„But here’s my number so call me, maybe”

Sunt versurile unui hit pe care îl ascultam prin adolescență. Și cam tot de pe atunci n-am mai așteptat cu atâta nerăbdare un telefon. Dar nu de la vreun băiat de care aș fi îndrăgostită. Ci…de la agenții imobiliari. După meseriași/echipele de muncitori din construcții și zilieri/firmele de amenajări grădini pe care i-am contactat pentru diverse nevoi și nu au arătat nici cel mai mic interes pentru o lucrare, fie ea mică sau de mari dimensiuni, agenții imobiliari par să completeze topul celor mai neserioși angajați cu care am avut de-a face. Diferența e că, spre deosebire de primele categorii, mulți dintre cei din urmă lucrează nu pe cont propriu, ci pentru diverse firme și chiar pentru dezvoltatorii unor proiecte de amploare în București. Deci ne-am putea imagina că asta atrage după sine mai multă seriozitate, căci în general orice angajator așteaptă rezultate pentru a-ți vira salariul lunar. Și totuși niciodată nu mi-a fost dat să văd mai mult dezinteres ca în rândul lor, începând cu anunțuri expirate și/sau eronate până la telefoane neînapoiate, vizionări amânate în ultima clipă ș.a.m.d.

Salariul unui agent imobiliar ajunge, în medie, la 800 de euro net pe lună, potrivit datelor oferite de platforma de recrutare online BestJobs, citate de ZF într-un articol scris anul trecut, la rubrica „Un salariu pe zi”. Nu e prea mare, dacă ne raportăm la prețurile din prezent. Însă această sumă exclude comisioanele/procentele din vânzările făcute. Și totuși, într-o meserie în care o comunicare eficientă cu clientul pare a fi punctul de pornire spre o tranzacție reușită, din care te alegi cu bonusuri, și – conform unor comisioane practicate de unii agenți – aș putea spune că sunt unele consistente, comunicarea lipsește, în multe cazuri, cu desăvârșire. Iar pentru un răspuns, să nu mai zic pentru o vizionare, ai de așteptat zile/săptămâni.

Cât despre anunțurile de promovare, unele sunt de-a dreptul hilare, căci la beneficii clientul are trecuți, în loc de facilități reale ca boilere, parcare, AC sau centrală, factori care ar ține de bun simț și care nici nu ar mai fi necesar să fie menționați – uși, ferestre sau lavabila de pe pereți. Asta de multe ori într-un text kilometric care, cu vorbe multe, nu spune de fapt nimic, și mai e și presărat cu greșeli gramaticale sau cu vorbe pompoase (de pildă, vecinătatea unor „restaurante delicioase” și „centre comerciale tentante”, ca să dau doar un exemplu), fără a se menționa de multe ori probleme reale – lipsa mijloacelor de transport în comun, șantiere în lucru și multe altele. Să nu mai zic de pozele din descriere, în care apar diverse obiecte personale, rufe puse la uscat, feliile de salam din farfurie și câte și mai câte.

Luând în considerare experiențele avute, recomand cu căldură agențiilor de profil să încropească măcar un curs de pregătire de câteva zile, atât pentru agenții noi cât și pentru cei cu experiență, în care să li se explice acestora diferența dintre finisajele lux/premium și cele de duzină, stilurile de design și lipsa lor, câteva noțiuni de bază din construcții/arhitectură, cum ar trebui scris un anunț/cum să gestioneze comunicarea cu clientul, cum să se prezinte la o vizionare, de la ton și ținută la deținerea informațiilor despre proprietatea prezentată și nu numai. Și poate chiar să faceți niște sesiuni de „mistery shopper” (concept folosit mai ales în retail, și care presupune ca un fals client să meargă într-o locație și să se comporte ca un client real pentru a testa calitatea serviciilor/modul în care este acordată asistență clienților unității – n. red.) pentru a vedea cât de bine se descurcă angajații dvs. pe teren.

Iar dacă sunteți sau știți vreun agent imobiliar bun, vă invităm să ne scrieți pentru a inspira și alți tineri, printr-un articol scris pentru rubrica „I love my job”, în care povestim cu oameni din diverse industrii dedesubturile fiecărei meserii, cu bune și cu rele, să aleagă această meserie bănoasă, cu program flexibil și muncă puțină. Sau să ne spuneți cum este de fapt agenda unui agent imobiliar pus pe treabă, cum ar trebui să colaboreze cu clienții, fie ei dezvoltatori/vânzători/cumpărători astfel încât „vândutul viselor” să nu fie doar un clișeu al meseriei, ci o realitate.  

Andra Stroe este jurnalist, BUSINESS Magazin