Când ne lăudăm cu ce nu avem

Ministrul pentru IMM Florin Jianu nu a ratat, nici el, momentul și a început să transmită „mesaje extrem de puternice“ investitorilor români și străini. Și premierul Ponta, și subordonatul său au ignorat, nu știu dacă voit sau nu, precizarea instituției financiare internaționale, care anunța că a schimbat metodologia și că nu trebuie făcute corelări între raportul din acest an și cel de anul trecut. Ministrul Jianu a fost întrebat de presă despre acest lucru, iar replica a fost că trebuie privit la „ansamblul măsurătorii“. O să o facem, îndată.

Înainte însă, câteva precizări. Mediul de afaceri din România este mai puțin primitor decât cel din țările baltice, din Macedonia, Polonia, Muntenegru, Bulgaria, Cehia și chiar Rwanda, dar devansăm Slovenia, Ungaria, Turcia, Italia, Grecia și Rusia. Ne situăm pe poziția 171 din 189 de țări în ceea ce privește conectarea la electricitate, pentru care sunt necesare 7 proceduri și 223 de zile. Ocupăm penultimul loc din UE la costul importurilor – 1.495 dolari pe container, puțin peste Slovacia, cu 1.500 dolari pe container. Ocupăm una dintre ultimele poziții la avizele necesare pentru construcții: o companie trebuie să îndeplinească 14 proceduri și are nevoie de 255 de zile. Punctăm bine la îmbunătățirea sistemului de plată a taxelor, accesul la credite, înființarea unei firme și rezolvarea insolvențelor.

Să privim acum nu chiar tot „ansamblul măsurătorii“, pentru că nu avem nici viziunea, nici putințele membrilor guvernului, ci doar câteva aspecte. Un aspect al atractivității mediului de afaceri este numărul de companii nou înființate. În perioada ianuarie-septembrie 2014 totalul înmatriculărilor de noi companii a scăzut cu 21,5%, de la 100.685 la 79.000. Ilfovul este singurul județ în care înmatriculările au crescut, cu 1,56%, în rest scăderile sunt de doi digiți sănătoși. Pe domenii de activitate, numărul noilor companii a scăzut mai peste tot, cu excepția a trei categorii. În agricultură și în producția de energie scăderile sunt de peste 80% (de la 20.000 de noi companii în nouă luni din 2013 la doar 3.000 în 2014 în cazul agriculturii). Dinamica noilor companii este mai scăzută chiar față de 2009 și 2010, ani grei, de criză economică serioasă pe plan mondial. Investițiile străine băltesc în zona de 2 miliarde pe an de ceva vreme, de ani buni, undeva la o cincime din nivelurile atrase înainte de declanșarea crizei.

În 1989 PIB per capita era același și în România, și în Slovacia, de circa 1.400 euro. În 25 de ani respectivul indicator a ajuns în România la 7.400 de euro, dar la 13.000 de euro în Slovacia.

La ora când scriu aceste rânduri mai suntem în campania electorală aferentă primului tur al alegerilor și o să pun entuziasmul ministeriabililor români pe seama acesteia. Și, sincer, dacă aș ști toate cele de mai sus, cu bune și rele, cu creșteri de 25 sau doar de 2 locuri, dar cu multitudinea problemelor, de la încasări bugetare la infrastructură, mai că i-aș cere și eu, asemenea premierului, de băut ministrului Jianu. Dar de necaz.

Pe la 1500 un ins pe nume Hieronymus Bosch picta o alegorie, „Corabia nebunilor“ pe numele ei, cu care ilustrez.