Ca să închizi o afacere care nu merge și unde pierzi mulți bani îți trebuie un curaj mult mai mare
Pentru a începe o afacere îți trebuie curaj, asta dacă nu ai un deal pe tavă și doar trebuie să încasezi banii. Dar unui antreprenor îi trebuie un curaj și mai mare ca să închidă de bună voie o afacere care nu merge, unde a pierdut deja bani, dar de care este îndrăgostit și pierde bani în continuare.
În criza anterioară, de acum un deceniu, mulți antreprenori români nu au avut curajul să spună stop, să iasă la timp din businessul lor,
marcându-și pierderea, au așteptat să se întâmple ceva, să-și revină economia, clienții, băncile să le dea credite în continuare, dar în schimb pierderile s-au mărit, au venit și cu datorii în spate, ceea ce a pus businessul într-o situație fără ieșire.
În România încă persistă în business stigmatul eșecului și niciun antreprenor nu vrea să-și treacă în CV închiderea unui business.
Chiar dacă insolvența a ajuns ceva comun, închiderea unui business doare.
După ce o afacere se prăbușește de tot, toată lumea – consultanți, avocați, bancheri, furnizori, creditori – știu ce era mai bine de făcut, știu când antreprenorul ar fi trebuit să-și închidă businessul.
În realitate nimeni nu știe. Indicatorii economici sunt un reper, dar sunt post-mortem.
Un antreprenor nu are curajul să-și închidă afacerea când dă prima dată de greu, chiar dacă trăiește zilnic sub amenințarea lipsei de lichidități, cu creditori în antecameră, cu salariile și taxele la stat neplătite. Astfel de situații fac parte din viață.
Lumea este plină de exemple
în care un antreprenor era la un pas de faliment, dar apoi și-a revenit. Chiar Daniel Dines de la UiPath, companie care acum se îndreaptă spre o valoare de 10 miliarde de dolari, spune că în 2014 era la o lună și jumătate de faliment, nu mai avea deloc bani, era la un pas să închidă totul.
Până să creeze Uber, Travis Kalanick a avut numai eșecuri. Și nici Uber nu este vreun succes financiar sau bursier, așa cum este un succes operațional și de marketing.
Pentru că este precum un copil pe care l-a creat, l-a crescut, i-a dat să mănânce, l-a dus la școală, un antreprenor nu va renunța atât de ușor la afacerea lui dacă trebuie să o închidă. Va dormi cu pierderile lângă el până în ultimul moment pentru că este mult mai greu să închizi un business decât să-ți limitezi pierderea.
Businessul din România este plin de astfel de exemple.
Poate ar trebui ca, în
paralel cu romanele de succes în afaceri, antreprenorii să vorbească liber despre eșecuri, despre curajul de a închide un business, când
poți și trebuie să faci acest lucru, care sunt semnele la care trebuie să te uiți.
Mai ales mediul de business din România are nevoie de astfel de exemple pentru că suntem la începutul unei noi crize și cu cât antreprenorii își vor limita mai mult pierderile, cu atât vor reuși mai repede să-și revină.
În criza anterioară peste 120.000 de firme au intrat în insolvență și în faliment, lăsând în urmă active de peste 10 miliarde de euro.
Este ușor să spui unui antreprenor că trebuie să se reinventeze, când el crede că modelul de succes pe care l-a avut îl va ajuta să supraviețuiască în continuare. Plus că nu toată lumea are capacitatea să se reinventeze, nu mai sunt bani, nu mai sunt oameni, nu mai există energie să o iei de la capăt.
Cu toții vom trece prin această criză, pierderile vor fi mai mari sau mai mici și vom vedea cine a supraviețuit.
Dar întotdeauna mai întâi trebuie să ai curajul de a începe un business, pentru că dacă nu-l ai, nu vei avea curajul să-l închizi atunci când lucrurile nu merg.