Care e interesul UE și care e interesul Rusiei

După ce Gazprom a scumpit gazul livrat Ucrainei la 485 dolari/mc (în loc de 268 dolari/mc, cât convenise fostul președinte Ianukovici în decembrie trecut), iar Ucraina a replicat, pentru urechile europenilor, că nu poate plăti un asemenea preț fiindcă îi periclitează capacitatea de a asigura tranzitul normal al gazului spre Europa, Kievul a marcat și ratarea de către Naftogaz a scadenței de plată a datoriei de 2,2 mld. dolari către Gazprom, la 7 aprilie.

Vladimir Putin a trimis o scrisoare liderilor din 18 țări UE care cumpără gaz rusesc, în frunte cu Germania și Italia, avertizându-i că s-a ajuns la un stadiu “critic” al impasului datoriei ucrainene, cu posibile consecințe asupra tranzitului de gaze spre Europa. Putin declarase, anterior, că Rusia nu poate continua la infinit să subvenționeze economia în faliment a Ucrainei și că această răspundere ar trebui să o preia acum SUA și UE, care au recunoscut noile autorități de la Kiev, “dar n-au dat până acum niciun dolar ca să susțină economia țării”, pe când Rusia nu recunoaște noile autorități, dar în schimb susține economia vecină cu “sute de milioane și miliarde”.

În decembrie, Rusia a oferit Ucrainei 3 mld. dolari din împrumutul preconizat de 15 mld. dolari, precum și un discount de 33% la prețul gazelor, deși Ucraina nu mai reușise de la începutul lui 2013 să achite gazul primit. Datoria totală a Ucrainei către Rusia, inclusiv factura la gaze, se ridică la 16,6 mld. dolari, conform premierului rus Dmitri Medvedev.

Scrisoarea lui Putin către cumpărătorii europeni de gaz rusesc a venit ca o confirmare ironică a zicerii, îndelung criticate în presa est-europeană, a lui Martin Schulz, președintele Parlamentului European, care s-a opus instituirii de noi sancțiuni economice contra Rusiei, amintind cu sinceritate dezarmantă de existența intereselor comune între UE și Rusia: “Care este interesul Rusiei? Să exporte energie. Care este interesul UE? Să cumpere energie la prețuri rezonabile”.