Home › Actualitate › Care e valoarea unui deșeu? Ceea ce pent...
Actualitate

Care e valoarea unui deșeu? Ceea ce pentru unii este gunoi, pentru alții înseamnă materie primă

Un ambalaj nu devine automat o resursă în momentul în care este colectat separat. Pentru a reintra în economie, materialul trebuie să parcurgă mai multe etape, de la colectare și sortare până la reciclare și utilizarea într-un nou proces de producție. Fiecare etapă influențează calitatea materialului recuperat, costurile de procesare și, în cele din urmă, valoarea sa economică.

Care e valoarea unui deșeu? Ceea ce pentru unii este gunoi, pentru alții înseamnă materie primă
Care e valoarea unui deșeu? Ceea ce pentru unii este gunoi, pentru alții înseamnă materie primă · Foto: Business Magazin

„În România, discuțiile despre gestionarea deșeurilor de ambalaje se concentrează frecvent pe țintele de reciclare, obligațiile producătorilor și cantitățile raportate. Acești indicatori sunt necesari, dar nu reflectă întotdeauna eficiența întregului sistem. Adevărata provocare este construirea unui circuit economic în care materialele recuperate își păstrează valoarea și pot fi utilizate din nou de industrie în condiții competitive”, declară Alina Georgescu, director general al Green Resources Management.

Regulamentul european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), aplicabil în general din 12 august 2026, introduce treptat noi cerințe privind reciclabilitatea, reutilizarea și conținutul reciclat al anumitor ambalaje. Pentru România, aceste reguli reprezintă nu doar obligații de conformare, ci și o oportunitate de a îmbunătăți performanța economică a întregului lanț.

Prin mecanismul răspunderii extinse a producătorilor (EPR), companiile care introduc ambalaje pe piață contribuie la finanțarea gestionării deșeurilor rezultate. În cazul fluxului municipal, autoritățile locale organizează gestionarea deșeurilor, iar organizațiile EPR contribuie la acoperirea costurilor eligibile, în condițiile legii.

Din experiența Green Resources Management (GRM), organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru ambalaje, una dintre provocările importante este corelarea obiectivelor de reciclare cu realitățile economice ale sistemului. Cantitățile colectate și reciclate sunt esențiale, dar la fel de importante sunt calitatea materialelor recuperate, eficiența costurilor și capacitatea industriei de a le reintroduce în producție.

„România dispune deja de un sistem concurențial de organizații EPR, de experiență în gestionarea deșeurilor de ambalaje și de capacități industriale de reciclare. Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) a demonstrat avantajele unui mecanism cu responsabilități clare și trasabilitate, însă funcționează în condiții specifice, care nu pot fi replicate automat pentru toate categoriile de ambalaje”, adaugă Alina Georgescu.

Dincolo de definirea responsabilităților, o întrebare esențială este cât de eficient sunt utilizate resursele financiare ale sistemului. Colectarea separată de slabă calitate generează costuri suplimentare de sortare și pierderi de material, afectând atât activitatea reciclatorilor, cât și costurile întregului lanț, suportate inclusiv de producători.

Pentru GRM, performanța sistemului EPR nu înseamnă doar atingerea obiectivelor cantitative, ci și utilizarea responsabilă a resurselor financiare. Eficiența nu presupune neapărat costuri mai mici, ci investiții și cheltuieli care produc rezultate mai bune pe întregul circuit.

Creșterea cantităților colectate separat rămâne importantă, dar nu garantează obținerea unei cantități echivalente de materii prime secundare utilizabile. Contaminarea, amestecarea necorespunzătoare și sortarea insuficientă reduc randamentul reciclării și generează costuri suplimentare.

„Colectarea separată la sursă și sortarea eficientă nu sunt, așadar, doar obligații de mediu, ci și condiții pentru păstrarea valorii economice a materialelor.

Pentru reciclatori, disponibilitatea unor cantități constante și de calitate predictibilă este esențială. România are capacități industriale de reciclare, însă utilizarea lor depinde de accesul la materii prime corespunzătoare, de costurile operaționale și de condițiile pieței. Fără o corelare mai bună între colectare, sortare și cerințele industriei, riscăm să creștem costurile sistemului fără o creștere proporțională a cantităților efectiv reciclate”, adaugă Alina Georgescu.

Reciclarea nu se încheie odată cu procesarea deșeurilor. Materialele recuperate generează valoare economică atunci când există companii care le pot utiliza în producție, la o calitate și la un preț competitive.

Industria reciclării se confruntă însă cu costuri ridicate ale energiei și procesării, fluctuații ale prețurilor și concurența materiilor prime virgine. În același timp, unele capacități industriale nu beneficiază constant de suficiente materiale corespunzătoare calitativ.

Atingerea obiectivelor de reciclare și dezvoltarea unei industrii competitive sunt două obiective complementare, dar distincte. Primul răspunde obligațiilor de mediu, în timp ce al doilea presupune condiții economice care să susțină activitatea de reciclare pe termen lung.

Cerințele PPWR privind conținutul reciclat al anumitor ambalaje din plastic pot stimula cererea pentru materii prime secundare, dar reglementarea, singură, nu poate garanta disponibilitatea acestora la calitatea și prețurile cerute de industrie.

Sunt necesare investiții, predictibilitate legislativă și o mai bună conectare între colectori, sortatori, reciclatori și producătorii care utilizează materialele reciclate. Obiectivul nu trebuie să fie limitarea artificială a circulației materialelor, ci crearea condițiilor în care reciclarea să fie competitivă.

„Pentru România, următoarea etapă trebuie să însemne trecerea de la o abordare concentrată predominant pe îndeplinirea obligațiilor legale la una care urmărește performanța întregului circuit: cât material recuperăm, cât ajunge efectiv să fie reciclat, cu ce costuri și în ce măsură poate fi reintrodus competitiv în economie.

Din perspectiva GRM, un sistem EPR performant presupune responsabilitate în utilizarea resurselor financiare, transparență în evaluarea rezultatelor și o înțelegere reală a nevoilor industriei reciclării. România dispune deja de o parte importantă din infrastructura, experiența și capacitățile industriale necesare. Provocarea este să le conecteze într-un sistem mai eficient, în care obiectivele de mediu și realitățile economice să se susțină reciproc.

Pentru că adevărata valoare a reciclării nu stă în cantitatea de deșeuri pe care o gestionăm, ci în resursele pe care reușim să le păstrăm în economie”, mai spune Alina Georgescu.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 29 lei / lună
Numărul curent · Nr. 1040 (31/2026)
★ Cele mai citite