Campania electorală: să-i zăpăcim cu cifre și să condamnăm Rusia

Dorința de a evita cu orice preț percepția că s-ar plia solicitării președintelui de a vedea măcar “o foaie A4” cu sursele de compensare a pierderii de venituri la buget de pe urma scăderii CAS l-a făcut pe premier să iasă în public cu pliantul electoral care comunică doar indirect că reducerea CAS va fi contrabalansată de efectele de multiplicare rezultate din lăsarea la dispoziția firmelor private a 4,8 mld. lei anual, calculate la 1,3 mld. lei generate de crearea de noi locuri de muncă, 1,25 mld. lei din TVA ca urmare a investițiilor noi, la care se adaugă 4 mld. lei din recuperarea a măcar 10% din datoriile firmelor în insolvență și 1,9 mld. lei din reducerea cu 10% a evaziunii fiscale estimate la CAS.

Replica a venit imediat de la președintele Traian Băsescu, care a sugerat fin că statul ar putea deveni incapabil să plătească pensiile la timp, fiindcă efectul scăderii veniturilor din CAS coroborat cu efectul legii de indexare a pensiilor ar majora de la 12,5 mld. lei la peste 18 mld. lei a deficitului fondului de pensii, iar dacă guvernul își respectă obligația față de NATO de a crește la aproape 2% din PIB bugetul apărării și vrea și să se încadreze în limita de deficit structural de 1% din PIB pentru 2015, ar avea nevoie de 13 mld. lei venituri în plus la buget față de veniturile acestui an, în condițiile în care deja a redus investițiile publice în economie, iar veniturile colectate pe prima jumătate a anului sunt sub țintele planificate.

Decizia de retrimitere de către președinte în Parlament a legii care prevede reducerea cu 5 puncte procentuale la angajator la CAS nu e privită însă deloc drept o catastrofă de tabăra guvernamentală: un consilier al premierului a estimat pe Facebook că dacă scăderea CAS nu se întâmplă în acest an, guvernul va avea oricum la dispoziție circa 1 mld. euro anual pentru investiții pentru crearea de locuri de muncă, ceea ce ar avea “un efect de comunicare chiar mai bun decât prin reducerea CAS”.

În același timp, rivalitatea politică internă și dorința de a se remarca în ochii SUA, în perspectiva alegerilor din toamnă, i-au făcut pe președinte și pe premier să se prindă într-o veritabilă întrecere de discursuri de înfierare fie numai a Rusiei pentru doborârea avionului MH17 (cazul premierului Victor Ponta), fie nu numai a Rusiei, ci și a Franței și a Germaniei, acuzate indirect că n-au fost în stare să prevină escaladarea ostilităților din Ucraina pentru că și-au pus interesele economice în raport cu Rusia mai presus de valorile democrației occidentale (cazul președintelui Traian Băsescu).

Diferențele dintre Băsescu și Ponta rămân însă clare: primul, profitând de faptul că scandalul înregistrărilor din Polonia a a demolat visul actualului guvern de la Varșovia de a acționa ca lider al ofensivei diplomatice europene antiruse, are în continuare ambiția de a se comporta măcar ca lider de opinie al “noii Europe” (esticii interesați să frâneze, cu sprijinul SUA, o creștere a influenței rusești în zonă), în timp ce al doilea și-a păstrat tendința de a se ascunde prudent după deciziile celor mari de la Bruxelles sau Berlin, declarând doar că România va urma întocmai linia de politică externă promovată de Vest.