Căpoșenia lui Mario Draghi și cursul leului

Băncile centrale din zona euro, China și Marea Britanie au anunțat săptămâna trecută măsuri de stimulare a economiei – BCE a ajuns cu rata centrală a dobânzii la minimul istoric de 0,75%, banca centrală a Chinei a procedat la a doua reducere a dobânzilor în mai puțin de o lună, iar Banca Angliei a recurs la o nouă rundă de relaxare cantitativă în valoare de 50 mld. lire.

Piețele au rămas dezamăgite însă de faptul că președintele BCE, Mario Draghi, a anunțat în paralel că Mecanismul European de Stabilitate, destinat salvării țărilor cu probleme, nu va fi transformat în bancă a zonei euro, care s-ar putea împrumuta de la BCE ca să cumpere obligațiuni spaniole sau italiene după modelul Fed din SUA. Logica lui Draghi e că BCE și-ar încălca astfel statutul, care îi interzice să împrumute direct statele, și ar alimenta inflația în Europa, reducând BCE la o tiparniță infinită de bani de care vor profita exclusiv speculatorii.

În acest timp, la noi, ca și cum retrogradarea României de către Moody’s din cauza riscurilor crizei din zona euro n-ar fi fost de ajuns, graba USL de a forța demiterea președintelui s-a transpus în cele din urmă în deprecierea leului și în costul îndatorării: cursul a trecut de 4,50 lei/euro, iar randamentul la titlurile de stat a evoluat spre 6%.

Proporția dintre influența factorilor externi și a celor interni asupra evoluției cursului, așa de mult discutată la noi din luna mai încoace, a fost rezumată de analiștii ING, care au notat că “va rămâne în sarcina BNR să stabilizeze cursul leului, mai ales dacă acțiunile Băncii Centrale Europene rămân limitate la reducerea dobânzii” (fără a fi adică însoțite și de alte măsuri monetare de stabilizare a piețelor). Cum BCE s-a limitat, după cum am văzut, la reducerea dobânzii la euro, presiunea externă s-a corelat în modul cel mai nefericit cu tensiunile politice interne, astfel încât acum toți analiștii băncilor prezic că vor urma noi deprecieri ale leului.

Analiștii Citigroup apreciază, la rândul lor, că “deteriorarea stabilității politice” în condițiile suspendării președintelui, coroborată cu faptul că influxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), creează probleme BNR. “Din punctul nostru de vedere, BNR nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie; mai exact, credem că BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro”, afirmă analiștii grupului american. “Aceasta sugerează că este probabilă o intensificare pe termen scurt a presiunilor de creștere a dobânzilor.”

La 30 iunie, rezervele valutare ale României erau de 32,96 mld. euro, față de 33,52 mld. euro la 31 mai.