Burnout și alte boli ale angajaților moderni

Greva controlorilor de trafic aerian din urmă cu câteva săptămâni a stârnit, pe lângă știrile propriu-zise legate de orarul de zboruri, numeroase discuții referitoare la doleanțele acestor angajați. Printre solicitările pe care le aveau nu se aflau măririle de salariu, ci creșterea personalului, în contextul în care conducerea ROMATSA intenționa să reducă posturile până în 2019, la nivelul din 2009, potrivit liderului sindical al companiei. „Este foarte riscantă această politică, gândiți-vă că avem locații cu doar trei controlori, noroc că directorul are și el licență. Trebuie să te odihnești, nu poți să stai cu ochii într-un ecran 12 ore. Sunt reglementări internaționale: una-două ore muncești, apoi te odihnești. De multe ori, nici după 12 ore oamenii nu pot pleca acasă”, spunea Gabriel Tudorache, la finalul lunii mai.

Exemplul controlorilor de trafic aerian este printre cele mai relevante că o situație financiară bună la locul de muncă (salariul mediu la ROMATSA este de 21.000 lei) nu este totuși suficientă pentru mulțumirea angajaților. Iar dacă angajații ROMATSA s-au revoltat prin grevă împotriva acestei stări, ce se întâmplă cu angajații și managerii multinaționalelor și ai celorlalte firme locale, care nu se manifestă astfel?

Cifrele Institutului Național de Statistică, centralizate de ZF, spun că deși anul trecut a fost cel în care s-au creat cele mai multe locuri de muncă din ultimii 15 ani (mai mult cu peste 150.000, doar în primele opt luni, până la 4,7 milioane de angajați), acesta a fost și anul cu cel mai mare deficit de personal cu care s-au confruntat angajatorii. „Deficitul de forță de muncă pe care îl înregistrăm astăzi în România este enorm, nici nu știu dacă am putea estima câți oameni ne lipsesc“, spunea în articolul respectiv Valentin Păuna, director de resurse umane și membru în consiliul de administrație al Metro Cash & Carry România.

Dincolo de cifrele seci, cum se reflectă încărcătura tot mai mare pe umerii angajaților existenți, pentru care nu mai este o noutate statul 12 ore cu ochii în calculator? În secolul trecut, în Statele Unite era popular sloganul „opt ore muncă, opt ore relaxare”. Acest echilibru, la care s-a ajuns în acea perioadă datorită activității sindicatelor, este amenințat, potrivit observațiilor făcute de jurnaliștii de la Financial Times; iar criza a avut un rol major în această ecuație: doar în România aproximativ 600.000 de joburi au dispărut din câmpul muncii după anul 2008.

Un studiu realizat de Karyn Twaronite pentru Ernst & Young, realizat pe 10.000 de manageri full-time din opt țări, arată că astfel numărul de ore lucrate a crescut semnificativ din 2008 încoace: aproximativ jumătate dintre manageri muncesc mai mult de 40 de ore, iar o treime spun că muncesc peste cinci ore suplimentare săptămânal.

65% dintre angajații români lucrează peste program, potrivit unui studiu realizat la comanda Epson Europe. Angajații petrec, în medie, 6,2 ore pe săptămână peste program, la serviciu. Timpul suplimentar de lucru este determinat de presiunea sarcinilor de lucru asociată cu activitatea opțională suplimentară. 39% dintre angajații români respondenți la studiu admit că „pur și simplu nu au suficiente ore la dispoziție pentru a finaliza sarcinile de lucru” și 42% indică faptul că cerințele de lucru, precum întâlnirile, raportarea și administrarea interferează cu activitatea lor principală.

Totuși, potrivit cercetării, în timpul orelor petrecute peste programul de lucru se obțin cele mai bune performanțe, angajații români citind e-mailurile necitite (39%), revizuind sarcinile finalizate sau viitoare (41%) și citind materiale pentru a-și îmbunătăți cunoștințele sau aptitudinile profesionale (38%).

Un alt studiu, publicat în 2012 de Agenția Europeană pentru Securitate și Siguranță la Locul de Muncă, dezvăluie că 51% dintre angajații europeni găsesc stresul drept „obișnuit” la serviciu. Mai mult, aproximativ o treime dintre ei sunt afectați de depresia legată de muncă și de burnout. Iar acest fenomen se reflectă nu doar asupra dezechilibrelor din viața angajaților, dar și asupra productivității companiilor: costul zilelor lipsă de la birou ajunge la 94 de miliarde de dolari anual la nivel european.

Dar cercetătorii europeni (prin firma de cercetare Matrix) arată că o estimare conservatoare plasează valoarea pierderilor la 600 de miliarde de euro anual. Din această valoare, costurile legate de absenteism și prezenteism se ridică la 272 de miliarde de euro, de scădere a productivității – 242 de milioane de euro; cheltuieli legate de sănătate – 63 de miliarde de euro și de beneficii sociale – 39 de miliarde de euro.