Care este legătura între deciziile lui Donald Trump și puterea tot mai mare a Chinei

Deși ideea de piață liberă reprezintă un punct-cheie în discursul multor președinți de stat, acordurile în acest sens presupun ani de negociere și compromisuri. Ce se întâmplă însă atunci când statele ajung la un consens, dar schimbarea unui lider pune în pericol întreaga înțelegere?

Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP) a fost semnat de 12 state în luna februarie, cu intenția de a crea o zonă de comerț liber; economiile combinate ale acestora reprezintă 40% din economia globală. Toate aceste 12 state trebuie însă să și ratifice tratatul, iar comentariile recente ale președintelui ales Donald Trump sugerează că acest lucru nu se va întâmpla.
La momentul semnării, tratatul a fost văzut ca o mare realizare – mai ales din perspectiva faptului că statele aveau standarde și abordări diferite în mai multe domenii, inclusiv protecția mediului înconjurător sau drepturile angajaților.

Barack Obama, președintele încă în funcție al Statelor Unite, a considerat tratatele comerciale ca fiind prioritare, dar oponenții TPP au caracterizat înțelegerea ca fiind una care favorizează companiile mari în detrimentul locurilor de muncă și al suveranității naționale.

Statele membre ale TPP sunt Japonia, Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Vietnam, Singapore, Brunei, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Mexic, Chile și Peru. Tratatul are menirea de a întări relațiile economice dintre aceste state prin reducerea mai multor taxe vamale. TPP a fost gândit, așadar, pentru a crea o piață unică, similară cu cea din interiorul Uniunii Europene. Dar cele 12 state au, colectiv, o populație de 800 de milioane – aproape dublu față de populația Uniunii Europene.

Ideea unui acord transpacific a plecat de la un tratat semnat de patru state – Brunei, Chile, Noua Zeelandă și Singapore – care a intrat în vigoare în 2006. Înțelegerea a dus la eliminarea taxelor de import și la cooperarea în domenii-cheie, precum practicile de angajare, proprietatea intelectuală sau politicile concurențiale.

Cele mai multe bunuri și servicii comercializate între state au fost definite și în noul TPP; nu toate taxele pe import (aproximativ 18.000) aveau să fie eliminate. Spre exemplu, semnatarii spun că au decis să elimine sau să reducă taxele de import în ceea ce privește produsele agricole sau bunurile de origine agricolă, încă de la început. Când vine vorba de produse textile, înțelegerea prevede ca unele dintre taxe să fie eliminate după o perioadă mai lungă de timp.
TPP a fost de multe ori confundat cu TTIP – Parteneriatul Trans-Atlantic pentru Comerț și Investiții; cel din urmă se referă însă la cu totul altceva, respectiv comerțul dintre Statele Unite și state membre ale Uniunii Europene. În acest caz, negocierile se află într-o fază incipientă.

De când cu alegerea lui Donald Trump, există însă mai multe semne de întrebare decât certitudini în ceea ce privește TPP. Pentru a intra în vigoare, acordul trebuie semnat de cel puțin șase state care, cumulat, să genereze cel puțin 85% din puterea economică a grupului. Cu alte cuvinte, atât Japonia cât și Statele Unite trebuie să semneze.
Noua Zeelandă a sugerat că un anumit parteneriat se poate materializa și în lipsa Statelor Unite; Japonia, pe de altă parte, a anunțat prin vocea premierului Shinzo Abe că un TPP fără Statele Unite și cei 250 de milioane de consumatori ar fi „lipsit de sens”.

Imediat după anunțul lui Trump privind ieșirea din TPP, China, care nu era cooptată în Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP), a anunțat că „va juca un rol important” în promovarea integrării economice în zona Asia-Pacific. „China va avea propriul rol; avem o atitudine deschisă față de orice aranjament în materie de comerț liber regional”, a explicat Geng Shuang, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez. Geng Shuang a subliniat că toate părțile trebuie să aibă propria influență în zona Asia-Pacific, evitându-se ca agenda să fie fixată de o singură țară. „Problemele nu trebuie politizate. Acest lucru înseamnă că nicio țară nu trebuie să interpreteze acordurile de liber-schimb din perspective geopolitice”, a insistat oficialul chinez.

Astfel, în vreme ce nesiguranța pare a fi noua realitate sub conducerea lui Trump, China și Rusia se pregătesc să acopere zonele lăsate libere. China a propus deja un acord comercial numit Parteneriatul Economic Regional (RCEP), care ar include în mod normal mai multe state afiliate TPP, precum Japonia sau Australia. Dacă acesta se materializează, chinezii se vor afla într-o poziție dominantă în ceea ce ar putea fi o zonă extinsă de liber comerț.

Retragerea SUA din Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP) este un pas în direcția greșită și cel mai pesimist scenariu pentru economia globală, crede Christopher Dembik, director de analiză macro la Saxo Bank. Prin promovarea restricțiilor comerciale, Donald Trump își asumă riscul de a grăbi revenirea recesiunii și a împinge lumea într-o nouă perioadă de șomaj la scară largă. Demersul va avea, spune analistul, cinci consecințe directe.

Prima este reducerea comerțului global pe viitor, comerț care a fost mult încetinit de la criza financiară încoace și cu siguranță va duce la sfârșitul procesului de globalizare care a început după cel de-al doilea război mondial și care a fost în general benefic pentru țările emergente prin favorizarea apariției unei vaste clase de mijloc în multe țări, cum e China și Brazilia. A doua consecință este scăderea PIB-ul global, care se chinuie să atingă nivelurile precriză. Revenirea unei creșteri economice puternice este amânată pe termen nedefinit, ceea ce înseamnă că majoritatea economiilor dezvoltate vor fi nevoite să se obișnuiască cu o creștere medie anuală a PIB-ului în jur de 1% și 2% și cu niveluri mari ale șomajului. În al treilea rând, retragerea indică sfârșitul acordurilor regionale de liber schimb și confirmă faptul că tratatul negociat între Statele Unite și Europa este în moarte clinică. Doar oficialii din Comisia Europeană mai cred că se poate ajunge la un acord în următoarele luni. Semnarea unor acorduri importante de liber schimb între regiuni devine parte din trecut. În al patrulea rând, retragerea înseamnă că protecționismul s-a întors, deocamdată disimulat, și ar putea duce la bariere comerciale mai mari și la devalorizări competitive pe parcursul președinției lui Trump.

Totuși, acest tip de strategie economică s-a dovedit a fi un mare eșec în anii 1930 și nu avem niciun motiv să credem că ar funcționa mai bine în zilele noastre. În cele din urmă, decizia confirmă retragerea lentă a Statelor Unite din zona Asia-Pacific, care este o parte din zona sa tradițională de influență. Va constitui o oportunitate excelentă pentru creșterea influenței Chinei în regiune. China, care nu e parte din TPP, va putea să se extindă în Asia și în America Latină, profitând din plin de influența în scădere a Statelor Unite. Aceasta este confirmarea faptului că Statele Unite se întorc încetul cu încetul la izolaționism, așa cum s-a întâmplat în anii 1920, de exemplu. „Lumea s-a schimbat. Regulile se schimbă odată cu ea, iar aceste reguli ar trebui scrise de Statele Unite, nu de țări precum China”, declara Barack Obama recent. Dar Obama nu va mai fi președinte pentru mult timp, iar cel care îi va lua locul nu pare să-i împărtășească opiniile.