Care este boala despre care medicii avertizau încă din secolul al XIX-lea și care acum face ravagii printre muncitorii din întreaga lume?

Cu mult înainte ca termenul „burnout” să intre în vocabularul nostru, victorienii vorbeau deja despre efectele suprasolicitării. Industrializarea accelera ritmul vieții, iar medicii avertizau asupra riscurilor muncii excesive și recomandau tratamente care astăzi ar putea părea neobișnuite: ierni întregi petrecute pe Riviera Franceză, departe de stresul și agitația orașelor.

Burnoutul pare un concept cât se poate de modern – asociat erei comunicării digitale, programelor prelungite de lucru și ritmului alert al vieții contemporane. Totuși, fenomenul nu este deloc nou.

În epoca victoriană, exista un concept foarte asemănător, numit „overwork” (suprasolicitare prin muncă), care descria efectele negative ale muncii excesive asupra sănătății fizice și mentale. Potrivit publicației The Conversation, victorienii discutau despre efectele suprasolicitării cu mai bine de un secol înainte ca termenul „burnout” să intre în vocabularul contemporan. Medicul C.H.F. Routh a publicat o lucrare dedicată acestui fenomen, „On Overwork and Premature Mental Decay: Its Treatment”, care a cuprins patru ediții între 1873 și 1888.

Deși limbajul diferă de cel folosit astăzi, preocupările sunt surprinzător de similare. În contextul Imperiului Britanic și al Revoluției Industriale, apariția căilor ferate și a telegrafului a accelerat comunicarea globală și a creat senzația unei vieți care se desfășura într-un ritm tot mai rapid.

Victorienii erau adepții a ceea ce filosoful Thomas Carlyle numea „Evanghelia muncii” („Gospel of Work”). Cu toate acestea, erau în același timp conștienți de efectele nocive pe care această dedicare aproape religioasă față de muncă le putea avea asupra sănătății lor.

În Statele Unite, neurologul George Beard introdusese conceptul de neurastenie, o afecțiune asociată suprasolicitării sistemului nervos. În Marea Britanie însă, supramunca era privită diferit: era considerată o dovadă de ambiție și masculinitate, aproape o insignă de onoare.

„Overwork”-ul era asociat în special cu activitatea intelectuală și cu clasele profesionale

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL