Bogățiile Mării Negre sunt gata de a declanșa un nou „tsunami” la zece ani după ce unul dintre cele mai controversate dosare din istoria petrolului românesc isca furtuni

Marea Neagră și toate bogățiile din adâncurile ei sunt gata de a declanșa un nou „tsunami” la zece ani după ce unul dintre cele mai controversate dosare din istoria petrolului românesc isca furtuni.

La finalul anului 2008, un act adițional secret completa contractul de explorare pentru perimetrele Pelican și Midia din Marea Neagră, înțelegere parafată între statul român și canadienii de la Sterling Resources în 1992.

Chiar la finalul documentului de 42 de pagini, fiecare dintre acestea purtând antetul Secret de Serviciu, se precizau următoarele:
„În porțiunile perimetrelor Pelican și Midia, situate în zona platoului continental al Mării Negre aflat în curs de delimitare între România și Ucraina, titularul (Sterling Resources) va executa doar operațiuni petroliere de explorare, până la data hotărârii finale și irevocabile a Curții Internaționale de Justiție de la Haga.

După pronunțarea definitivă și irevocabilă a Curții Internaționale de Justiție de la Haga titularul va avea dreptul de a executa operațiuni petroliere de exploatare în suprafețele ce vor fi atribuite statului român, iar suprafețele ce vor fi atribuite statului ucrainean, dacă va fi cazul, vor fi excluse din suprafața contractuală, prin reducerea corespunzătoare a perimetrelor petroliere Midia și Pelican”, se arată în documentul secret amintit.

În timp ce mulți români nici măcar nu știau că este în derulare un proces la Haga cu Ucraina pentru platoul continental al Mării Negre, împărțeala „comorilor” deja se făcea în culise.

Din partea statului român și a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), entitatea care veghează asupra tuturor bogățiillor din subsolul României, semna chiar președintele instituției, Bogdan Găbudeanu.

Din partea Sterling Resources însă semna avocatul Emilian Ijdelea, fost președinte al Agenției Române de Dezvoltare în 1992-1993, unul dintre oamenii care din umbră au contribuit chiar la scrierea legii petrolului.

În februarie 2009, după ce abia se uscase cerneala pe acest act adițional, România anunța că a avut câștig de cauză la Haga în procesul cu Ucraina de delimitare a platoului continental al Mării Negre.

În procesul istoric, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) i-a acordat României 80% din suprafața aflată în litigiu, în total de 9.700 de kilometri. La acel moment, se spunea că zona câștigată la Haga ar avea peste 70 de miliarde de metri cubi de gaze (producția pe șapte ani a României) și 12 milioane de tone de petrol (România mai produce azi circa 4 milioane de tone de petrol pe an).

Mai mult, în ziua în care a fost anunțat rezultatul, reprezentanți ai ANRM chiar spuneau că oricine va putea să înceapă să exploreze și să exploateze pe suprafața câștigată.

De fapt, o bună parte din noile teritorii erau deja date, prin acte adiționale confidențiale făcute pe o bogăție colectivă, Sterling Resources fiind unul dintre marii câștigători ai deciziei de la Haga.

Ceea ce a urmat a devenit unul dintre cele mai cunoscute scandaluri din istoria petrolului românesc, dar niciun cap nu a căzut.

Mai departe însă, Sterling Resources începe să vândă din perimetrele întregite prin decizia Curții de la Haga. Investițiile erau prea mari.
La începutul lui 2014, compania încasează 29,25 milioane de dolari din vânzarea participației de 65% la o porțiune din perimetrul Midia, situat în platoul continental al Mării Negre, către ExxonMobil Exploration and Production România și OMV Petrom, cei mai mari investitori în zona offshore de mare adâncime până în acest moment.

Pasul făcut de OMV Petrom și ExxonMobil venea în contextul în care bucata de perimetru se învecinează cu Neptun, zona în care deja cele două companii anunțaseră o descoperire de gaze în 2012. Piesele de puzzle începeau să se pună una lângă alta.

În 2015 vine însă mișcarea prin care Sterling Resources iese complet din scena petrolului românesc și intră nimeni altul decât Carlyle, cel mai mare jucător din zona de private equity la nivel global, un colos care administrează active de peste 210 miliarde de dolari prin 335 de vehicule de investiții. Sterling Resources își făcuse treaba, ieșeau la rampă greii unei lumi.

Printre brațele de investiții ale Carlyle este chiar Carlyle International Energy Partners (CIEP), un fond cu un capital de 2,5 miliarde de dolari. Doar ca exemplu, până în acest moment OMV Petrom și ExxonMobil au investit circa 1,5 miliarde de dolari pentru explorări în zona de mare adâncime a Mării Negre.

Din această nouă tranzacție, Sterling Resources a încasat 42,5 milioane de dolari, ieșind complet de pe scena energiei românești.
„Deși credem că aceste active au un potențial semnificativ, suntem angajați la cheltuieli substanțiale de foraj în licențele noastre și ne confruntăm cu costuri de dezvoltare prea mari pentru o companie de dimensiunea noastră. Credem astfel că potențialul real poate fi valorificat doar de o companie cu o putere financiară mult mai mare și cu un orizont investițional mai lung“, spunea la acel moment Jake Ulrich, CEO-ul Sterling Resources.

Odată preluată, Sterling Resources se transformă în Black Sea Oil & Gas, compania fiind acum foarte aproape de a începe producția de gaze din zona de mică adâncime a Mării Negre.

Dar acesta nu a fost singurul pariu făcut de Carlyle în petrolul românesc.

La finalul lui 2016, Mazarine Energy România, o companie aproape necunoscută, a preluat toate drepturile și obligațiile pentru 19 acorduri petroliere de concesiune deținute de OMV Petrom, împreună cu bunurile, drepturile reale și angajații implicați în exploatarea câmpurilor petrolifere. Mazarine Energy România este însă deținută de Mazarine Energy Olanda, aceeași firmă în care în primăvara anului 2016 Carlyle făcuse o injecție de capital de 500 de milioane de dolari după ce firma raportase un succes în Tunisia.

„Îi știam pe directorii din Carlyle de aproape 10 ani“, spunea la acel moment Edward van Kersbergen, CEO-ul Mazarine Energy și membru în consiliul de administrație.

De profesie fizician, Edward van Kersbergen își începe cariera în domeniul petrolier în funcția de inginer de operațiuni pe platforme de foraj în Marea Nordului pentru Shell. În 2001 fondează o companie de consultanță în domeniu, Horizon Energy, pe care o vinde chiar în zorii crizei financiare globale a unei  companii elvețiene, SGS.

„A fost noroc chior“, admitea olandezul.

În 2013, Edward van Kersbergen înființează Mazarine Energy. „Am preluat controlul asupra licenței Zaafrane din centrul Tunisiei, acolo unde am forat două sonde de explorare. Am avut succes și asta ne-a pus pe harta investitorilor“, spunea Edward van Kersbergen la momentul primei tranzacții cu OMV Petrom.

Contactele dintre Edward van Kersbergen și Carlyle sunt evidente. Președintele consiliului de administrație al Mazarine Energy este Marcel Q.H. van Poecke, același om care conduce Carlyle International Energy Partners.

Eric Faillenet, un alt membru al boardului Mazarin Energy, este director în cadrul Carlyle.

Printre membrii boardului Mazarine Energy se mai află și Jeroen van der Veer, fost șef al colosului Shell, care până anul trecut era și membru în consiliul de supraveghere al ING. Din același consiliu de supraveghere al băncii olandeze face parte și Mariana Gheorghe, cea care a condus până la începutul acestui an operațiunile OMV Petrom, chiar firma care vânduse petrimetrele către Mazarine Energy.

Mai departe, mai toată echipa executivă a Mazarine Energy a fost cumva legată de Shell, chiar șeful pe România, Spencer Coca, lucrând timp de opt ani în cadrul grupului.

Carlyle nu s-a oprit însă aici.

La începutul începutul acestei luni, OMV Petrom a anunțat că renunță la alte nouă perimetre în contextul în care compania nu a făcut niciun secret din faptul că se va concentra pe barilii cei mai profitabili. Perimetrele au intrat tot în portofoliul Mazarine Energy România, mai precis Carlyle, la fel ca primele 19. Mișcarea, anunțată la finalul săptămânii trecute, nu este neapărat o surpriză. De altfel, OMV Petrom a anunțat că va renunța la 50-60 de zăcăminte, portofoliul total fiind de circa 200 de perimetre.

În timp ce Carlyle își extinde influența pe zona de explorare și producție onshore, pariul cel mare al colosului financiar rămâne însă Marea Neagră.

Investițiile s-ar putea ridica la 400 de milioane de dolari, iar primele molecule de gaz ar putea atinge țărmul românesc anul viitor, la aproape 10 ani de la istoria cu Sterling, documentele secrete și decizia de la Haga.

Emilian Ijdelea, avocatul care în 2008 își punea semnătura pe documentele secrete care au extins puterea în Marea Neagră a Sterling Resources, chiar înainte de verdictul de la Curții de la Haga, este acum, potrivit informațiilor din Registrul Unic al Transparenței Intereselor, director general adjunct al companiei Black Sea Oil & Gas, defunctul Sterling. El ocupă această funcție din august 2015. În martie același an, Carlyle anunța oficial că a cumpărat licențele Sterling Resources, redenumind ulterior compania Black Sea Oil & Gas.

Totodată, Ijdelea este și consilier în cadrul casei de avocatură Ijdelea Mihăilescu, în care partener este chiar fiica lui, Oana.

Potrivit surselor din piață, printre clienții casei Ijdelea Mihăilescu se află chiar Black Sea Oil & Gas și Mazarine Energy România, firme deținute acum de Carlyle, unul dintre giganții financiari ai lumii. La zece ani de ani de la primul scandal care a neliniștit apele Mării Negre, misterele care s-au acumulat în această perioadă, pornind de la dimensiunea rezervelor, obligațiile celor care au acorduri sau chiar taxarea acestor bogății, sunt elemente mai mult decât suficiente pentru a isca o nouă furtună perfectă. Care va fi bătaia de aripi?

Emilian Ijdelea, avocatul care în 2008 își punea semnătura pe documentele secrete care au extins puterea în Marea Neagră a Sterling Resources, chiar înainte de verdictul de la Curții de la Haga, este acum, potrivit informațiilor din Registrul Unic al Transparenței Intereselor, director general adjunct al companiei Black Sea Oil & Gas, defunctul Sterling. El ocupă această funcție din august 2015. În martie, același an, Carlyle anunța oficial că a cumpărat licențele Sterling Resources, redenumind ulterior compania în Black Sea Oil & Gas.

Printre membrii boardului Mazarine Energy (deținut de Carlyle) se mai află și Jeroen van der Veer, fost șef al colosului Shell, care până anul trecut era și membru în consiliul de supraveghere al ING.

Din același consiliu de supraveghere al băncii olandeze ING face parte și Mariana Gheorghe, cea care a condus până la începutul acestui an operațiunile OMV Petrom, chiar firma care vânduse perimetrele către Mazarine Energy.