Când „România educată” iese din sertar și merge să-i asculte pe copiii și oamenii din toate zonele țării, educația mai are o șansă

Daniel David, noul ministru al educației, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și-a început mandatul fără mari proiecte de țară, dar cu o abordare care arată atenția sa la ceea ce se întâmplă în țară. „Copiii români se află acum în două Românii, una mai rurală și una mai urbană, cu performanțe educaționale extrem de diverse, în defavoarea mediului rural, ceea ce le poate afecta succesul în viață”, notează Daniel David într-un angajament pe care l-a publicat pe blogul personal.

Familiile elevilor din marile orașe „se mută” ca să-și înscrie copiii la cele mai bune școli, cu cei mai buni profesori, plătesc mii de euro pentru meditații pentru cele mai bune rezultate la Evaluarea Națională și la BAC. Școlile bune de la oraș se luptă în medii de zece, în timp ce în urbanul mic sau în zonele rurale rezultatele sunt net inferioare. Și toate se întâmplă în „România educată”, proiectul generațiilor viitoare, fundamentul pe care să putem construi România următorilor 100 de ani”. Așa scrie și azi în descrierea programului platformă cu care președintele Klaus Iohannis ne-a convins pe mulți dintre noi să credem că îi pasă de educația generațiilor care vin. Doar e profesor, era normal să fie prioritatea lui. Dar n-a fost. A fost un copy-paste precum multe dintre tezele de doctorat ale celor care cred că doctoratul furat îi face oameni. Și mai grav a fost că nu s-a ales nimic de acest proiect, că nu se vede niciun rezultat în școală, acolo unde este nevoie de rezultate. Mai este timp. Ambițiile proiectului sunt până în 2030. 

Câți elevi se pierd până atunci? Câți copii continuă să nu aibă nicio șansă doar pentru că s-au născut la sat sau într-un oraș mic? ÎI pasă cuiva?

În iunie 2023, într-un articol publicat după evaluarea națională, cu rezultate proaste în țară, întrebam dacă își asumă cineva eșecul unor generații întregi de copii care la 14-15 ani primesc RESPINS din partea unui sistem care nu le-a pregătit nimic în schimb: vocațional, meserii. NIMIC. Articolul aici.

“Copiii din mediul rural trebuie să aibă acces la studii superioare, ca o cale majoră spre succesul social…copiii din mediul rural trebuie să se întâlnească cu ceilalți copii și cei mai buni profesori și cele mai atractive resurse educaționale, chiar și online”, mai spune Daniel David.

Dar dincolo de ceea ce spune, rămâne un alt angajament pe care noul ministru al educației și l-a asumat la început de mandat: „Aștept ca de la anul să mă întâlnesc, prin vizite directe, cu copiii și oamenii acestei zone, astfel încât să pot afla mai multe informații despre nevoile și așteptările lor”.

De 35 de ani, clasa politică a fost interesată de vizitele în școli la început de an școlar, pentru poza oficială și pentru discursul despre propriile realizări și despre importanța educației pentru orice om politic de la primar de comună la președinte.

Realitatea arată în toți acești ani că sunt încă școli în care elevii au toalete în curte, sunt școli în care copiii și profesorii îngheață de frig iarna, sunt școli în marile orașe în care elevii învață în trei schimburi cu ore ciuntite și fără pauze, cu materie predată pe repede înainte.

Dar poza de început de an arată mereu senzațional.

Educația din România are nevoie însă de mai puține poze și mai multă implicare reală, în folosul comunităților șI al copiilor.

Cum să faci politici coerente în educație sau oriunde de fapt dacă nu cobori să vezi ce se întâmplă în mod real pe stradă?

„Uneori, din astfel de întâlniri, apar și așteptări la care nici nu ne gândim în prezent”, spune Daniel David care arată că „România tradițională trebuie susținută major pe linia educației, astfel încât copiii să se poată forma adecvat acolo unde se află, dar să le dăm și șansa de mobilitate rural-urban atunci când o doresc”.

Mai e o speranță?