Când peștele caută undița

“În primăvara lui 2008, după o discuție cu un avocat de foarte bună calitate pe care îl cunoșteam de foarte multă vreme, am ajuns, din vorbă în vorbă, să discutăm despre eventualitatea ca el și echipa lui, de circa zece avocați, să vină la noi”, povestește Florentin Țuca, fondator al casei de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații. El nu a dezvăluit identitatea firmei, dar spune că la acea vreme discuta despre o fuziune prin absorbție.

Discuțiile avansează, “se pot numi chiar negocieri de preluare și ele eșuează la relativ scurt timp după lansare”, detaliază Țuca. Motivul? Avocații respectivei firme au vizitat birourile casei de avocatură, ajunsă acum în topul firmelor de profil în funcție de încasări, având anul trecut venituri de 22,4 milioane de euro și un profit de 16,4 milioane de euro. Reprezentanții ambelor părți au purtat discuții, dar avocații din firma mai mică s-au arătat foarte rezervați. Se temeau să nu intre într-o structură care le-ar fi afectat timpul liber sau autonomia, aveau temeri legate de faptul că vor fi înghițiți de un «monstru». “Am zis că, decât să pornim așa la drum, mai bine nu”, povestește Florentin Țuca. Însă acesta n-a fost finalul, pentru că recent a fost contactat de avocatul cu care negocia în urmă cu mai bine de trei ani fuziunea prin absorbție. De această dată, cu termeni schimbați: se negociază o fuziune prin absorbție, iar dacă Țuca Zbârcea & Asociații îi primește, celălat avocat nu-și va mai consulta partenerii.

Povestea șefului celei mai mari case de avocatură de pe piața locală este cu siguranță doar una dintre situațiile în care companiile nu se mai simt confortabil în proprii papuci. “Gândiți-vă numai la numărul de firme care au intrat în insolvență în ultimul an”, argumentează Dorel Radu, managing director la Lactalis. Un studiu realizat de Coface arată că numai anul trecut erau peste 21.000 de companii aflate în diferite stadii ale procesului de insolvență. Conform datelor de la Registrul Comerțului, numărul falimentelor înregistrate anul trecut a crescut cu peste 17% față de 2009.

În acest context, “sunt probabil între 200 și 500 de companii, de diferite dimensiuni, majoritatea IMM-uri, de vânzare”, consideră analistul financiar Dragoș Cabat. Tot el consideră că acest fenomen va continua să se accentueze în următoarele trei-șase luni, după care se va ajunge la un echilibru. Cabat se așteaptă ca la finalul recesiunii și începutul perioadei de revenire economică companiile care au avut perfomanțe slabe în timpul căderii economice și și-au epuizat resursele financiare sau care au un grad de îndatorare foarte ridicat să ajungă în insolvență sau să fie preluate de alte companii.

“Cei mai mulți antreprenori tind să accepte realitatea foarte târziu, când firma nu mai poate fi salvată sau devine neinteresantă din perspectiva poziției sale în piață”, spune Laurențiu Ispir, investment director al fondului de investiții Oresa Ventures.

Până în momentul când le ajunge cuțitul la os, cei mai mulți oameni de afaceri români “nu se pot desprinde de evaluările și prețurile care se vehiculau în 2007-2008”, explică Ispir. Tot el motivează că aceasta este cauza blocajului actual, în care investitorii bat greu palma, ținând cont de numărul mare de firme aflate în dificultate. În țările cu istoric capitalist mai îndelungat, în care oamenii de afaceri au trecut deja prin două-trei valuri de recesiune, experiența a dezvoltat un comportament mult mai pragmatic. Antreprenorii acceptă prețul disponibil în acel moment, minimizează pierderile și merg mai departe. Iar firma este salvată de un nou acționar, cu putere financiară mai mare. “Noi suntem la prima recesiune în care afaceriștii au văzut milioane dispărând peste noapte”, spune Ispir.