Calea către pace: Vestul ar trebui să nu mai viseze la îngenuncherea Rusiei și să facă planuri de viitor pentru integrarea rușilor în Occident după ce războiul va fi ajuns o poveste, iar Putin la groapa de gunoi a istoriei

În cele opt luni de la invazia Ucrainei, Vladimir putin a continuat să sublinieze în discursurile sale că războiul declanșat este de o importanță vitală pentru Rusia și că el reprezintă o luptă pentru o nouă ordine mondială. Acum, voci importante ale politicii occidentale par să ajungă la aceeași concluzie, discursul vestic trece de la a ajuta Ucraina la a contura o ordine globală postbelică care ar marginaliza Rusia, făcând-o incapabilă să mai provoace probleme pe viitor, scrie Bloomberg.

Această schimbare ignoră planul care presupunea încheierea războiului printr-un compromis negociat înainte sau după căderea lui Putin. Există multe personaje importante din Occident și Europa Centrală, care consideră că Rusia nu va putea fi schimbată niciodată. Tot mai multe voci afirmă că țara trebuie adusă în genuchi precum s-a întâmplat cu Germania nazistă sau Japonia, înainte de a putea fi reconstruită și reintegrată în lumea civilizată.

„A fost o greșeală să încercăm să comunicăm cu o Rusie postcomunistă bazată pe iluziile apărute din speranțele anilor ’90. Occidentul nu ar trebui să mai fie timid în a-și stabili propriile obiective de război, chiar dacă nu se implică direct în conflictul din Ucraina. Aceste obiective ar trebui să includă o retragere a Rusiei din fiecare țară în care regimul lui Putin este prezent. Rusia trebuie să fie transformată într-o țară normală, adică în opusul unui imperiu, iar acest lucru nu se poate întâmpla doar din interior”, a spus politologul francez Nicolas Tenzer.

Fiona Hill, unul dintre cei mai respectați experți privind politica și societatea rusă, a oferit o versiune mai puțin radicală a discursului lui Tenzer. Ea a cerut de asemenea ca Rusia să-și piardă dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU.

„Acesta este un conflict între marile puteri, ale treilea conflict în spațiul european în mai puțin de un secol. Este sfârșitul ordinii mondiale existente, iar lumea noastră nu va mai arăta ca înainte”, a declarat Hill.

În această paradigmă – ca și în cea a lui Putin – interesele occidentale merg mai departe de îngenuncherea regimului actual. Obiectivul strategic principal este o diminuare permanentă a puterii Rusiei și a capacității sale de a reprezenta o amenințare.

Vladimir Putin nu se va împiedica de acuzele pe care i le impută comunitatea internațională, așa cum au arătat numeroasele voturi ale Adunării Generalele ONU care au fost împotriva sa. Întrebarea care se cere într-un astfel de context este: Cum să renunțe Rusia la prezența și influența militară pe care o manifestă pe întreg teritoriul fostei URSS dacă nu este învinsă într-un conflict mai mare decât războiul din Ucraina? Chiar și dacă Rusia va fi forțată să se retragă din Ucraina, ar poseda în continuare dimensiunea și resursele necesare pentru a-și menține influența și a porni un nou război.

Politologii și cele mai influente personaje din politica vestică nu cer guvernelor să declare război Rusiei, dar pledează pentru obținerea unor rezultate ce nu pot fi atinse decât printr-un război la scară largă. Există o reținere foarte mare pentru acest demers, care este o rămășiță a Războiului Rece, când se credea că Rusia va răspunde la o provocare de o asemenea anvergură printr-un bombardament atomic. Fie că ar putea sau nu sa ia o astfel de măsură, teama este suficient de puternică pentru ca nimeni să nu sugereze sau să facă presiuni pentru deschiderea unui război direct între Occident și Rusia.

Presiunea realizării oricărei perspective pentru o nouă ordine mondială, cu o Rusie docilă se află acum pe umerii ucrainenilor. La nivel general, există o speranță că vor putea învinge armata roșie fără a fi bombardați nuclear. Ceea ce nu se spune este că dacă totuși opțiunea nucleară intră în joc, ei se vor transforma în martiri și sacrificiul lor va transforma Rusia într-o paria cu acte în regulă.

Defectul strategiei de „înfrângere strategică” este că în timp ce arsenalul nuclear al Rusiei este văzut ca asul din mâneca lui Putin, Occidentul nu deține instrumente pentru a flexibiliza și domestici Rusia. Pentru a face ca strategia să funcționeze Vestul ar trebui să se implice direct.

Ceea ce trebuie să li se ofere rușilor este o viziune de incluziune, nu o înfrângere eternă și umilitoare. Singurul viitor care ar putea să unească și să motiveze rezistența rusească zdrențuită împotriva lui Putin, a războiului și imperialismului rusesc, este unul în care Rusia face parte din Occident, cu toate constrângerile și beneficiile aferente.