Cafeaua a crescut ca aurul

De ce costa anul trecut un kilogram de cafea de specialitate șase euro, iar acum a ajuns la zece? Cererea la nivel mondial a crescut semnificativ în ultimele douăsprezece luni, dat fiind că piețe emergente de mari dimensiuni – mai ales China – au început să consume tot mai mult. Simultan, oferta a rămas aceeași, ba chiar a scăzut pe seama recoltelor tot mai slabe din Vietnam și America Centrală cauzate în special de încălzirea globală. Pe fondul crizei economice și deci al scăderii consumului, comercianții nu și-au permis să urce prețurile cu circa 10-20%, deci marjele de profit s-au diminuat semnificativ mai ales pentru cei care o importă, prăjesc sau o comercializează la raft. În sprijinul lor a venit și reducerea accizei de 10%, practicată în fiecare din ultimii patru ani, până la nivelul de 0,22 euro/kg. Potrivit datelor disponibile, România ocupă locul 24 dintre cele 27 de țări din Uniunea Europeană în funcție de consumul anual de cafea pe cap de locuitor, conform informațiilor Organizației Mondiale a Cafelei. Cu o medie anuală de 2,3 kilograme pe cap de locuitor, consumul e de trei ori mai mic comparativ cu cel din Germania și la jumătate față de cel din Austria. La nivel regional, fiecare bulgar bea anual 3,25 kilograme de cafea, mai mult decât ungurii – 2,67 kilograme sau cehii – 3,04 kilograme.

Mai ferite de creșterea de preț au fost cafenelele care operau cu marje mai ridicate, după cum susțin specialiștii din industrie. În prezent, comercianții au dictat prețurile din piață – circa șase lei pentru un espresso, opt lei pentru un cappuccino și zece pentru un frappe – chiar de zece ori mai scumpe decât costul efectiv. “Prețurile în cafenele sunt mari, chiar peste nivelul din Italia, Spania și Austria”, spune specialistul în cafea Cristian Macedonski. Explicația e aceea că investițiile și chiriile au valori însemnate, iar proprietarii își doresc amortizarea cât mai rapid. “E ușor să scazi prețul chiar cu 20-30%. În contextul pieței din România, un preț mai corect pentru o cafea este patru lei, întrucât te costă cel mult un leu să o prepari”, spune Mihai Panfil, manager al Barmania, un suport pentru specializarea barmanilor. În esență, cafenelele au părut să vrea să vândă până acum mai puțin și mai scump decât mai mult, dar mai ieftin. De aceea, și clienții fideli ai acestor localuri lipsesc. “Când vorbim de cafenele, e mai important volumul decât valoarea pentru că așa atragi și fidelizezi clienți”, mai spune Panfil. Pe piața locală, 85% din consum se realizează prin cafeaua preparată acasă sau cumpărată de la automate și doar 15% o reprezintă consumul în baruri, restaurante și cafenele. O explicație poate fi cultura. Cafeaua înseamnă pentru clienții români un prilej de a ieși în oraș și de a petrece minute bune stând de vorbă. Nu la fel se întâmplă în alte țări, unde oamenii consumă mai mult și mai repede, deci și volumul de clienți este mai mare. O cafenea cu vad vinde în zilele bune un kilogram pe zi, în timp ce în alte țări se vând cinci numai într-o dimineață. Piața a stagnat anul trecut la nivelul din 2009 de 300 milioane de euro, potrivit estimărilor. Prețurile ridicate și chiriile însemnate au dus în insolvență lanțuri precum Costa Coffee sau Cup & Cino, în timp ce altele au închis mare parte din unități. Tudor Niculescu, proprietarul Turabo, spune că prețurile din cafenele reflectă tocmai costurile foarte mari cu chiriile, acesta fiind și principalul motiv al închiderii multor unități din lanțul de cafenele pe care îl conduce.

“Cafeaua de bună calitate și oamenii din spatele barului care să o prepare corect lipsesc aproape complet din peisaj, iar asta e o nișă importantă de creștere pentru perioada următoare”, spune Mihai Panfil. Practic, problema în anii următori nu e aceea de a convinge oamenii să bea cafea, ci de a-i obișnui să o consume cât mai des în oraș. Iar diferența o vor face prețul, serviciile și modul de fidelizare. Cât despre producție, traderii chestionați de Bloomberg văd în sezonul 2011-2012 unul cu o recoltă mai bună, anticipând o creștere cu 5%, până la 3,29 milioane de tone, menită să mai domolească din elanul ultimului an.