Bursa vrajbei noastre

LA BURSA DE VALORI BUCUREȘTI (BVB), principalul operator bursier de pe piața locală de capital, sunt listate 78 de companii românești cu o capitalizare de 15 miliarde de euro, care generează tranzacții zilnice de sub 7 milioane de euro. Statistici deloc îmbucurătoare dacă este luat în calcul faptul că România are o economie de peste 140 miliarde de euro și depozite bancare de 44 miliarde de euro. Bursa de la București nu este doar foarte mică în comparație cu economia, ci și în comparație cu nevoile pe care le au companiile. Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom, cea mai mare companie din România, cu o capitalizare bursieră de 6 miliarde de euro, a declarat într-un interviu că bursa de la București nu este o alternativă de finanțare pentru o companie de talia Petrom, care derulează în fiecare an investiții de un miliard de euro.

“Din păcate, nevoile noastre de finanțare sunt mult prea mari pentru bursa românească, așa cum este ea la această oră. În primul rând, strategia noastră de finanțare prevede să avem circa un miliard de euro anual pentru investiții. Pe moment avem surse proprii de finanțare care ne permit derularea proiectelor planificate”, a spus directorul general al Petrom, companie ale cărei acțiuni se situează zilnic în topul celor mai tranzacționate.

O bursă mică înseamnă că o companie nu poate obține întotdeauna cel mai bun preț atunci când scoate la vânzare un pachet de acțiuni și că sumele pe care le poate atrage din piață sunt relativ mici pentru că investitorii prezenți în piață nu au suficientă forță financiară. Iar rulajele zilnice cu acțiuni de circa 7 milioane de euro, din care aproape jumătate sunt generate de acțiunile Fondului Proprietatea, sunt un indicator edificator în acest sens.

Drept urmare, din 2008 nicio companie privată nu a mai avut curaj să atragă bani de pe bursă prin derularea unei oferte inițiale de acțiuni, în timp ce investitorii, unii dintre ei loviți din plin de scăderile din 2008, alții sătui să tranzacționeze aceleași acțiuni, au strâns tot mai mult rândurile. Nici brokerii, altădată invidiați pentru sumele mari câștigate și pentru adrenalina de la locul de muncă, nu o duc prea bine. Au mai rămas mai puțin de cincizeci de case de brokeraj în piață, cu douăzeci mai puține decât în 2007.

DECLINUL BURSEI DIN ULTIMII ANI ar fi trebuit să îi împingă pe acționarii și conducătorii Bursei de Valori București la masa de lucru pentru a face un plan prin care să scape piața de la dispariție. În schimb, declinul bursei i-a învrăjbit pe acționari și pe conducători, fiecare dând vina pe celălalt. Brokerii au fost și acționari și conducători ai bursei din 2005, când au primit-o cadou.

Demiterea directorului general Victor Cionga din 29 martie stă drept dovadă pentru cât de încinse sunt conflictele dintre acționari și management. Cionga este al doilea executiv demis de la BVB pe motiv de neîndeplinire a obiectivelor, în condițiile în care predecesorul său, Valentin Ionescu, a avut un mandat de doar un an, până în noiembrie 2011.

Neoficial însă circulă mai multe ipoteze cu privire la cauzele care au dus la revocarea lui Victor Cionga din funcție. Printre acestea se numără cheltuielile pe care le-ar fi făcut acesta prin angajarea unor consilieri și firme de avocatură. Dan Paul, vicepreședintele BVB, ar fi prezentat un raport cu privire la aceste cheltuieli, considerate de acesta nejustificate. Raportul urmează să fie analizat de un auditor independent. Victor Cionga și-a motivat aceste cheltuieli prin faptul că “acești profesioniști au acoperit o lipsă de expertiză pe care am constatat-o în BVB, lucru asupra căruia am informat CA-ul”.