Camera foto sau telefonul?

La vremea când mi-am cumpărat prima cameră foto, oferta consta în trei modele: Smena 8 era un aparat compact, ieftin, complet manual, Zenit era un aparat cu vizare prin obiectiv (cu pentaprismă, adică ceea ce azi se cheamă SLR) și exponometru încorporat, iar Seagull era un aparat TLR (twin-lens reflex) cu film de 6 x 6 cm. Primele două erau de producție sovietică, iar ultimul era chinezesc și mult mai târziu am aflat că toate trei s-au vândut cu oarecare succes și pe piețele occidentale, ca modele entry-level pentru clasele pe care le reprezentau. Am ales Zenit și am fost fericit cu el: era o cameră cinstită, puțin cam zgomotoasă, cu optică bunicică și obiective interșanjabile. Am făcut o mulțime de diapozitive frumoase cu el, pe care acum va trebui să le digitizez pentru că nu mai am cum să le privesc. Epoca aparatelor cu film a trecut.

Acum, ca și atunci, piața este dominată de camerele compacte (digitale acum) și doar cei pretențioși își mai doresc aparate SLR, care sunt substanțial mai scumpe și mai greu de folosit. La orice petrecere sau la orice obiectiv turistic vedem o mulțime de fotografi amatori care n-au nicio problemă să mânuiască o cameră cu zoom și autofocus, nu degeaba sunt numite “point and shot”. Nu doar calitatea senzorilor a crescut, ci și numărul megapixelilor, așa că obișnuitele poze “de amintire” ies întotdeauna mulțumitor, iar dacă subiectul e interesant și condițiile sunt prielnice, oricine poate reuși o poză foarte frumoasă. La urma urmei, majoritatea oamenilor n-au niciun chef să jongleze cu focalizare manuală sau cu expuneri sofisticate, așa că aparatele compacte oferă un raport calitate – preț care pare fără concurență.

Însă apare, totuși, un concurent: camera încorporată în telefonul mobil. De cinci ani încoace nici nu prea mai poți găsi un telefon fără cameră foto, dar experiențele mele trecute au fost absolut dezamăgitoare. Singura utilitate practică pe care am găsit-o camerei din telefon a fost să pozez orarul de funcționare a unui birou sau magazin. Însă tehnologia n-a stat pe loc, iar inginerii au reușit performanțe destul de bune cu senzorii de mici dimensiuni. Desigur, cele mai multe camere compacte trec de 10 megapixeli, în vreme ce la telefoane norma este cam de 5 megapixeli și doar modelele de vârf merg pe 8, însă numărul pixelilor nu este singurul criteriu (de fapt, dincolo de o anumită limită, optica este cea care face diferența). Mi-am încercat zilele trecute camera din telefon (uitasem că există), am trimis o poză pe Picasa și am constatat că e cel puțin onorabilă.

Statisticile de la Flickr spun că vara trecută iPhone 4 a devenit cel mai popular aparat de pe care sunt încărcate pozele: mai mult de 5.000 de utilizatori încarcă circa 73.000 de fotografii în fiecare zi. Dacă adăugăm și telefoanele cu Android sau Windows Phone cu camere bune, avansul ar fi mult mai mare. Alte statistici spun că în 2011 vânzările de camere point-and-shot au scăzut cu 30% din punct de vedere valoric, ceea ce poate însemna că s-au ieftinit, dar vânzările masive de telefoane deștepte sunt cu siguranță un factor important. Deocamdată, camerele compacte au avantajul calității fotografiilor (și probabil îl vor păstra, măcar datorită zoom-ului optic), dar pentru utilizatorul obișnuit nu acesta este singurul criteriu care contează. Altul este portabilitatea, iar aici avantajul este al telefoanelor. Eu îmi iau aparatul de fotografiat doar când vreau să fac poze, dar telefonul îl am tot timpul la mine. De ce să porți două aparate cu tine când unul ți-ar putea fi suficient? Iar telefoanele inteligente mai au un avantaj: poți transfera foarte ușor pozele într-un serviciu de partajare, le poți publica instantaneu în Facebook sau Google Plus și le poți trimite prin e-mail.

Nu cred totuși că aparatele de fotografiat compacte vor dispărea, deși este sigur că smartphone-urile le vor eroda considerabil cota de piață. Nu doar pentru că imaginile vor fi mereu mai bune… E și ceva care se leagă de ideea de vacanță, de timp liber. Poate ținem la imaginea noastră de turiști, cu camera la gât. Pe de altă parte, nici fabricanții nu vor depune armele cu una, cu două. De pildă, Samsung experimentează o idee interesantă: camere echipate cu Android. Nu doar că pozele ar putea fi transferate ca de pe un smartphone, dar ar exista avantajul de a folosi diverse aplicații direct de pe cameră (de exemplu programe de retuș) sau posibilitatea de a vedea și de a comenta pozele prietenilor.

De fapt, de ce nu s-ar putea vorbi și la telefon cu aparatul foto? La serviciu vom lua telefonul, în vacanță vom lua camera.