Cand stranuta China

Alan Greenspan, fostul presedinte al Rezervei Federale si unul dintre oracolele traditionale ale pietelor financiare, a atras atentia ca economia SUA ar putea sa intre in recesiune pana la sfarsitul anului in curs, atata vreme cat actuala faza de expansiune economica, inceputa in 2001, se apropie de sfarsit.

Si intr-adevar, o crestere economica de numai 2,2% pe ultimul trimestru din 2006, fata de estimari initiale de 3,5%, ar fi fost de ajuns sa tempereze entuziasmul de pe piata americana din ultimele luni, cand indicii bursieri au depasit nivelurile din vremurile bune ale boom-ului dot-com. Numai ca acum noul arbitru al pietelor financiare pare sa fi devenit China, dupa caderea de saptamana trecuta a bursei din Shanghai, al carei indice a coborat intr-o singura zi aproape 9%, antrenand pierderi de capitalizare de 140 de miliarde de dolari pe piata chineza si de peste 600 de miliarde pe piata americana. Prabusirea cotatiilor s-a potolit abia cand guvernul chinez a dezmintit zvonul ca ar avea de gand sa impuna o taxa pe castigurile de capital, ca element al unui program de contracarare a supraincalzirii economiei. Brutalitatea cu care cateva zvonuri si declaratii venite de la Beijing au decis in cateva zile soarta a sute de miliarde de dolari, influentand pietele de pe toate continentele, i-a facut pe analisti sa se intrebe in ce masura China, tara cu rezerve valutare de peste un trilion de dolari – cele mai mari din lume -, cu o capitalizare a burselor de peste 1,3 trilioane si cu recorduri periculoase de crestere a indicilor bursieri in ultimul an, ar trebui sa fie de-acum considerata principalul reper de urmarit pentru orice investitor de pe orice piata financiara a lumii. Acum, ceea ce analistii aproape se feresc sa discute e perspectiva unei crize financiare globale de pe urma supraincalzirii economice a Chinei.

Deocamdata insa, e limpede ca Beijingul va impune totusi masuri prin care sa apere economia de supraincalzire si sa descurajeze afluxul de fonduri speculative, ceea ce inseamna ca o parte din investitorii care au facut si fac bani atat de frumosi aici vor pleca. Mai putin previzibil e insa daca plecarea acestora va fi la fel de precipitata cum s-a intamplat saptamana trecuta sau daca autoritatile chineze vor sti sa determine o „aterizare lina“ a economiei. Sigur e insa ca aceasta nu va ramane nici pe departe doar problema lor. Fiindca micile caderi ale burselor americane din anii trecuti, atrase de zvonurile ca Beijingul ar vrea sa renunte la o parte din rezervele valutare in dolari in favoarea euro, par acum doar niste amintiri frumoase in comparatie cu ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta.