Bomba cu fragmentație a domnului Bernanke

Rezerva Federală va cumpăra în fiecare lună, până în decembrie, titluri de valoare care au la bază credite ipotecare, în limita unei sume de 40 mld. dolari, la care se adaugă titluri de stat de 45 mld. dolari în continuarea programului Operation Twist, prin care Fed a alocat începând din septembrie 2011 aproape 700 mld. dolari pentru cumpărarea de titluri cu scadențe între 6 și 30 de ani și a vândut titluri în valoare echivalentă cu scadențe de 3 ani sau mai puțin. Operațiunea va putea fi prelungită și după luna decembrie, fără vreo restricție de timp, doar în funcție de starea economiei SUA, măsurată prin scăderea șomajului, care se încăpățânează să rămână de 42 de luni încoace peste 8%.

Spre deosebire de BCE, care a anunțat și ea în săptămâna precedentă un program “nelimitat” de cumpărare de obligațiuni ale țărilor cu probleme din zona euro, Fed nu va steriliza însă masa monetară nou-creată, pentru că inflația rezultată va putea fi exportată grație forței comerciale internaționale a dolarului, așa cum s-a întâmplat și cu ocazia QE1 (1.700 mld. dolari, 2008-2010) și a QE2 (600 mld. dolari, 2010-2011).

Unii comentatori s-au grăbit deja să conchidă că, în aceste condiții, alegerile prezidențiale din noiembrie sunt de pe acum câștigate de Barack Obama, fiindcă acțiunea decisivă a Fed ar putea să dea un impuls real economiei, numai că experiența precedentelor QE1 și QE2 a dovedit că eliberarea de bani în sistemul financiar satisface mai degrabă apetitul speculativ al băncilor și al fondurilor de investiții, care rămân dependente, împreună cu economia, de noi și noi injecții de bani de la Rezerva Federală, în lipsa cărora reapar tensiunile, bursele scad și apar iarăși “îngrijorările” piețelor că statul nu face destul pentru a stimula redresarea economică.