorii trei ani, obiectivul este formarea unei echipe de cel puțin doi angajați și construirea unei structuri care să nu mai depindă exclusiv de fondatoare sau de activitatea de fundraising.