Britpop pentru nostalgici

Incepi sa iti dai seama ca imbatranesti atunci cand o generatie de trupe pe care le-ai vazut la aparitie se reunesc pentru a scoate bani dintr-un vag sentiment de nostalgie pentru o perioada apusa din istoria muzicii. Nu, nu ma refer la Take That, nici la turneul mondial Spice Girls, ci la iminenta revenire a britpopului.

Saptamana trecuta, citeam cu uimire stirea ca unii dintre membrii scenei indie din anii nouazeci s-au decis sa se reformeze. Cine sunt aceste legende britpop? Chiar, cine? Nimeni altii decat Shed Seven, Dodgy, Kula Shaker si Northern Uproar. Toti se reunesc si chiar veti putea sa-i vedeti cantand in carne si oase. Incercati sa va stapaniti entuziasmul! E ca si cum am fi iar in 1995! Cum in adolescenta mea am fost un fan indie inrait, s-a intamplat sa vad toate aceste trupe la aparitie. Va pot spune, in calitate de cunoscator, ca toate erau proaste. Erau proaste atunci si vor fi cu siguranta proaste si acum. Mai ales Northern Uproar. Putine trupe oglindesc mai bine starea jalnica a britpopului din anul 1995 decat Northern Uproar. Erau un soi de versiune din divizia a treia a Oasis, ce miza pe 1) faptul ca erau foarte tineri, 2) faptul ca erau din nordul Angliei si 3) faptul ca sunau vag ca Oasis, dar fara a avea si piesele acestora. Erau o trupa proasta, dar asta nu conta – in perioada de inflorire a britpopului, tot ce trebuia sa faci era sa intri intr-un club din Camden cu chitara in mana si era foarte probabil sa fii nevoit sa alungi cu un bat casele de discuri care incepeau sa se bata pe tine. Altfel cum ar fi ajuns Echobelly si Sleeper sa semneze contracte?

Exista totusi o trupa si mai proasta decat Northern Uproar. Domnilor si doamnelor, vi-i prezint pe Kula Shaker. Cu un vocalist socant de elegant, Crispian Mills, obisnuiau sa-i tot dea cu misticismul oriental si flirtau cu nazismul, pana cand publicatia New Musical Express a reusit sa puna capat carierei lor, nefacand altceva decat sa-i dea lui Crispian suficienta franghie cat sa se spanzure singur. Crispian, trebuie sa ne amintim, este un tip cu o ciudata obsesie pentru Hitler, zvastici in flacari si teorii ale conspiratiilor de dreapta. Daca a existat vreodata o trupa care sa merite aruncata la cosul de gunoi al istoriei, e Kula Shaker.

Aceste trupe au un motiv intemeiat pentru care sa porneasca iar in turneu. E un semn care arata cat de omniprezenta a devenit muzica indie. Toata lumea, de la MC hip-hop ca Lethal Bizzle la trupe pop ca Sugababes, lanseaza inregistrari care in esenta suna indie. „Indie light“, s-ar putea spune. Asa cum zicea un jurnalist britanic de muzica, Alex Petridis: „Indie de umplutura, moneda de baza a topurilor“. Iar trupe indie vechi si uitate incearca sa forteze revenirea, pentru a obtine si ele ceva bani.

Iminenta revenire a britpopului are si o parte buna. Faptul ca discutam despre ceva atat de ridicol ca Northern Uproar demonstreaza ca indie-ul se indreapta spre apus. Nu mai poate continua astfel. Sfarsitul e aproape. Baietii cu chitari nu-si mai pot pastra aura de „cool“ pe care au avut-o in ultimii ani – nu atunci cand idioti ca Northern Uproar vin sa demonstreze ca Imparatul este gol. Indie iese din scena, iar vestea buna este ca ar trebui sa ne pregatim pentru „urmatoarea chestie tare“. Ce o sa urmeze? Nu stiu, dar sper ca va combina muzica folk cu happy hardcore.

De fapt v-am mintit. Iminenta revenire a britpopului are si parti bune. Exista si o speranta minuscula ca trupa Menswear s-ar putea reforma. Trupa numarul unu pentru orice fan britpop inrait, fara indoiala, Menswear au fost si vor ramane idolii defavorizatilor scenei indie. Au avut un contract de inregistrari chiar inainte sa fi scris macar o piesa, aratau super si compuneau piese indie pop optimist de stupide. Zau asa, Menswear! Daca Northern Uproar pot, puteti si voi! Miscati-va repede, inainte ca revenirea britpopului sa se prabuseasca pe propriile ei fundatii prostesti si subrede!

In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu