Călătorie în timp în Turkmenistan. Rata șomajului depășește 50%, liderul își construiește statui să se învârtă după soare, iar rezervele de gaz pot încălzi toată Europa
Așgabat, capitala Turkmenistanului, se află la doar patru ore de zbor de București, însă odată ajuns acolo îți dai seama că Bucureștiul este la ani distanță din punctul de vedere al dezvoltării economice, sociale și politice. O călătorie în statul din Asia Centrală este parcă o călătorie înapoi în timp, în urmă cu mai bine de două decenii.
Străzile din Așgabat sunt pustii atât ziua, cât și noaptea, singurul element care dă de gol viața din acest oraș sunt cele câteva mașini care stau cuminți la semafor. Centrul capitalei Turkmenistanului face noaptea concurență Las Vegasului la jocurile de lumini de pe stradă. Ziua însă, orașul nu seamănă însă cu nimic, toate clădirile fiind îmbrăcate în marmură albă. Centrul este dominat de clădiri înalte de peste 20 de etaje și instituții de stat. Periferia, practic dormitorul populației turkmene, este alcătuită din case din lut, unele deja în paragină.
Orașul arată cum încearcă această țară, care stă pe rezerve de gaz de 26.000 de miliarde de metri cubi, respectiv 8,7% din totalul rezervelor mondiale să se nască și să se construiască bazându-se doar pe giganticele zăcăminte de gaze. Gazele naturale au fost și principalul motiv al vizitei de două zile a președintelui Traian Băsescu în Turkmenistan, statul ale cărui rezerve de gaze ar putea să scape Europa de dependența de Rusia. Relațiile dintre Turkmenistan și România sunt în principal de natură diplomatică în contextul în care schimburile comerciale sunt infime, sub 50 mil. euro anul trecut. Cu ajutorul acestor resurse Turkemenistanul încearcă să reconstruiască o țară ieșită de sub tutela URSS acum circa două decenii, care nu are industrie sau comerț, unde statul controlează peste 90% din economie.