BNR va majora marți din nou dobânda (ar fi o surpriză să nu o facă), dar întrebarea este ce va face anul viitor, când se va confrunta cu scăderea economiei și reducerea puterii de cumpărare a românilor din cauza inflației, iar politicienii trebuie să găsească pe cine să dea vina

Marți, 9 noiembrie, Banca Națională va avea o nouă ședință de politică monetară, ultima din acest an, unde va majora, cel mai probabil, dobânda de referință, de la 1,5%, la 2%, pentru a da un semnal pieței că vrea să controleze creșterea inflației care a sărit peste așteptări, dar și să se ralieze băncilor centrale din regiune care au operat mișcări similare.

Ar fi o surpriză să majoreze dobânda doar cu 0,25% – de la 1,5% la 1,75% -, sau cu mai mult de 0,5% – de la 1,5% la 2,25%, sau chiar mai mult.

Creșterea dobâzii de către BNR este o certitudine, mai ales că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spunea că se uită și la ce fac celelalte bănci centrale din regiune.

Acum câteva zile, Polonia a surprins piața printr-o nouă creștere a dobânzii de referință, mai mare decât așteptările, de la 0,5% la 1,25%, adică o creștere de 0,75% (în octombrie dobânda de referință crescuse de la 0,1%, unde a stat o lungă perioadă de timp, la 0,5%), ceea ce a provocat și o scădere a zlotului polonez (acolo, cursul valutar al zlotului fluctuează liber, spre deosebire de România, unde politica BNR este de administrare controlată a cursului valutar al leului).

În Cehia, banca centrală a majorat dobânda de referință (operațiune repo la două săptămâni) la 2,75%, cu 1,25% mai mult.

În Ungaria, banca centrală a majorat dobânda la finalul lunii octombrie cu 0,15%, la 1,8%, cel mai ridicat nivel din ultimii șase ani.

Toate țările se confruntă cu o creștere accelerată a inflației, iar băncile centrale încearcă să țină lucrurile sub control, mai ales că această creștere a inflației nu va fi atât de scurtă, ci va ține o perioadă de timp mai lungă.

În România, care conduce plutonul inflației în regiune și chiar în Europa, am avut în septembrie o inflație de 6,29% (septembrie 2021 versus septembrie 2020), iar previziunile pentru octombrie, noiembrie și decembrie merg spre o inflație de 7%.

Creșterea dobânzilor la lei care a început în vară nu ține pasul cu inflația, dar totuși este o creștere.

ROBOR la trei luni – indicatorul de referință pentru credite, în special la companii – a fost cotat vineri la 2,43%, față de 1,67% în vară. ROBOR este peste dobânda penalizatoare a BNR de 2%, acolo unde băncile se pot împrumuta fără niciun fel de probleme de la banca centrală, furnizând colateral titluri de stat.

Băncile care cotează ROBOR-ul au majorat această dobândă pe toate scadențele pentru că nu prea se realizează tranzacții pe această dobândă.

Piața (adică tranzacțiile reale) este mai jos, sub 2%.

De altfel, acest lucru se vede în indicele IRCC, indicatorul de dobândă de referință folosit pentru creditele de consum sau creditele ipotecare, care urmărește tranzacțiile efective realizate de către bănci și nu cotațiile oferite de bănci, ca în cazul ROBOR-ului.

Oricum, IRCC-ul este o anomalie, nu ca indicator de referință, ci ca mod de afișare a lui, pentru că are un decalaj de 6 luni.

Indicatorul de 1,08% de acum, pe baza căruia se dau credite actuale, are la bază tranzacții realizate pe piața interbancară în primul trimestru din an, atunci când BNR a redus de două ori dobânda de referință, de la 2% la 1,5%, iar apoi de la 1,5% la 1,25%.

Gândiți-vă că cei care iau acum credite au o ofertă de IRCC de 1,08% plus marja băncii, iar peste 6-9 luni vor plăti un IRCC dublu.

Din cauza acestei anomalii și a decalajului de 6 luni, clienții încă nu au percepția legată de majorarea dobânzilor.

Ceea ce a crescut însă este dobânda la titlurile de stat, acolo unde randamentul de pe piața secundară (dobânda efectivă) depășește 5% pentru titluri de stat pe 10 ani. De altfel, și Ministrerul Finanțelor trebuie să plătească acum dobânzi mai mari pentru a împrumuta bani.

Creșterea dobânzii de către BNR de marți la 2%, așa cum se așteaptă analiștii, nu ar fi o problemă, pentru că dobânda revine la nivelul de acum un an.

Întrebarea tuturor este ce va face Banca Națională în continuare, pentru că va mai fi nevoită să crească dobânda de referință la 2,5%, dacă nu chiar la 3%, pentru a ține inflația sub control și mai ales expectațiile.

Plafonarea prețurilor la energie și la gaze va ajuta inflația în lunile următoarele să nu crească, dar această plafonare este o bombă cu ceas, pentru că ține până în aprilie. După această dată piața ar trebui să redevină liberă, cu prețurile de rigoare. Lumea se așteaptă ca prețurile la energie să scadă după ieșirea din iarnă, ceea ce va ajuta pe toată lumea.

în cazul României, creșterea în continuare a dobânzilor de către BNR, deja inclusă în așteptările analiștilor, va interveni pe fondul unei scăderi a creșterii economice care începe deja să se simtă.

De la 7% în acest an, analiștii se așteaptă la o scădere a creșterii economice spre 3-4% anul viitor, având în vedere că inflația începe să muște destul de bine, iar puterea de cumpărare se reduce.

Creșterea dobânzilor va interveni și pe fondul scăderii încrederii companiior și consumatorilor în viitor, iar acest lucru se vede deja violent, aș putea spune, în scăderea interogărilor efectuate de bănci la ANAF pentru acordrea unui credit. Prin aceste interogări băncile verifică bonitatea clienților care cer credite. Iar în octombrie interogările au scăzut cu 40%, ceea ce arată că a venit gerul pe piața creditării mult prea devreme.

Pe lângă valul patru de Covid, mult mai puternic decât așteptările, și creșterea inflației, România se confruntă și cu această criză politică care nu a adus nimic bun, ci dimpotrivă, a scăzut și mai mult încrederea publicului în clasa politică și în liderii noștri.

Creșterea dobânzilor de către BNR este o certitudine, dar să vedem până la ce nivel, pentru că următoarele creșteri peste 2% vor intra în conflict deschis cu politicul.

Mai ales că guvernul (să sperăm că vom avea unul) și partidele trebuie să dea vina pe cineva pentru creșterea inflației, pentru creșterea prețurilor, pentru scăderea puterii de cumpărare și pentru reducerea motoarelor economiei.