Care este noua problemă cu care se confruntă Europa pe piața muncii, iar de această dată nu mai este vorba despre lipsa de personal

Europa nu se confruntă doar cu un deficit de forță de muncă, ci cu o nepotrivire tot mai mare între competențele pe care le oferă angajații și cele de care au nevoie companiile. Acest dezechilibru reduce productivitatea, încetinește investițiile și pune presiune pe competitivitatea economiei europene, spune Ronald Bachmann, profesor la Universitatea din Düsseldorf și coordonator științific al proiectului european Horizon Europe SkiLMeeT.

Deficitul de forță de muncă este una dintre cele mai discutate teme din economia europeană, însă profesorul Ronald Bachmann, keynote speaker în cadrul conferinței „Deficitul și excedentul de forță de muncă în Europa – și lansarea Raportului EURES 2025”  consideră că adevărata problemă este mai complexă.

Profesor la Universitatea din Düsseldorf, șef al departamentului «Labour Markets, Education and Population» din cadrul RWI – Leibniz Institute for Economic Research – și coordonator științific al proiectului Horizon Europe SkiLMeeT, el spune că Europa plătește costul unui dezechilibru între competențele disponibile și cele cerute de economie. „Este foarte vizibilă această nepotrivire. Foarte pe scurt, aceasta înseamnă că oferta de competențe nu este egală cu cererea de competențe. Iar acest lucru are efecte foarte importante și negative asupra productivității și asupra potențialului de producție.

Mai departe, conduce la investiții mai reduse și, în final, la niveluri mai scăzute de ocupare și la o calitate mai slabă a locurilor de muncă”, explică Ronald Bachmann. Potrivit acestuia, efectele nu sunt vizibile doar în piața muncii, ci în întreaga economie europeană. „Una dintre marile provocări cu care ne confruntăm este faptul că Uniunea Europeană înregistrează o creștere foarte redusă a productivității muncii. Raportul Draghi arată că, din 2015, productivitatea muncii a crescut cu doar 0,7% pe an.

Dacă acest ritm continuă, el ar fi suficient doar pentru a menține PIB-ul la un nivel constant până în 2050. Iar cele mai recente date, de după pandemia de COVID-19, sunt chiar mai slabe: aproximativ 0,5% creștere anuală”, spune profesorul. Comparația cu Statele Unite este relevantă, consideră el. „Dacă ne uităm la Statele Unite, acolo vorbim despre aproximativ 2% creștere anuală a productivității. Așadar, avem o problemă serioasă de productivitate în Europa.

Piața muncii nu este singurul factor care explică această situație, însă este unul extrem de important, iar nepotrivirea competențelor joacă un rol esențial.” În opinia lui Bachmann, dezbaterea publică riscă însă să pună prea mult accent pe caracterul excepțional al actualelor crize și prea puțin pe transformările structurale care au existat întotdeauna în economie. „Mi se pare foarte important să subliniez că nu este vorba despre ceva complet nou. Uneori, în dezbaterea publică sau politică apare ideea că avem atât de multe crize încât ne confruntăm cu o situație fără precedent și nu mai știm cum să reacționăm. Dar această percepție este greșită.” Profesorul amintește că economiile moderne funcționează permanent prin procese de transformare și adaptare. „Joseph Schumpeter și mulți economiști înaintea lui au explicat foarte clar că există întotdeauna un proces de distrugere creatoare.

Companiile ineficiente se restrâng sau dispar, apar firme noi, iar piața muncii se adaptează. Este un proces care există de foarte mult timp și care devine chiar mai vizibil în perioade de recesiune sau în momente de schimbări structurale accelerate.” Din această perspectivă, soluția nu este doar atragerea unui număr mai mare de angajați, ci dezvoltarea competențelor și adaptarea continuă a forței de muncă la noile cerințe ale economiei. „Problema nu este pur și simplu lipsa lucrătorilor.

Problema este că oamenii și locurile de muncă nu se mai potrivesc suficient de bine. Tocmai de aceea, investițiile în competențe, recalificare și educație devin esențiale dacă Europa dorește să își îmbunătățească productivitatea și competitivitatea în următorii ani.” În opinia lui Ronald Bachmann, ritmul în care Europa va reuși să reducă acest decalaj dintre competențele disponibile și cele cerute de economie va influența nu doar evoluția pieței muncii, ci și capacitatea continentului de a susține creșterea economică pe termen lung.

Ocupațiile din sănătate și construcții rămân cele mai afectate de deficitul de personal

Deficitul de forță de muncă continuă să fie unul structural în numeroase ocupații, multe dintre acestea fiind raportate constant ca deficitare într-un număr mare de țări europene. Printre cele mai afectate se numără medicii specialiști și de familie, asistenții medicali, sudorii, instalatorii și șoferii de camioane. În 2025, deficitul s-a accentuat în special în domeniul sănătății, pe fondul îmbătrânirii populației, dar și în construcții, unde tranziția verde stimulează cererea pentru electricieni, tehnicieni HVAC și montatori de acoperișuri. În schimb, în sectorul ospitalității, lipsa de personal începe să se atenueze, în special în cazul măcelarilor și bucătarilor, pe măsură ce efectele revenirii postpandemie se estompează. Raportul concluzionează că profesiile din sănătate și construcții sunt și cele în care deficitul este cel mai sever, iar tendința generală este de agravare a lipsei de personal față de 2024.

Tranziția verde și inteligența artificială schimbă regulile jocului pe piața muncii

Dincolo de deficitul de competențe existent deja în multe economii europene, piața muncii traversează o perioadă de transformări fără precedent. Inteligența artificială, tranziția verde, decarbonizarea, creșterea prețurilor la energie și schimbările din comerțul internațional modifică rapid cererea de competențe, iar companiile trebuie să se adapteze într-un ritm tot mai accelerat, spune Ronald Bachmann. „Economiile se confruntă simultan cu mai multe tranziții.

Avem tranziția digitală, iar aici inteligența artificială joacă probabil cel mai important rol. Avem apoi tranziția verde și procesul de decarbonizare, iar peste acestea se suprapun alte schimbări structurale, precum creșterea prețurilor la energie și perturbările din comerțul internațional și din lanțurile globale de aprovizionare. Toate acestea afectează economiile europene”, afirmă profesorul. Germania este unul dintre exemplele cele mai vizibile ale acestor transformări, adaugă el, în special prin dificultățile întâmpinate de sectorul manufacturier. „Țara din care provin, Germania, se confruntă în prezent cu numeroase probleme în industria prelucrătoare, iar acestea sunt, foarte probabil, rezultatul interacțiunii dintre toate aceste schimbări.”

În opinia sa, aceste transformări modifică inevitabil și cerințele angajatorilor față de forța de muncă. „Toate aceste crize și provocări înseamnă, de fapt, că apar cerințe noi privind competențele de pe piața muncii. Iar atunci când cererea de competențe se schimbă atât de rapid, crește și riscul apariției unui mismatch între ceea ce caută companiile și ceea ce pot oferi angajații.” Profesorul identifică patru cauze principale care stau la baza acestui fenomen: mobilitatea redusă a forței de muncă, capacitatea limitată de adaptare a angajaților la schimbările din locul de muncă, deciziile insuficient corelate din educație și tehnologie și modul în care societatea gestionează transformările economice. „Prefer însă să privesc lucrurile într-o manieră pozitivă. În loc să vorbim doar despre probleme, ar trebui să discutăm despre mecanismele prin care economiile și piețele muncii pot deveni mai adaptabile și mai reziliente.”

Unul dintre aceste mecanisme este mobilitatea profesională, spune Bachmann, nu doar mutarea oamenilor dintr-o regiune în alta, ci și capacitatea acestora de a-și schimba locul de muncă sau chiar profesia. „Mobilitatea regională este foarte importantă, dar la fel de importante sunt mobilitatea între locuri de muncă și mobilitatea ocupațională. Faptul că oamenii își schimbă profesia sau își modifică profilul ocupațional de-a lungul carierei reprezintă un mecanism esențial de adaptare, despre care încă nu vorbim suficient.” Datele analizate în cadrul proiectului european arată că aceste schimbări există deja în toate economiile europene, însă ritmul diferă semnificativ de la o țară la alta. „Vedem rate destul de ridicate atât ale schimbării locului de muncă, cât și ale schimbării ocupației.

Totuși, în Statele Unite mobilitatea este de trei până la patru ori mai mare decât în Europa. În același timp, există diferențe foarte mari între statele europene, generate de structura economiei, de sistemele educaționale, de instituții și chiar de cultura fiecărei țări.” Din acest motiv, avertizează profesorul, politicile publice uniforme riscă să nu funcționeze. „Politicile de tip «one size fits all» sunt dificil de aplicat în Europa. Avem nevoie de politici suficient de flexibile încât fiecare stat să poată alege instrumentele care se potrivesc propriei piețe a muncii.” O altă provocare majoră este îmbătrânirea populației.

Odată cu creșterea vârstei, disponibilitatea angajaților de a-și schimba profesia sau domeniul de activitate scade considerabil. „Mobilitatea lucrătorilor vârstnici este mult mai redusă. Dacă ai lucrat în aceeași ocupație timp de 10, 20 sau 30 de ani, probabilitatea de a schimba profesia este mult mai mică decât în cazul unui tânăr. Iar dacă punem această realitate în contextul schimbărilor demografice prin care trece Europa, înțelegem de ce aceasta devine una dintre cele mai mari provocări pentru piața muncii.”

Pregătirea la locul de muncă este esențială. Cred că există încă un gol important în înțelegerea modului în care anumite ocupații reușesc să își schimbe profilul de activitate și să se adapteze noilor cerințe. Ar trebui să cercetăm mai atent ce profesii reușesc această transformare și prin ce mecanisme.

Prof. Ronald Bachmann

Adaptarea competențelor va conta mai mult decât schimbarea locului de muncă

O altă concluzie importantă a cercetărilor prezentate de Ronald Bachmann este că piața muncii nu se transformă doar prin oamenii care își schimbă profesia, ci și prin schimbarea conținutului muncii din interiorul aceleiași ocupații. Cu alte cuvinte, aceeași meserie presupune astăzi competențe diferite față de acum câțiva ani, iar această tendință se va accelera pe măsură ce digitalizarea și tranziția verde avansează. „Vom avea tot mai mulți lucrători în vârstă, iar aceștia se confruntă cu provocări specifice în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții. Tocmai de aceea, mobilitatea profesională este doar unul dintre mecanismele de adaptare. La fel de important este faptul că profilul ocupațiilor se schimbă permanent, adică oamenii continuă să aibă aceeași profesie, dar fac lucruri diferite față de acum câțiva ani.” În cercetările sale privind tranziția verde din Germania, profesorul a analizat dacă economia devine mai sustenabilă prin apariția unor profesii complet noi sau prin transformarea celor existente. Concluzia este că cele două procese au o contribuție aproape egală. „Am constatat că transformarea structurală a pieței muncii este explicată în proporție de aproximativ 50% de oamenii care își schimbă ocupația sau sectorul de activitate și în proporție de 50% de angajații care rămân în aceeași profesie, dar încep să facă lucruri diferite. De exemplu, cineva care acoperă acoperișuri poate continua să aibă aceeași ocupație, însă astăzi montează panouri fotovoltaice pe acoperișuri. Meseria lui s-a schimbat fără ca titulatura postului să se schimbe.” Același fenomen este vizibil și în cazul digitalizării și al adoptării noilor tehnologii. „Mesajul principal al cercetărilor noastre este că ocupațiile care reușesc să se adapteze din punct de vedere tehnologic înregistrează creșteri salariale mult mai mari. Adaptarea este benefică nu doar pentru companii, ci și pentru angajați, deoarece ei ajung să câștige mai bine în timp.” În acest context, formarea profesională continuă devine una dintre cele mai importante investiții pe care le pot face companiile. „Pregătirea la locul de muncă este esențială. Cred că există încă un gol important în înțelegerea modului în care anumite ocupații reușesc să își schimbe profilul de activitate și să se adapteze noilor cerințe. Ar trebui să cercetăm mai atent ce profesii reușesc această transformare și prin ce mecanisme.” Profesorul a oferit și exemplul robotizării industriei germane, un proces care, deși a redus numărul locurilor de muncă din producție, a avut efecte mai nuanțate decât se anticipa. „Pe măsură ce au fost introduși tot mai mulți roboți în industria manufacturieră, numărul locurilor de muncă din acest sector a scăzut. Însă cei care au rămas în industrie au beneficiat de costuri salariale și venituri mai ridicate. În același timp, tot mai mulți tineri aleg să se îndrepte către sectoarele de servicii, iar o parte dintre lucrătorii mai în vârstă ies mai devreme la pensie, ceea ce facilitează această transformare.” Totuși, Bachmann avertizează că această soluție nu poate funcționa pe termen lung într-o Europă care îmbătrânește rapid. „Poate părea o tranziție relativ lină, însă nu este neapărat soluția ideală. Lucrătorii care ies anticipat din activitate lipsesc apoi de pe piața muncii, iar într-un context marcat de schimbări demografice această pierdere devine tot mai costisitoare.” În opinia sa, răspunsul trebuie să vină din educație și dintr-o mai bună pregătire a oamenilor pentru profesiile viitorului. „Marea întrebare este cum putem depăși cauzele acestui mismatch. Din perspectiva mea, există trei direcții esențiale: oferirea unei educații relevante, sprijinirea oamenilor în alegerea studiilor și a profesiei potrivite și, nu în ultimul rând, gestionarea inteligentă a acestor transformări. Schimbările nu cad pur și simplu din cer. Ele pot fi modelate prin politici publice și prin deciziile pe care le luăm astăzi.”

Educația trebuie să țină pasul cu tehnologia, altfel decalajul de competențe se adâncește

Una dintre cele mai eficiente soluții pentru reducerea deficitului de competențe este actualizarea permanentă a programelor de formare și adaptarea lor la cerințele reale ale angajatorilor, susține Ronald Bachmann. În cadrul proiectului european Horizon Europe SkiLMeeT, echipa sa a dezvoltat un instrument care măsoară, cu ajutorul inteligenței artificiale, diferența dintre ceea ce învață oamenii și ceea ce caută companiile. „Am construit un indice al mismatch-ului folosind programele de pregătire profesională și regulamentele acestora, pe care le-am analizat cu ajutorul procesării automate a limbajului natural. Pe partea cealaltă, am analizat milioane de anunțuri de angajare, folosind aceeași tehnologie, pentru a identifica exact ce competențe cer companiile. Punând împreună aceste două surse, am putut măsura diferența dintre competențele oferite și cele cerute de piață.” Rezultatele cercetării arată că simpla actualizare a conținutului programelor de formare reduce semnificativ acest decalaj. „Am constatat că actualizarea curriculei reduce cu aproximativ 4,3 puncte procentuale ponderea competențelor cerute de angajatori, dar care nu sunt oferite prin programele de pregătire. Din punct de vedere statistic, este un efect foarte mare. Practic, mismatch-ul începe să scadă imediat ce modificăm conținutul pregătirii.” Problema este însă ritmul în care sistemele educaționale reușesc să se adapteze la schimbările tehnologice. „Curriculele cele mai expuse noilor tehnologii trebuie actualizate mult mai frecvent. Din păcate, în multe cazuri programele de studiu rămân neschimbate timp de 10, 15 sau chiar 20 de ani. Aici cred că trebuie să accelerăm foarte mult. Vestea bună este că, atunci când actualizarea este recentă, nivelul mismat­ch-ului scade considerabil.” În opinia sa, această nevoie de adaptare nu privește doar învățământul profesional dual. „Conținutul educației trebuie să evolueze permanent. Acest lucru este valabil pentru învățământul dual, dar la fel de mult pentru universități și pentru programele de învățare continuă desfășurate în interiorul companiilor.” Tehnologia influențează deja inclusiv deciziile pe care le iau tinerii atunci când își aleg profesia. Într-un alt studiu realizat în Norvegia, echipa coordonată de Bachmann a analizat impactul robotizării asupra alegerilor educaționale. „Am observat un efect foarte puternic. Pe măsură ce robotizarea crește într-o anumită ocupație, tinerii sunt tot mai puțin dispuși să se înscrie în programele de formare profesională asociate acelei meserii. Oamenii își adaptează alegerile educaționale în funcție de schimbările tehnologice.” Profesorul atrage însă atenția că nu toți tinerii reacționează la fel. „Există și un grup care continuă să aleagă aceste ocupații, deși gradul de automatizare este foarte ridicat. În general, acești tineri provin din medii educaționale mai vulnerabile și au șanse mai mici să finalizeze pregătirea profesională sau să obțină o calificare completă.” Din acest motiv, accesul la informații despre evoluția pieței muncii devine la fel de important ca educația propriu-zisă. „Informarea este absolut esențială. Oamenii trebuie să știe cum evoluează profesiile și ce oportunități există înainte de a lua decizii privind educația sau cariera.” În opinia lui Bachmann, nici transformările tehnologice nu trebuie privite ca procese inevitabile asupra cărora societatea nu are niciun control. „Economiștii pieței muncii au tendința să creadă uneori că aceste transformări pur și simplu se întâmplă și apoi trebuie să ne adaptăm la ele. Eu cred că ele pot fi modelate. Politicile publice influențează direcția în care evoluează inteligența artificială, viteza decarbonizării sau modul în care se schimbă economia.” Un exemplu este introducerea roboților în companii. Cercetările prezentate de profesor arată că firmele în care există dialog între management și reprezentanții angajaților reușesc să implementeze tehnologia fără a afecta ocuparea forței de muncă. „Am comparat companii care au introdus roboți. Cele care aveau mecanisme solide de reprezentare a angajaților nu au adoptat mai puțină tehnologie. Dimpotrivă, au implementat roboți mai performanți, iar riscul ca angajații existenți să își piardă locul de muncă a fost mai redus. Mai mult, lucrătorii, în special cei mai în vârstă, au beneficiat de salarii mai mari și de perspective mai bune de angajare, în principal pentru că programele de formare au funcționat foarte bine.” Concluzia profesorului este că piața muncii europeană se schimbă permanent, însă viteza acestor transformări este astăzi mult mai mare decât în trecut. „Piețele muncii au fost întotdeauna într-o continuă transformare. Diferența este că astăzi schimbările sunt accelerate de tranziția digitală, de inteligența artificială și de tranziția verde. Tocmai de aceea, adaptarea competențelor nu mai este o opțiune, ci una dintre condițiile esențiale pentru competitivitatea economiei europene.”

„Economiile se confruntă simultan cu mai multe tranziții. Avem tranziția digitală, iar aici inteligența artificială joacă probabil cel mai important rol. Avem apoi tranziția verde și procesul de decarbonizare, iar peste acestea se suprapun alte schimbări structurale, precum creșterea prețurilor la energie și perturbările din comerțul internațional și din lanțurile globale de aprovizionare. Toate acestea afectează economiile europene.“

Prof. Ronald Bachmann

Adaptarea continuă va face diferența între economiile care cresc și cele care rămân în urmă

În concluzia prezentării sale, Ronald Bachmann subliniază că Europa are deja experiență în gestionarea transformărilor de pe piața muncii, însă ritmul schimbărilor impus de inteligența artificială și de tranziția verde obligă statele și companiile să accelereze procesul de adaptare. „Inteligența artificială și celelalte transformări economice amplifică unele dintre cauzele deja existente ale mismatch-ului. Vorbim despre alegeri greșite privind educația și profesia, despre mobilitatea insuficientă a forței de muncă și despre dificultatea de a adapta competențele la noile cerințe ale economiei.” Profesorul consideră însă că soluțiile sunt cunoscute și că multe dintre ele au fost deja testate în ultimii ani. „Avem experiență în ceea ce privește strategiile de adaptare. Știm că actualizarea sistemelor de educație și formare profesională funcționează. Știm că schimbarea conținutului programelor de pregătire reduce deficitul de competențe și ajută piața muncii să răspundă mai bine nevoilor companiilor.” Pe măsură ce tehnologia schimbă tot mai rapid profesiile, mobilitatea profesională va deveni una dintre competențele esențiale ale viitorului. „Alegerile privind mobilitatea au fost importante și până acum, dar vor deveni și mai importante în viitor. Oamenii vor trebui să fie pregătiți să își schimbe locul de muncă, ocupația sau competențele de mai multe ori pe parcursul carierei.” În opinia lui Bachmann, această adaptare nu poate avea loc fără investiții constante în informare și recalificare. 

„Pentru ca acest proces să funcționeze, accesul la informații și programele de perfecționare și recalificare sunt absolut esențiale. Oamenii trebuie să înțeleagă încotro se îndreaptă piața muncii și să aibă posibilitatea de a-și dezvolta competențele pe tot parcursul vieții profesionale.” Mesajul final al profesorului este că transformările economice nu trebuie tratate ca fenomene inevitabile, ci ca procese care pot fi orientate prin politici publice și prin colaborarea dintre guverne, mediul de afaceri și sistemul educațional. „În cele din urmă, transformările trebuie modelate. Nu este suficient să reacționăm la schimbări după ce acestea s-au produs. Putem influența direcția în care evoluează economia și piața muncii, iar acest lucru va face diferența dintre economiile care vor reuși să rămână competitive și cele care vor pierde teren în următorul deceniu.”