CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: ANDREW CARNEGIE

La 12 ani a început să lucreze într-o fabrică de bumbac, dar a continuat să studieze mergând la cursuri de noapte. La 14 ani s-a angajat ca mesager la biroul de telegrafie al orașului Pittsburgh. Abilitățile sale au fost observate de cel care conducea divizia vestică a căilor ferate din Pittsburg, Thomas A. Scott, care l-a angajat pe tânăr ca secretar. În timpul Războiului Civil, Scott a fost desemnat secretar de război, iar Carnegie l-a urmat la Washington unde a devenit mâna lui dreaptă.

După ce războiul s-a încheiat, Carnegie a preluat funcția lui Scott de șef al diviziei vestice a căii ferate Pennsylvania. Inspirat, a investit în mai multe companii promițătoare, inclusiv în câteva fabrici de producție de fier, dintre care cea mai importantă a fost Keystone Bridge, companie în care deținea o cincime din acțiuni.

Dornic de a învăța noi tehnici pentru a-și dezvolta afacerea, făcea deseori călătorii în Marea Britanie unde a avut ocazia să observe dezvoltarea rapidă a industriei fierului. A anticipat o revoluție în industrie și anume înlocuirea fierului cu oțelul în producția bunurilor grele. În anul 1870, a ridicat primul furnal cu aer comprimat unde a folosit un procedeu necunoscut până atunci în America: transformarea fierului în oțel după un model al britanicului Bessener.

Tehnica a fost rapid preluată de alți producători, iar în 1874, Carnegie a inaugurat primul furnal de oțel. S-a asociat cu numeroși parteneri, printre care Henry Frick, dar a insistat mereu să fie majoritar în acțiuni. În 1889, Carnegie a acceptat ca Henry Frick să devină președintele companiei după ce el s-a mutat la New York pentru a-și continua munca de cercetare și dezvoltare a companiei.

Pentru că activitatea era împărțită între numeroase fabrici și furnale răspândite în zona Pittsburgh, Frick a reunit toate unitățile de producție sub umbrela Carnegie Steel Company, din cauza lipsei unei structuri de management centralizat. Evaluată la 25 de milioane de dolari, era cea mai mare companie de producție a oțelului din lume. Într-un efort de creștere a profitului, Henry Frick a hotărât să scadă salariile angajaților, iar acest lucru a condus la o grevă pe care Frick a încercat să o oprească folosind spărgători de grevă.

Lupta dintre membrii sindicali și aceștia au dus la moartea a zece oameni și peste 50 de răniți. Carnegie era în Scoția în timpul grevei și a fost revoltat de decizia lui Frick, dar și-a asumat în public responsabilitatea pentru alegerea acestuia. În curând, a existat un alt conflict între Carnegie și Frick, cel din urmă fiind înlăturat din afacere.

În 1901, Frick s-a alăturat J.P. Morgan și a cumpărat compania Carnegie în schimbul sumei de 500 de milioane de dolari. Carnegie a făcut un fond destinat „îmbunătățirii omenirii„, iar acesta includea construirea a 3.000 de biblioteci publice, a institutului Carnegie din Pittsburgh, a institutului Carnegie de tehnolgie și a institutului Carnegie din Washington destinat cercetării în fizică și științe naturale. A inaugurat și o fundație pentru pace internațională cu scopul de a preveni războaiele viitoare.