Când bogații ies la cumpărături: Un ceas rar Rolex Milagauss din 1960 s-a vândut la o licitatație pentru suma fabuloasă de 2,5 milioane de dolari și a spart toate recordurile. Modelul a fost creat pentru oamenii de stiință ale unuia dintre cele mai importante centre de cercetare științifică din lume

Un ceas rar Rolex Milgauss creat în 1958 care a fost inițial destinat oamenilor de știință a fost vândut la o licitație pentru 2,5 milioane de dolari și a spart recordurile pentru cea mai mare sumă plătită vreodată pentru acest model al brandului elvețian, scrie Bloomberg.

Ceasul din oțel inoxidabil, produs în 1958 și conceput pentru a rezista la câmpurile magnetice, are un cadran negru în formă de fagure de miere, o lunetă rotativă și un secundar în formă de fulger.

Modelul Milgauss a fost vândut în week-end de Phillips Auctioneers pentru 2,5 milioane de dolari, un record pentru acest model care a fost inițial estimat la 1,2 milioane de dolari înainte de organizarea licitației.

Ofertantul câștigător, care a depășit o ofertă rivală venită din partea unui cumpărător din SUA, a cumpărat ceasul în numele companiei  Rolex, potrivit unor persoane familiarizate cu această chestiune.  

Nu este neobișnuit ca firmele producătoare de ceasuri de lux să cumpere la licitație propriile ceasuri pentru colecțiile lor de arhivă sau pentru muzee.

Rezultatul arată că pasionații de ceasuri sunt în continuare dispuși să plătească sume record pentru ceasuri Rolex rare, de epocă, în stare excelentă și că cererea pentru modelele de lux rămâne puternică.

Rolex a renunțat la cea mai recentă versiune a Milgauss în luna martie. Ceasul antimagnetic a fost creat pentru persoanele care lucrează în laboratoare și nu a fost niciodată la fel de popular ca celelalte modele „Professional” ale Rolex, realizate pentru scafandri, piloți sau șoferi profesioniști de curse.

Producătorul de ceasuri a fost contactat la începutul anilor 1950 de oamenii de știință de la Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire din Geneva, mai bine cunoscut sub numele de CERN (și care găzduiește în prezent Large Hadron Collider). Oamenii de știință de la CERN au cerut atunci un ceas de mână care să poată indica ora cu precizie chiar și în prezența unor câmpuri magnetice puternice.