Care au fost pașii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

200 m lungime, 80 m lățime și o înălțime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanță și inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanță al companiei (alături de altele două, aflate în același loc) și poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiași spațiu din 1945, de la înființarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

Departamentul de mentenanță și inginerie al TAP Portugal Group deservește, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea și este relevant pentru rezistența peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajați ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant și care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătățească nivelul consumului de combustibil, precum și revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air și alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave și presupune inspectarea majorității componentelor de pe un avion.

”Ce puteți să ne spuneți despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, și în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicați în aceste operațiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este și el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanță și inginerie al TAP și face parte din prima generație care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenții de liceu.

Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primește delegația de jurnaliști români pentru o discuție de câteva minute, în concordanță cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar și motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu brațele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania și să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elvețian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităților companiei, printre care și concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piață, legând Brazilia, Africa și Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piață pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât și astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia și înapoi; am creat astfel o poveste bună și am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

În 2015 însă, au reușit să vândă 61% din acțiunile companiei consorțiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite și Azul din Brazilia, precum și proprietarul companiei care domină piața transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deținere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaților), iar restul, de 50%, este deținut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiții de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investițiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supraviețuim fără niciun fel de injecție de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut și suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“